Exodul - Capitolul 9 : 1 - 35

1 Atunci Iehova i-a zis lui Moise: „Du-te la faraon şi spune-i: «Iată ce a zis Iehova, Dumnezeul evreilor: „Lasă-l pe poporul meu să plece, ca să-mi slujească! 2 Dar, dacă nici acum nu-l laşi să plece şi-l reţii, 3 iată că mâna lui Iehova va veni peste animalele tale de pe câmp. O ciumă cumplită va veni peste cai, peste măgari, peste cămile, peste vite şi peste oi. 4 Iehova va face deosebire între animalele lui Israel şi animalele Egiptului şi din tot ce este al fiilor lui Israel nimic nu va muri“»“. 5 Iehova a fixat un timp, zicând: „Mâine, Iehova va face în ţară lucrul acesta“. 6 Aşadar, Iehova a făcut acest lucru a doua zi şi au început să moară tot felul de animale din Egipt, dar niciunul dintre animalele fiilor lui Israel n-a murit. 7 Atunci faraonul şi-a trimis oamenii să vadă şi iată că nu murise nici măcar unul dintre animalele lui Israel. Cu toate acestea, inima faraonului a rămas împietrită şi el n-a lăsat poporul să plece. 8 După aceea, Iehova le-a zis lui Moise şi lui Aaron: „Umpleţi-vă amândouă mâinile cu funingine din cuptor, iar Moise s-o arunce spre cer, sub privirile faraonului. 9 Ea va deveni pulbere peste toată ţara Egiptului şi se va preface în furuncule cu băşici pe oameni şi pe animale, în toată ţara Egiptului“. 10 Au luat deci funingine din cuptor şi au stat înaintea faraonului, iar Moise a aruncat-o spre cer, iar ea s-a prefăcut în furuncule cu băşici, care ieşeau pe oameni şi pe animale. 11 Preoţii care practicau magia n-au putut să stea înaintea lui Moise din cauza furunculelor, căci apăruseră furuncule pe preoţii care practicau magia şi pe toţi egiptenii. 12 Dar Iehova a lăsat ca inima faraonului să se încăpăţâneze şi el nu i-a ascultat, aşa cum îi spusese Iehova lui Moise. 13 Apoi Iehova i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineaţă, stai înaintea faraonului şi spune-i: «Iată ce a zis Iehova, Dumnezeul evreilor: „Lasă-l pe poporul meu să plece, ca să-mi slujească! 14 Fiindcă de data aceasta îmi voi trimite toate plăgile împotriva inimii tale, peste slujitorii tăi şi peste poporul tău, ca să ştii că nu este nimeni ca mine pe tot pământul. 15 Căci mi-aş fi putut întinde deja mâna ca să te lovesc cu ciumă, pe tine şi pe poporul tău, şi să te şterg de pe faţa pământului. 16 Dar, de aceea te-am lăsat în viaţă, ca să-ţi arăt puterea mea, iar numele meu să fie proclamat pe tot pământul. 17 Tot te mai porţi cu trufie cu poporul meu şi nu-l laşi să plece? 18 Iată că mâine, pe vremea aceasta, voi face să plouă cu bucăţi mari de grindină, cum n-a mai fost niciodată în Egipt, din ziua în care a fost întemeiat şi până acum. 19 Trimite acum oameni să-ţi ducă la adăpost toate animalele şi tot ce ai pe câmp. Cât despre orice om şi orice animal care se vor afla pe câmp şi nu vor fi duşi în casă, grindina va cădea peste ei şi vor muri“»“. 20 Aceia dintre slujitorii faraonului care s-au temut de cuvântul lui Iehova şi-au dus în casă slujitorii şi animalele, 21 dar cei care nu şi-au îndreptat inima spre cuvântul lui Iehova şi nu i-au dat atenţie şi-au lăsat slujitorii şi animalele pe câmp. 22 Iehova i-a zis atunci lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer, ca să vină grindină peste toată ţara Egiptului, peste oameni, peste animale şi peste toate plantele câmpului din ţara Egiptului“. 23 Moise şi-a întins deci toiagul spre cer şi Iehova a trimis tunete şi grindină, iar pe pământ a coborât foc şi Iehova a făcut să plouă cu grindină peste ţara Egiptului. 24 Astfel, a venit grindină şi foc amestecat cu grindină. Aceasta era aşa de mare, cum nu mai fusese alta în toată ţara Egiptului de când devenise naţiune. 25 Grindina a lovit toată ţara Egiptului. Grindina a lovit tot ce se afla pe câmp, de la oameni până la animale, precum şi tot felul de plante de pe câmp, şi a distrus tot felul de copaci de pe câmp. 26 Numai în ţinutul Gosen, unde erau fiii lui Israel, nu a fost grindină. 27 În cele din urmă, faraonul a trimis să-i cheme pe Moise şi pe Aaron şi le-a spus: „De data asta am păcătuit. Iehova este drept, iar eu şi poporul meu am greşit. 28 Imploraţi-l pe Iehova să înceteze tunetele şi grindina de la Dumnezeu. Atunci voi fi gata să vă las să plecaţi şi nu veţi mai rămâne“. 29 Şi Moise i-a zis: „Îndată ce voi ieşi din oraş, îmi voi întinde mâinile spre Iehova. Tunetele vor înceta, iar grindina nu va mai continua, ca să ştii că pământul este al lui Iehova. 30 Ştiu deja că nici atunci tu şi slujitorii tăi nu vă veţi teme de Iehova Dumnezeu“. 31 Inul şi orzul fuseseră lovite, pentru că orzul dăduse în spic, iar inul era în floare. 32 Dar grâul şi alacul nu fuseseră lovite, fiindcă erau plante târzii. 33 Moise a ieşit atunci din oraş, de la faraon, şi-a întins mâinile spre Iehova, iar tunetele şi grindina au încetat şi ploaia n-a mai căzut pe pământ. 34 Când a văzut faraonul că ploaia, grindina şi tunetele au încetat, a păcătuit din nou şi şi-a împietrit inima, atât el, cât şi slujitorii lui. 35 Şi inima faraonului a rămas împietrită şi el nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece, aşa cum spusese Iehova prin Moise.