Epistola lui Pavel catre Evrei - Capitolul 4 : 1 - 16

1 Aşadar, fiindcă rămâne promisiunea de a intra în odihna sa, să avem grijă ca nu cumva, într-o bună zi, vreunul dintre voi să pară că n-a ajuns la ea. 2 Pentru că vestea bună ne-a fost anunţată şi nouă ca şi lor, dar cuvântul care a fost auzit nu le-a fost de folos, fiindcă nu erau uniţi prin credinţă cu cei care au auzit. 3 Căci noi, care am manifestat credinţă, intrăm într-adevăr în această odihnă, aşa cum a zis el: „Am jurat deci în mânia mea: «Nu vor intra în odihna mea»“, deşi lucrările sale fuseseră terminate de la întemeierea lumii. 4 Pentru că într-un loc el a spus despre ziua a şaptea: „Şi Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările sale“ 5 şi din nou în acest loc: „Nu vor intra în odihna mea“. 6 Aşadar, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, iar cei cărora le-a fost anunţată întâi vestea bună n-au intrat din cauza neascultării, 7 el stabileşte din nou o zi spunând, după atâta timp, în psalmul lui David: „Astăzi“, aşa cum s-a spus mai înainte: „Astăzi, dacă ascultaţi glasul său, nu vă împietriţi inima“. 8 Căci, dacă Iosua i-ar fi dus într-un loc de odihnă, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit după aceea despre o altă zi. 9 Rămâne deci pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de sabat. 10 Fiindcă cel care a intrat în odihna lui Dumnezeu s-a odihnit şi el de lucrările lui, aşa cum s-a odihnit Dumnezeu de ale sale. 11 Să facem deci tot posibilul să intrăm în această odihnă, ca nu cumva cineva să cadă şi să urmeze acelaşi exemplu de neascultare. 12 Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic; este mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri şi pătrunde până acolo încât desparte sufletul de spirit şi încheieturile de măduva lor şi poate să discearnă gândurile şi intenţiile inimii. 13 Şi nu este creaţie care să nu fie dezvăluită privirii sale, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor aceluia căruia trebuie să-i dăm socoteală. 14 De aceea, întrucât avem un mare preot de seamă care a străbătut cerurile, pe Isus Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie la mărturisirea noastră despre el. 15 Căci nu avem ca mare preot pe cineva care să nu poată avea compătimire pentru slăbiciunile noastre, ci pe cineva care în toate privinţele a fost pus la încercare ca noi, dar fără păcat. 16 Să ne apropiem deci cu libertate de exprimare de tronul bunătăţii nemeritate, ca să primim îndurare şi să găsim bunătate nemeritată, ca ajutor la momentul potrivit.