Epistola lui Pavel catre Filipeni - Capitolul 1 : 1 - 30

1 Pavel şi Timotei, sclavi ai lui Cristos Isus, către toţi sfinţii în unitate cu Cristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu supraveghetorii şi slujitorii auxiliari: 2 Să aveţi bunătate nemeritată şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos! 3 Îi mulţumesc întotdeauna Dumnezeului meu ori de câte ori îmi amintesc de voi, 4 în toate implorările mele pentru voi toţi! Fac implorări cu bucurie 5 datorită contribuţiei voastre la răspândirea veştii bune din prima zi până acum. 6 Căci sunt sigur chiar de lucrul acesta: cel care a început în voi o lucrare bună o va duce la capăt până în ziua lui Isus Cristos. 7 Este întru totul drept să gândesc aceasta despre voi toţi, căci vă port în inimă, fiindcă toţi sunteţi părtaşi cu mine la bunătatea nemeritată, atât în lanţurile mele, cât şi în apărarea şi stabilirea legală a veştii bune. 8 Pentru că Dumnezeu mi-e martor că tânjesc după voi toţi cu acea tandră afecţiune pe care o are Cristos Isus. 9 Şi iată pentru ce continui să mă rog: iubirea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă exactă şi în discernământ deplin, 10 ca să vă asiguraţi de lucrurile mai importante şi, astfel, să fiţi fără cusur, să nu-i faceţi pe alţii să se poticnească, până în ziua lui Cristos, 11 şi să fiţi plini de rodul dreptăţii, care vine prin Isus Cristos, spre gloria şi lauda lui Dumnezeu. 12 Dar doresc să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă aflu au dus mai degrabă la progresul veştii bune, 13 astfel că lanţurile mele pentru credinţa în Cristos au ajuns bine cunoscute de toţi cei din garda pretoriană şi de toţi ceilalţi. 14 Şi cei mai mulţi dintre fraţii în Domnul, căpătând încredere datorită lanţurilor mele, au şi mai mult curaj să vestească fără teamă cuvântul lui Dumnezeu. 15 Este adevărat că unii îl predică pe Cristos din invidie şi din rivalitate, dar alţii din bunăvoinţă. 16 Aceştia din urmă îl vestesc pe Cristos din iubire, căci ei ştiu că am ajuns aici pentru apărarea veştii bune. 17 Dar cei dintâi o fac din spirit de ceartă, nu cu intenţii curate, crezând că îmi provoacă necazuri în lanţurile mele. 18 Dar ce contează asta? Nimic, doar că în orice fel, fie din ipocrizie, fie în adevăr, Cristos este vestit şi mă bucur de lucrul acesta. Şi voi continua să mă bucur, 19 căci ştiu că aceasta va duce la salvarea mea prin implorările voastre şi cu ajutorul spiritului lui Isus Cristos, 20 după cum aştept cu nerăbdare şi sper că nu voi rămâne de ruşine în nicio privinţă, ci şi acum, ca întotdeauna, întrucât vorbesc cu toată libertatea de exprimare, Cristos va fi preamărit prin corpul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte. 21 Căci, pentru mine, a trăi înseamnă Cristos, iar a muri înseamnă un câştig. 22 Dar, dacă ar fi să mai trăiesc în carne, aceasta ar însemna să aduc rod în munca mea. Însă nu spun ce aş alege. 23 Aceste două lucruri mă apasă. Dar ce vreau într-adevăr este eliberarea şi existenţa alături de Cristos, căci acest lucru este, desigur, mult mai bun. 24 Totuşi, pentru voi este mai bine să rămân în carne. 25 Şi, pentru că sunt sigur de aceasta, ştiu că voi rămâne şi voi fi cu voi toţi pentru progresul vostru şi pentru bucuria credinţei voastre, 26 pentru ca exultarea voastră să fie nespus de mare în Cristos Isus datorită mie, prin prezenţa mea din nou la voi. 27 Numai purtaţi-vă într-un mod demn de vestea bună despre Cristos, pentru ca, fie că voi veni să vă văd, fie că voi fi departe, să aud despre voi că rămâneţi neclintiţi într-un singur spirit, luptând cot la cot cu un singur suflet pentru credinţa veştii bune, 28 fără să vă înspăimântaţi în vreun fel de împotrivitorii voştri. Lucrul acesta este pentru ei o dovadă de distrugere, dar pentru voi, de salvare. Şi aceasta este de la Dumnezeu, 29 pentru că, de dragul lui Cristos, vi s-a dat privilegiul nu numai de a crede în el, ci şi de a suferi pentru el. 30 Căci aveţi de dus aceeaşi luptă pe care aţi văzut-o la mine şi despre care auziţi acum cu privire la mine.