Epistola lui Pavel catre Evrei - Capitolul 11 : 1 - 40

1 Credinţa este aşteptarea sigură a lucrurilor sperate, demonstrarea evidentă a realităţilor care totuşi nu se văd. 2 Căci prin ea au primit mărturie oamenii din vechime. 3 Prin credinţă înţelegem că lucrurile din univers au fost create prin cuvântul lui Dumnezeu, astfel că ceea ce se vede a venit în existenţă din ceea ce nu se vede. 4 Prin credinţă, Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai valoroasă decât a lui Cain şi prin această credinţă a primit mărturie că era drept, pentru că Dumnezeu a depus mărturie despre darurile lui. Prin aceasta, el vorbeşte încă, deşi a murit. 5 Prin credinţă, Enoh a fost transferat ca să nu vadă moartea şi n-a fost găsit nicăieri, pentru că Dumnezeu îl transferase. Căci, înainte să fie transferat, el a primit mărturia că îi fusese plăcut lui Dumnezeu. 6 De altfel, fără credinţă este imposibil să-i plăcem, fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el există şi că devine răsplătitorul celor ce îl caută stăruitor. 7 Prin credinţă, Noe, după ce a fost avertizat de Dumnezeu cu privire la lucruri care încă nu se vedeau, a arătat teamă sfântă şi a construit o arcă pentru salvarea familiei sale. Prin această credinţă, el a condamnat lumea şi a devenit moştenitor al dreptăţii care este potrivit credinţei. 8 Prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat şi a ieşit ca să meargă spre locul pe care trebuia să-l primească drept moştenire. A ieşit, deşi nu ştia unde se duce. 9 Prin credinţă, el a trăit ca străin în ţara promisiunii ca într-o ţară străină şi a locuit în corturi cu Isaac şi cu Iacob, moştenitori cu el ai aceleiaşi promisiuni. 10 Căci el aştepta oraşul cu temelii adevărate, oraş al cărui constructor şi făuritor este Dumnezeu. 11 Tot prin credinţă, Sara a primit putere să conceapă un urmaş când îi trecuse deja vârsta, fiindcă l-a considerat fidel pe cel care făcuse promisiunea. 12 Tot de aceea, dintr-un singur om, şi acesta ca şi mort, s-au născut copii mulţi ca stelele cerului şi nenumăraţi ca firele de nisip de pe ţărmul mării. 13 În credinţă au murit toţi aceştia, deşi n-au primit împlinirea promisiunilor, ci doar le-au văzut de departe, le-au salutat şi au declarat public că erau străini şi locuitori temporari în ţară. 14 Fiindcă cei care spun astfel de lucruri arată clar că ei caută stăruitor un loc al lor. 15 Dacă totuşi şi-ar fi amintit mereu de locul din care ieşiseră, ar fi avut ocazia să se întoarcă. 16 Dar acum ei năzuiesc spre un loc mai bun, unul care aparţine cerului. De aceea, lui Dumnezeu nu-i este ruşine cu ei, să fie chemat ca Dumnezeu al lor, căci le-a pregătit un oraş. 17 Prin credinţă, Avraam, când a fost pus la încercare, l-a oferit drept jertfă, ca să spunem aşa, pe Isaac. Şi cel care primise cu bucurie promisiunile a încercat să-l ofere ca jertfă pe fiul său unic-născut, 18 deşi i se spusese: „Ceea ce se va numi «sămânţa ta» va veni prin Isaac“. 19 Dar el a considerat că Dumnezeu putea chiar să-l scoale din morţi; şi, în mod simbolic, de acolo l-a şi primit. 20 Prin credinţă şi Isaac i-a binecuvântat pe Iacob şi pe Esau cu privire la lucruri viitoare. 21 Prin credinţă, Iacob, când era pe moarte, i-a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif şi s-a închinat rezemându-se pe vârful toiagului său. 22 Prin credinţă, Iosif, când i s-a apropiat sfârşitul, a vorbit despre exodul fiilor lui Israel şi a dat o poruncă în legătură cu oasele sale. 23 Prin credinţă, Moise, după naşterea sa, a fost ascuns trei luni de părinţii lui, fiindcă au văzut cât de frumos era copilaşul şi nu s-au temut de porunca regelui. 24 Prin credinţă, Moise, când a crescut, a refuzat să fie numit fiul fiicei faraonului, 25 alegând mai degrabă să fie maltratat cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de plăcerea trecătoare a păcatului, 26 pentru că a considerat batjocorirea Cristosului ca o bogăţie mai mare decât comorile Egiptului, căci privea ţintă la răsplată. 27 Prin credinţă, el a părăsit Egiptul, fără să se teamă de furia regelui, căci a rămas neclintit, ca şi cum l-ar fi văzut pe Cel nevăzut. 28 Prin credinţă, el ţinuse Paştele şi stropise cu sânge uşorii uşii, pentru ca nimicitorul să nu se atingă de întâii lor născuţi. 29 Prin credinţă, ei au trecut Marea Roşie ca pe uscat, dar egiptenii, încercând să treacă prin ea, au fost înghiţiţi. 30 Prin credinţă, zidurile Ierihonului au căzut după ce fuseseră înconjurate şapte zile. 31 Prin credinţă, prostituata Rahav n-a pierit cu cei neascultători, pentru că i-a primit paşnic pe spioni. 32 Şi ce să mai spun? Căci nu-mi va ajunge timpul să mai vorbesc despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, precum şi despre Samuel şi ceilalţi profeţi, 33 care, prin credinţă, au înfrânt regate, au înfăptuit dreptatea, au primit promisiuni, au închis gura leilor, 34 au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, au fost făcuţi puternici din slabi cum erau, au fost viteji în război, au pus pe fugă armatele de străini. 35 Unele femei şi-au primit morţii prin înviere, dar alţii au fost torturaţi fiindcă n-au vrut să accepte eliberarea prin vreo răscumpărare, ca să primească o înviere mai bună. 36 Da, alţii au avut ca încercări batjocoriri şi biciuiri, ba chiar mai mult: lanţuri şi închisori. 37 Au fost omorâţi cu pietre, au fost încercaţi, au fost tăiaţi în două cu ferăstrăul, au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi în piei de oaie şi în piei de capră, în timp ce erau în lipsuri, în necazuri, maltrataţi; 38 şi lumea nu era demnă de ei. Au rătăcit prin locuri pustii, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului. 39 Şi totuşi, toţi aceştia, deşi au primit mărturie prin credinţa lor, n-au primit împlinirea promisiunii, 40 pentru că Dumnezeu a avut în vedere ceva mai bun pentru noi, ca ei să nu fie făcuţi perfecţi fără noi.