Epistola lui Pavel catre Evrei - Capitolul 3 : 1 - 19

1 Aşadar, fraţi sfinţi, părtaşi la chemarea cerească, luaţi aminte la apostolul şi marele preot pe care îl mărturisim, Isus. 2 El i-a fost fidel Celui care l-a făcut astfel, aşa cum a fost şi Moise în toată casa Lui. 3 Pentru că el este socotit demn de mai multă glorie decât Moise, aşa cum cel care a construit casa are mai multă onoare decât casa. 4 Bineînţeles, orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit toate lucrurile este Dumnezeu. 5 Moise, ca slujitor, a fost fidel în toată casa Lui, ca mărturie a lucrurilor despre care urma să se vorbească mai târziu, 6 dar Cristos a fost fidel ca Fiu peste casa Lui. Noi suntem casa Lui dacă ne păstrăm cu tărie până la sfârşit libertatea de exprimare şi lauda noastră cu speranţa. 7 De aceea, aşa cum spune spiritul sfânt: „Astăzi, dacă ascultaţi glasul său, 8 nu vă împietriţi inima ca atunci când a fost stârnită mânie amară, ca în ziua punerii la încercare în pustiu, 9 când strămoşii voştri m-au pus la încercare, deşi văzuseră lucrările mele patruzeci de ani. 10 De aceea m-am dezgustat de această generaţie şi am zis: «Întotdeauna se rătăcesc în inimile lor şi n-au cunoscut căile mele». 11 Am jurat deci în mânia mea: «Nu vor intra în odihna mea»“. 12 Aveţi grijă, fraţilor, ca nu cumva să se dezvolte în vreunul dintre voi o inimă rea, lipsită de credinţă, prin îndepărtarea de Dumnezeul cel viu, 13 ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, cât timp se mai poate numi „Astăzi“, ca nu cumva vreunul dintre voi să se împietrească prin puterea amăgitoare a păcatului. 14 Pentru că noi suntem într-adevăr părtaşi ai lui Cristos numai dacă ne păstrăm neclintită până la sfârşit încrederea de la început, 15 în timp ce se spune: „Astăzi, dacă ascultaţi glasul său, nu vă împietriţi inima ca atunci când a fost stârnită mânie amară“. 16 Fiindcă cine au fost cei care au auzit şi totuşi au stârnit mânie amară? N-au fost oare toţi cei care au ieşit din Egipt sub conducerea lui Moise? 17 De asemenea, de cine s-a dezgustat Dumnezeu patruzeci de ani? Nu de cei care păcătuiseră şi ale căror cadavre au căzut în pustiu? 18 Şi cui i-a jurat el că nu vor intra în odihna sa, dacă nu celor care n-au ascultat? 19 Vedem deci că n-au putut intra din cauza necredinţei.