Exodul - Capitolul 10 : 1 - 29

1 Atunci Iehova i-a zis lui Moise: „Du-te la faraon, căci eu, da, eu am lăsat să se împietrească inima lui şi inima slujitorilor lui, ca să pun aceste semne ale mele chiar în faţa lui 2 şi ca tu să istoriseşti în auzul fiului tău şi al fiului fiului tău cât de aspru m-am purtat cu Egiptul, precum şi semnele mele pe care le-am făcut în mijlocul lor. Şi veţi şti că eu sunt Iehova“. 3 Moise şi Aaron au intrat la faraon şi i-au spus: „Iată ce a zis Iehova, Dumnezeul evreilor: «Până când refuzi să mi te supui? Lasă-l pe poporul meu să plece, ca să-mi slujească! 4 Fiindcă, dacă nici acum nu-l laşi pe poporul meu să plece, iată că mâine voi aduce lăcuste între graniţele tale. 5 Ele vor acoperi faţa pământului, iar pământul nu se va mai putea vedea. Vor devora tot ce a rămas, tot ce v-a lăsat grindina, şi vă vor mânca toţi copacii care cresc pe câmp. 6 Casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi şi toate casele din Egipt vor fi atât de pline, cum n-au văzut nici părinţii tăi, nici părinţii părinţilor tăi, din ziua în care au existat pe pământ până în ziua aceasta»“. Apoi s-a întors şi a ieşit de la faraon. 7 Slujitorii faraonului i-au spus acestuia: „Până când va mai fi omul acesta o cursă pentru noi? Lasă-i pe oamenii aceştia să plece, ca să-i slujească lui Iehova, Dumnezeul lor. Încă nu ştii că Egiptul a pierit?“ 8 Moise şi Aaron au fost aduşi înapoi la faraon, iar el le-a zis: „Duceţi-vă şi slujiţi-i lui Iehova, Dumnezeul vostru! Cine sunt cei care vor merge?“ 9 Atunci Moise a spus: „Vom merge cu tinerii şi cu bătrânii noştri. Vom merge cu fiii şi cu fiicele noastre, cu oile şi cu vitele noastre, fiindcă avem o sărbătoare pentru Iehova“. 10 Şi el le-a zis: „Aşa să se întâmple: să fie Iehova cu voi când vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama! În mod sigur puneţi ceva rău la cale! 11 Nu, nu va fi aşa! Duceţi-vă doar voi, bărbaţii, şi slujiţi-i lui Iehova, pentru că asta vreţi să faceţi“. Apoi i-au izgonit dinaintea faraonului. 12 Iehova i-a zis atunci lui Moise: „Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului ca să urce lăcustele peste ţara Egiptului şi să devoreze toate plantele din ţară, tot ce a lăsat grindina“. 13 Moise şi-a întins imediat toiagul peste ţara Egiptului şi Iehova a făcut să sufle peste ţară un vânt de la est toată ziua aceea şi toată noaptea. A venit dimineaţa şi vântul de la est a adus lăcustele. 14 Şi lăcustele au urcat peste toată ţara Egiptului şi s-au aşezat pe tot teritoriul Egiptului. Au adus multă suferinţă. O asemenea invazie de lăcuste n-a mai fost înainte şi nici după aceea nu avea să mai fie. 15 Ele au acoperit întinderea întregii ţări şi ţara s-a întunecat. Au devorat toate plantele din ţară şi toate roadele pomilor pe care le lăsase grindina. N-a mai rămas nimic verde în pomi şi nici pe plantele de pe câmp, în toată ţara Egiptului. 16 Atunci faraonul i-a chemat imediat pe Moise şi pe Aaron şi a zis: „Am păcătuit împotriva lui Iehova, Dumnezeul vostru, şi împotriva voastră. 17 Acum iartă, te rog, păcatul meu doar de data aceasta şi imploraţi-l pe Iehova, Dumnezeul vostru, să îndepărteze de la mine această plagă ucigătoare“. 18 Şi Moise a ieşit de la faraon şi l-a implorat pe Iehova. 19 Atunci Iehova a transformat vântul într-un vânt de vest foarte puternic, care a luat lăcustele şi le-a aruncat în Marea Roşie. N-a rămas nici măcar o lăcustă pe tot teritoriul Egiptului. 20 Totuşi, Iehova a lăsat inima faraonului să se încăpăţâneze şi el nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece. 21 Iehova i-a spus atunci lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer, ca să se facă întuneric peste ţara Egiptului, un întuneric foarte gros!“ 22 Moise şi-a întins imediat mâna spre cer şi trei zile a fost întuneric beznă în toată ţara Egiptului. 23 Nu se vedeau unii pe alţii şi trei zile niciunul nu s-a ridicat din locul în care era, dar acolo unde locuiau toţi fiii lui Israel era lumină. 24 După aceea, faraonul l-a chemat pe Moise şi a zis: „Duceţi-vă şi slujiţi-i lui Iehova! Numai oile şi vitele voastre să rămână. Copiii voştri vor putea merge şi ei cu voi“. 25 Dar Moise a spus: „Tu însuţi ne vei da în mâini jertfe şi ofrande arse, căci trebuie să i le aducem lui Iehova, Dumnezeul nostru. 26 Animalele noastre vor merge şi ele cu noi. Nu poate să rămână nici măcar o copită, căci dintre ele vom lua câteva ca să-i aducem închinare lui Iehova, Dumnezeul nostru. Nici chiar noi nu ştim ce vom oferi ca jertfă în închinarea la Iehova până nu vom ajunge acolo“. 27 Atunci Iehova a lăsat inima faraonului să se încăpăţâneze şi el n-a vrut să-i lase să plece. 28 Şi faraonul i-a zis: „Ieşi de la mine! Ai grijă! Să nu încerci să-mi mai vezi faţa, căci în ziua în care-mi vei vedea faţa vei muri“. 29 Şi Moise a răspuns: „Aşa cum ai spus, nu voi mai încerca să-ţi văd faţa“.