Exodul - Capitolul 33 : 1 - 23

1 Iehova i-a mai zis lui Moise: „Du-te, urcă de aici, tu şi poporul pe care l-ai scos din ţara Egiptului, în ţara despre care le-am jurat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob, zicând: «Seminţei tale i-o voi da». 2 Voi trimite înaintea ta un înger şi îi voi izgoni pe canaaniţi, pe amoriţi, pe hetiţi, pe fereziţi, pe heviţi şi pe iebusiţi. 3 Du-te deci în ţara în care curge lapte şi miere, dar eu nu voi urca în mijlocul tău  fiindcă eşti un popor cu gâtul ţeapăn , ca nu cumva să te nimicesc pe drum“. 4 Când poporul a auzit acest cuvânt rău, a fost cuprins de jale şi nimeni nu şi-a mai pus podoabele. 5 Iehova i-a mai zis lui Moise: „Spune-le fiilor lui Israel: «Sunteţi un popor cu gâtul ţeapăn. Aş putea într-o clipă să mă ridic în mijlocul tău şi să te nimicesc. Scoate-ţi deci podoabele şi apoi voi vedea ce-ţi voi face»“. 6 Şi fiii lui Israel şi-au scos podoabele la muntele Horeb şi nu le-au mai purtat după aceea. 7 Moise a luat cortul şi l-a aşezat în afara taberei, departe de tabără, şi l-a numit cortul întâlnirii. Toţi cei ce voiau să-l întrebe pe Iehova se duceau la cortul întâlnirii, care era în afara taberei. 8 Când Moise se ducea la cort, tot poporul se ridica şi fiecare se oprea la intrarea propriului cort şi-l urmărea cu privirea pe Moise, până când intra în cort. 9 Când Moise intra în cort, stâlpul de nor cobora şi rămânea la intrarea cortului, iar El vorbea cu Moise. 10 Şi tot poporul vedea stâlpul de nor care stătea la intrarea cortului şi tot poporul se ridica şi se pleca, fiecare la intrarea propriului cort. 11 Şi Iehova îi vorbea lui Moise faţă în faţă, aşa cum un om îi vorbeşte semenului său. Când Moise se întorcea în tabără, slujitorul său Iosua, fiul lui Nun, care era ajutorul său, nu pleca din mijlocul cortului. 12 Şi Moise i-a spus lui Iehova: „Iată că tu îmi zici: «Scoate acest popor», dar nu mi-ai făcut cunoscut pe cine vei trimite cu mine. Mai mult, tu ai spus: «Te cunosc pe nume şi ai găsit favoare în ochii mei». 13 Şi acum, te rog, dacă am găsit favoare în ochii tăi, fă-mă, te rog, să cunosc căile tale, ca să te cunosc şi să găsesc favoare în ochii tăi! Adu-ţi aminte că această naţiune este poporul tău!“ 14 Atunci el a zis: „Eu însumi voi merge cu tine şi îţi voi da odihnă“. 15 Şi Moise i-a spus: „Dacă nu vei merge tu însuţi cu noi, nu ne scoate de aici. 16 Şi cum se va şti că am găsit favoare în ochii tăi, eu şi poporul tău? Nu din faptul că vei merge cu noi şi, astfel, eu şi poporul tău vom fi deosebiţi de toate celelalte popoare de pe faţa pământului?“ 17 Iehova i-a mai spus lui Moise: „Voi face şi acest lucru despre care ai vorbit, căci ai găsit favoare în ochii mei şi te cunosc pe nume“. 18 Atunci el a zis: „Fă-mă, te rog, să văd gloria ta!“ 19 Însă el a spus: „Voi face să treacă pe dinaintea feţei tale toată bunătatea mea şi voi proclama numele lui Iehova înaintea ta. Îi voi arăta favoare celui căruia vreau să-i arăt favoare şi îi voi arăta îndurare celui căruia vreau să-i arăt îndurare“. 20 Şi a adăugat: „Nu poţi să-mi vezi faţa, fiindcă niciun om nu poate să mă vadă şi să trăiască“. 21 Şi Iehova a mai spus: „Iată un loc alături de mine: stai pe stâncă. 22 În timp ce va trece gloria mea, te voi pune într-o gaură a stâncii şi-mi voi pune palma peste tine ca un paravan, până voi trece. 23 Apoi îmi voi lua palma, iar tu îmi vei vedea spatele. Dar faţa mea nu poate fi văzută“.