Epistola lui Pavel catre Evrei - Capitolul 6 : 1 - 20

1 De aceea, acum, că am lăsat învăţăturile de bază despre Cristos, să înaintăm spre maturitate, fără să punem din nou o temelie, şi anume căinţa de faptele moarte şi credinţa în Dumnezeu, 2 învăţătura despre botezuri şi punerea mâinilor, învierea morţilor şi judecata veşnică. 3 Şi vom face aceasta dacă într-adevăr permite Dumnezeu. 4 Căci este imposibil ca aceia care au fost luminaţi o dată pentru totdeauna şi au gustat darul ceresc, care au fost părtaşi ai spiritului sfânt 5 şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterea sistemului viitor, 6 dar care au căzut, să fie din nou reînsufleţiţi spre căinţă, pentru că ei înşişi îl ţintuiesc din nou pe stâlp pe Fiul lui Dumnezeu şi îl expun ruşinii publice. 7 De pildă, pământul, care bea ploaia ce cade adesea pe el şi care dă apoi plante folositoare celor ce-l cultivă, primeşte în schimb binecuvântare de la Dumnezeu. 8 Dar, dacă dă spini şi mărăcini, este părăsit, este aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a fi ars. 9 Dar, despre voi, iubiţii mei fraţi, suntem convinşi de lucruri mai bune, da, de lucruri care duc la salvare, chiar dacă vorbim astfel. 10 Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră şi iubirea pe care aţi arătat-o pentru numele său, slujindu-le sfinţilor şi continuând să le slujiţi lor. 11 Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi sârguinţă pentru a avea deplina siguranţă a speranţei până la sfârşit, 12 ca să nu fiţi leneşi, ci să fiţi imitatori ai celor care, prin credinţă şi răbdare, moştenesc promisiunile. 13 Pentru că, atunci când Dumnezeu i-a făcut promisiunea lui Avraam, fiindcă nu putea să jure pe cineva mai mare, a jurat pe el însuşi, 14 zicând: „Binecuvântând te voi binecuvânta şi înmulţind te voi înmulţi“. 15 Astfel, după ce a arătat răbdare, Avraam a primit promisiunea. 16 Pentru că oamenii jură pe cel care este mai mare, jurământul lor pune capăt oricărei dispute, fiindcă este o garanţie legală pentru ei. 17 Astfel, când şi-a propus să le arate şi mai clar moştenitorilor promisiunii că hotărârea sa nu se poate schimba, Dumnezeu a intervenit cu un jurământ, 18 pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba, în care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, noi, care am alergat la refugiu, să primim o puternică încurajare, ca să apucăm speranţa ce ne este pusă înainte. 19 Această speranţă o avem ca o ancoră pentru suflet, sigură şi totodată de neclintit. Ea pătrunde înăuntru, dincolo de perdea, 20 unde a intrat un precursor în folosul nostru, Isus, care a devenit pentru totdeauna mare preot în felul lui Melchisedec.