Epistola lui Pavel catre Evrei - Capitolul 12 : 1 - 29

1 Astfel, pentru că suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm şi noi la o parte orice greutate şi păcatul care ne înfăşoară atât de uşor şi să alergăm cu perseverenţă cursa care ne este pusă înainte, 2 privind ţintă la Reprezentantul Principal al credinţei noastre şi Cel care o duce la perfecţiune, Isus. Pentru bucuria care-i era pusă înainte, el a suportat stâlpul de tortură, dispreţuind ruşinea, şi s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu. 3 Într-adevăr, priviţi cu atenţie la cel care a suportat cuvinte atât de potrivnice, rostite de păcătoşi împotriva intereselor lor, ca să nu obosiţi şi să nu vă pierdeţi puterile în sufletele voastre. 4 În lupta voastră împotriva acestui păcat, încă nu v-aţi împotrivit până la sânge. 5 Şi aţi uitat de tot îndemnul care vă este dat ca unor fii: „Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea lui Iehova şi nu-ţi pierde puterile când eşti corectat de el, 6 căci Iehova îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte; de fapt, el biciuieşte pe oricine îl primeşte ca fiu“. 7 Pentru disciplinare suportaţi voi. Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care tatăl nu-l disciplinează? 8 Dar, dacă sunteţi scutiţi de disciplinarea de care toţi au parte, sunteţi copii nelegitimi, nu fii. 9 Mai mult decât atât, aveam taţi din carne ca şi noi care ne disciplinau şi tot îi respectam. Să nu ne supunem cu atât mai mult Tatălui vieţii noastre spirituale şi să trăim? 10 Fiindcă ei ne disciplinau pentru puţine zile, aşa cum credeau ei că este bine, dar el o face în folosul nostru, ca să avem parte de sfinţenia sa. 11 Este adevărat că nicio disciplinare nu pare pe moment un motiv de bucurie, ci de mâhnire, dar mai târziu produce în cei care au fost instruiţi prin ea un rod paşnic, adică dreptatea. 12 De aceea, îndreptaţi mâinile care atârnă şi genunchii fără vlagă 13 şi continuaţi să faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre, astfel încât ce este şchiop să nu iasă din încheietură, ci, mai degrabă, să se vindece. 14 Urmăriţi pacea cu toţi oamenii şi sfinţenia, fără de care niciun om nu-l va vedea pe Domnul, 15 veghind cu atenţie ca nimeni să nu piardă bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu; ca nu cumva să încolţească vreo rădăcină veninoasă, să provoace tulburări şi mulţi să fie pângăriţi prin ea; 16 ca nu cumva să fie vreun fornicator sau vreunul care nu apreciază lucrurile sacre, ca Esau, care şi-a dat drepturile de întâi născut pe o mâncare. 17 Căci ştiţi că şi după aceea, când a vrut să moştenească binecuvântarea, a fost respins, pentru că, deşi a căutat stăruitor, cu lacrimi, să schimbe hotărârea, n-a găsit loc pentru aceasta. 18 Căci voi nu v-aţi apropiat de un munte care poate fi atins şi care a fost cuprins de foc, nici de un nor negru, nici de întuneric gros, nici de furtună, 19 nici de sunetul puternic de trompetă, nici de glasul cuvintelor, glas la auzul căruia poporul a implorat să nu li se mai adauge niciun cuvânt 20 căci erau înspăimântaţi de porunca: „Dacă un animal atinge muntele, să fie omorât cu pietre“; 21 şi priveliştea era atât de înfricoşătoare, încât Moise a zis: „Sunt înspăimântat şi tremur“ , 22 ci v-aţi apropiat de un munte, Sion, şi de un oraş al Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de miriade de îngeri, 23 în adunare generală, de congregaţia întâilor născuţi care au fost înscrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de viaţa spirituală a celor drepţi care au fost făcuţi perfecţi, 24 de Isus, mediatorul unui legământ nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel. 25 Aveţi grijă să nu-l respingeţi pe cel care vorbeşte. Căci, dacă n-au scăpat cei care l-au respins pe acela care dădea avertisment de la Dumnezeu pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă îi vom întoarce spatele celui care vorbeşte din ceruri. 26 Atunci glasul său a clătinat pământul, dar acum el a promis, zicând: „Voi zgudui încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul“. 27 Cuvintele „încă o dată“ arată deci înlăturarea lucrurilor care se clatină, adică a lucrurilor care au fost făcute, ca să rămână lucrurile care nu se clatină. 28 De aceea, fiindcă vom primi un regat care nu poate fi clătinat, să avem parte în continuare de bunătate nemeritată, prin care putem să îndeplinim un serviciu sacru pentru Dumnezeu într-un mod plăcut lui, cu teamă sfântă şi cu veneraţie! 29 Căci Dumnezeul nostru este şi un foc mistuitor.