Epistola lui Pavel catre Galateni - Capitolul 4 : 1 - 31

1 Spun însă că, atât timp cât moştenitorul este un copil mic, nu se deosebeşte cu nimic de un sclav, deşi este stăpân peste toate lucrurile, 2 ci este sub tutori şi sub administratori până în ziua fixată dinainte de tatăl său. 3 Tot aşa şi noi, când eram copii mici, eram ţinuţi în sclavie de lucrurile elementare ale lumii. 4 Dar, când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său, născut din femeie, născut sub lege, 5 ca să-i cumpere şi să-i elibereze pe cei care erau sub lege, iar noi să primim adopţia ca fii. 6 Şi, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu a trimis spiritul Fiului său în inimile noastre, iar acest spirit strigă: „Ava, Tată!“ 7 Astfel, nu mai eşti sclav, ci fiu. Şi, dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor datorită lui Dumnezeu. 8 Totuşi, când nu-l cunoşteaţi pe Dumnezeu, le slujeaţi ca sclavi celor care, prin natura lor, nu sunt dumnezei. 9 Dar acum, că l-aţi cunoscut pe Dumnezeu sau, mai degrabă, că aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum de vă întoarceţi iarăşi la lucrurile elementare, slabe şi sărăcăcioase şi vreţi iarăşi să le slujiţi ca sclavi? 10 Voi respectaţi cu stricteţe zile, luni, perioade şi ani. 11 Mă tem pentru voi, ca nu cumva să fi trudit în zadar pentru voi. 12 Fraţilor, vă rog, fiţi ca mine, fiindcă şi eu am fost ca voi! Nu mi-aţi făcut nicio nedreptate! 13 Dar ştiţi că datorită unei boli a cărnii mele v-am anunţat vestea bună prima dată. 14 Iar voi n-aţi dispreţuit boala mea, care era o încercare pentru voi, nici n-aţi scuipat cu dezgust, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Cristos Isus. 15 Unde este deci fericirea pe care o simţeaţi? Căci vă mărturisesc că, dacă s-ar fi putut, v-aţi fi scos ochii şi mi i-aţi fi dat. 16 Atunci, am ajuns eu duşmanul vostru pentru că vă spun adevărul? 17 Ei nu vă caută cu zel pentru că au intenţii bune, ci vor să vă despartă de mine, ca să-i căutaţi cu zel pe ei. 18 Însă este bine să fiţi căutaţi cu zel pentru un lucru bun tot timpul, nu numai când sunt eu prezent la voi, 19 copilaşii mei, cu care sunt din nou în durerile naşterii până când Cristos capătă formă în voi. 20 Dar aş vrea să fiu la voi acum şi să vă vorbesc altfel, fiindcă nu ştiu ce se întâmplă cu voi. 21 Spuneţi-mi, voi, care vreţi să fiţi sub lege: nu auziţi Legea? 22 De pildă, este scris că Avraam a avut doi fii: unul de la servitoare şi altul de la femeia liberă. 23 Dar cel de la servitoare s-a născut, de fapt, potrivit cărnii, iar celălalt, de la femeia liberă, prin promisiune. 24 Aceste lucruri au un sens simbolic, fiindcă aceste femei reprezintă două legăminte: unul este cel de la muntele Sinai, care dă naştere la copii pentru sclavie şi care este Agar. 25 Iar această Agar reprezintă Sinaiul, un munte din Arabia, şi corespunde Ierusalimului de acum, căci este în sclavie cu copiii săi. 26 Însă Ierusalimul de sus este liber şi el este mama noastră. 27 Pentru că este scris: „Bucură-te, femeie stearpă care nu naşti! Izbucneşte şi chiuie, femeie care n-ai durerile naşterii! Căci copiii femeii părăsite sunt mai mulţi decât ai celei care are soţ“. 28 Noi însă, fraţilor, suntem copii ai promisiunii, cum a fost Isaac. 29 Dar, aşa cum atunci cel născut potrivit cărnii a început să-l persecute pe cel născut potrivit spiritului, aşa este şi acum. 30 Totuşi, ce spune Scriptura? „Izgoneşte-o pe servitoare şi pe fiul ei, căci fiul servitoarei nu va fi nicidecum moştenitor cu fiul femeii libere.“ 31 Astfel, fraţilor, noi nu suntem copiii servitoarei, ci ai femeii libere.