Exodul - Capitolul 4 : 1 - 31

1 Însă Moise, răspunzând, a zis: „Dar să zicem că nu mă cred şi nu ascultă de glasul meu, pentru că vor spune: «Iehova nu ţi s-a arătat»“. 2 Atunci Iehova i-a spus: „Ce ai în mână?“, iar el a zis: „Un toiag“. 3 Apoi el a spus: „Aruncă-l la pământ“. El l-a aruncat la pământ şi toiagul s-a făcut şarpe, iar Moise a fugit de el. 4 Dar Iehova i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă“. Şi el şi-a întins mâna şi l-a apucat, iar acesta s-a făcut toiag în mâna lui. 5 „Pentru ca“, a spus el, „ei să creadă că ţi s-a arătat Iehova, Dumnezeul strămoşilor lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob“. 6 Apoi Iehova i-a spus din nou: „Bagă-ţi, te rog, mâna în sân“. Şi el şi-a băgat mâna în sân. Când şi-a scos mâna, iată că era lovită de lepră, era ca zăpada! 7 După aceea, el a spus: „Bagă-ţi din nou mâna în sân“. Astfel, el şi-a băgat din nou mâna în sân. Când a scos-o din sân, iată că mâna i se făcuse din nou ca restul cărnii lui! 8 „Şi, dacă nu te vor crede şi nu vor asculta de glasul primului semn, vor crede glasul celui de-al doilea semn“, a spus el. 9 „Dar, dacă nu vor crede nici aceste două semne şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din Nil şi să o verşi pe pământ uscat. Şi apa pe care o vei lua din Nil va deveni cu siguranţă sânge pe pământul uscat.“ 10 Moise i-a zis atunci lui Iehova: „Iartă-mă, Iehova, dar eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară, nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când îi vorbeşti slujitorului tău, căci gura şi limba îmi sunt greoaie“. 11 Atunci Iehova i-a zis: „Cine i-a făcut omului gură sau cine îl face mut sau surd, cu vedere clară sau orb? Nu eu, Iehova? 12 Du-te acum şi eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce să spui“. 13 Dar el a zis: „Iartă-mă, Iehova, dar trimite, te rog, pe altcineva şi fă ce ţi-ai propus prin mâna celui pe care-l vei trimite“. 14 Atunci Iehova s-a aprins de mânie împotriva lui Moise şi a zis: „Nu este Aaron, levitul, fratele tău? Ştiu bine că el poate să vorbească. Iată că vine înaintea ta. Când te va vedea, se va bucura în inima lui. 15 Să-i vorbeşti şi să pui cuvintele în gura lui. Şi eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui şi vă voi învăţa ce să faceţi. 16 El va vorbi poporului în locul tău şi îţi va fi gură, iar tu îi vei fi Dumnezeu. 17 Şi vei lua în mână toiagul acesta ca să faci cu el semnele“. 18 Aşadar, Moise a plecat, s-a întors la Ietro, socrul său, şi i-a spus: „Aş vrea, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai sunt în viaţă“. Atunci Ietro i-a zis lui Moise: „Du-te în pace!“ 19 După aceea, Iehova i-a spus lui Moise în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt, căci au murit toţi cei care căutau să-ţi vâneze sufletul“. 20 Moise şi-a luat deci soţia şi fiii, i-a pus călare pe măgar şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi Moise a luat în mână toiagul adevăratului Dumnezeu. 21 Şi Iehova i-a mai spus lui Moise: „După ce vei pleca şi te vei întoarce în Egipt, ai grijă să faci înaintea faraonului toate miracolele pe care ţi le-am pus în mână. Eu îi voi lăsa inima să se încăpăţâneze şi el nu va lăsa poporul să plece. 22 Să-i spui faraonului: «Iată ce a zis Iehova: „Israel este fiul meu, întâiul meu născut. 23 Şi eu îţi spun: Lasă-l pe fiul meu să plece ca să-mi slujească. Dar, dacă nu-l laşi să plece, iată că îl voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut“»“. 24 Pe drum, la locul de popas, Iehova l-a întâlnit şi a căutat să-l omoare. 25 În cele din urmă, Sefora a luat o bucată de cremene, i-a tăiat fiului ei prepuţul, l-a aruncat la picioarele lui şi a zis: „Pentru că îmi eşti soţ de sânge“. 26 Şi el l-a lăsat. Ea a zis atunci: „Soţ de sânge“, din cauza circumciziei. 27 Atunci Iehova i-a spus lui Aaron: „Du-te să-l întâmpini pe Moise în pustiu!“ El s-a dus, l-a întâlnit la muntele adevăratului Dumnezeu şi l-a sărutat. 28 Moise i-a spus lui Aaron toate cuvintele lui Iehova, care îl trimisese, şi toate semnele pe care îi poruncise să le facă. 29 Apoi Moise şi Aaron s-au dus şi i-au adunat pe toţi bătrânii fiilor lui Israel. 30 Aaron a spus toate cuvintele pe care Iehova i le spusese lui Moise, iar acesta a făcut semnele sub ochii poporului. 31 Atunci poporul a crezut. Când au auzit că Iehova îşi îndreptase atenţia spre fiii lui Israel şi că văzuse necazul lor, s-au plecat şi s-au prosternat.