Epistola lui Pavel catre Evrei - Capitolul 10 : 1 - 39

1 De fapt, deoarece Legea este doar o umbră a lucrurilor bune viitoare, dar nu realitatea acestor lucruri, oamenii nu pot niciodată cu aceleaşi jertfe pe care le oferă neîncetat, an de an, să-i facă perfecţi pe cei care se apropie de Dumnezeu. 2 Altfel, n-ar fi încetat oare oferirea acestor jertfe, dat fiind că aceia care îndeplinesc un serviciu sacru şi care ar fi fost curăţiţi o dată pentru totdeauna n-ar mai avea păcate pe conştiinţă? 3 Dimpotrivă, prin aceste jertfe se aduce aminte de păcate an de an,  4 căci este imposibil ca sângele de tauri şi de ţapi să înlăture păcatele. 5 De aceea, când vine în lume, el zice: „«Tu n-ai vrut jertfă şi ofrandă, ci mi-ai pregătit un corp. 6 N-ai găsit plăcere în ofrandele arse şi în ofranda pentru păcat». 7 Atunci am zis: «Iată! Am venit (în sulul cărţii este scris despre mine) să fac voinţa ta, o, Dumnezeule!»“ 8 După ce mai întâi a zis: „N-ai vrut, nici n-ai găsit plăcere în jertfe, în ofrande, în ofrandele arse şi în ofranda pentru păcat“  jertfe care sunt oferite potrivit Legii , 9 apoi zice: „Iată că am venit să înfăptuiesc voinţa ta“. El îl înlătură pe cel dintâi ca să-l întărească pe al doilea. 10 Datorită acestei „voinţe“, noi am fost sfinţiţi prin ofranda corpului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna. 11 De asemenea, fiecare preot îşi ocupă locul zi de zi ca să îndeplinească un serviciu public şi ca să ofere de multe ori aceleaşi jertfe, pentru că acestea nu pot niciodată să înlăture complet păcatele. 12 Dar omul acesta a oferit pentru totdeauna o singură jertfă pentru păcate şi s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu, 13 aşteptând de atunci până când duşmanii săi vor fi puşi ca scăunel pentru picioarele sale. 14 Căci printr-o singură ofrandă de jertfă i-a făcut perfecţi pentru totdeauna pe cei sfinţiţi. 15 Pe lângă aceasta, şi spiritul sfânt ne depune mărturie, pentru că, după ce a zis: 16 „Iată legământul pe care-l voi încheia cu ei după zilele acelea, zice Iehova. Voi pune legile mele în inima lor şi le voi scrie în mintea lor“, 17 mai zice: „Şi nu-mi voi mai aminti de păcatele şi de nelegiuirile lor“. 18 Iar unde este iertarea acestora nu mai este nevoie de ofrandă pentru păcat. 19 Aşadar, fraţilor, fiindcă putem să intrăm cu îndrăzneală prin intermediul sângelui lui Isus în locul sfânt, pe calea  20 pe care el a inaugurat-o pentru noi ca drum nou şi viu prin perdea, adică prin carnea sa, 21 şi fiindcă avem un mare preot peste casa lui Dumnezeu,  22 să ne apropiem cu inima sinceră, cu toată încrederea pe care o dă credinţa, având inima curăţită, prin stropire, de o conştiinţă rea şi corpul spălat cu apă curată. 23 Să ţinem cu tărie la mărturisirea publică a speranţei noastre, fără şovăire, fiindcă cel care a făcut promisiunea este fidel. 24 Să ne interesăm unii de alţii ca să ne îndemnăm la iubire şi la fapte bune, 25 fără să neglijăm întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci să ne încurajăm unii pe alţii, şi aceasta cu atât mai mult cu cât vedeţi că ziua se apropie! 26 Căci, dacă practicăm intenţionat păcatul după ce am primit cunoştinţa exactă a adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, 27 ci doar o aşteptare înfricoşătoare a judecăţii şi o gelozie aprinsă care îi va mistui pe cei ce se împotrivesc. 28 Cine a nesocotit legea lui Moise moare fără îndurare, pe mărturia a două sau trei persoane. 29 Cu cât credeţi că va fi mai aspră pedeapsa de care va fi socotit vrednic cel care l-a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, care a considerat de valoare neînsemnată sângele legământului prin care a fost sfinţit şi care a insultat cu dispreţ spiritul bunătăţii nemeritate? 30 Fiindcă îl cunoaştem pe cel care a zis: „Răzbunarea este a mea, eu voi răsplăti“ şi din nou: „Iehova îşi va judeca poporul“. 31 Este înfricoşător să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu. 32 Totuşi, amintiţi-vă mereu de zilele de odinioară, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă în suferinţe, 33 uneori în timp ce eraţi expuşi ca într-un teatru batjocurilor şi necazurilor, alteori în timp ce luaţi parte la suferinţa celor ce treceau prin astfel de lucruri. 34 Căci v-aţi arătat compasiunea pentru cei din închisoare şi aţi acceptat cu bucurie jefuirea bunurilor voastre, ştiind că voi aveţi o proprietate mai bună şi durabilă. 35 Nu renunţaţi deci să vorbiţi cu libertate de exprimare, fiindcă lucrul acesta aduce cu sine o mare răsplată. 36 Fiindcă aveţi nevoie de perseverenţă, pentru ca, după ce aţi făcut voinţa lui Dumnezeu, să primiţi împlinirea promisiunii. 37 Căci încă „foarte puţin timp“ şi „cel care vine va sosi şi nu va întârzia“. 38 „Dar cel drept al meu va trăi prin credinţă“ şi, „dacă dă înapoi, sufletul meu nu are plăcere în el“. 39 Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi spre distrugere, ci din aceia care au credinţă spre păstrarea sufletului în viaţă.