Geneza - Capitolul 22 : 1 - 24

1 Apoi adevăratul Dumnezeu l-a pus pe Avraam la încercare. El i-a zis: „Avraam!“, iar el a răspuns: „Iată-mă!“ 2 Şi El a continuat: „Ia-l, te rog, pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti mult, pe Isaac. Du-te în ţinutul Moria şi acolo adu-l ca ofrandă arsă pe unul dintre munţii pe care ţi-i voi arăta“. 3 Astfel, Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar şi i-a luat cu el pe doi dintre slujitorii săi şi pe Isaac, fiul său, şi a spart lemnele pentru ofranda arsă. Apoi s-a ridicat şi a pornit la drum către locul pe care i-l arătase adevăratul Dumnezeu. 4 A treia zi, Avraam şi-a ridicat ochii şi a văzut locul de departe. 5 Atunci Avraam le-a zis slujitorilor săi: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul vrem să ne ducem până acolo să ne închinăm, apoi ne vom întoarce la voi“. 6 După aceea, Avraam a luat lemnele pentru ofranda arsă şi i le-a pus în spate lui Isaac, fiul său, a luat în mână focul şi cuţitul de înjunghiat şi amândoi şi-au continuat drumul împreună. 7 Şi Isaac i-a zis tatălui său, Avraam: „Tată!“ Avraam a răspuns: „Iată-mă, fiule!“ Şi el a continuat: „Iată focul şi lemnele, dar unde este oaia pentru ofranda arsă?“ 8 Atunci Avraam a spus: „Dumnezeu însuşi se va îngriji de oaia pentru ofranda arsă, fiul meu“. Şi amândoi au mers împreună mai departe. 9 În cele din urmă au ajuns la locul pe care i-l arătase adevăratul Dumnezeu şi Avraam a construit acolo un altar, apoi a aranjat lemnele, l-a legat pe fiul său Isaac de mâini şi de picioare şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor. 10 Apoi Avraam a întins mâna şi a luat cuţitul de înjunghiat ca să-şi omoare fiul. 11 Însă îngerul lui Iehova l-a chemat din ceruri şi a zis: „Avraam! Avraam!“, iar el a răspuns: „Iată-mă!“ 12 Şi îngerul a continuat: „Nu întinde mâna asupra băiatului şi nu-i face nimic, căci acum ştiu că te temi de Dumnezeu, fiindcă n-ai ezitat să mi-l dai pe fiul tău, pe singurul tău fiu“. 13 Atunci Avraam şi-a ridicat ochii şi s-a uitat şi iată că la o oarecare depărtare de el era un berbec prins cu coarnele într-un tufiş. Avraam s-a dus, a luat berbecul şi l-a adus ca ofrandă arsă în locul fiului său. 14 Şi Avraam a pus locului aceluia numele Iehova-Iire. De aceea se obişnuieşte astăzi să se spună: „Iehova se va îngriji pe muntele lui“. 15 Şi îngerul lui Iehova l-a chemat din ceruri pe Avraam a doua oară 16 şi a spus: „«Pe mine însumi jur», zice Iehova, «că, întrucât ai făcut lucrul acesta şi n-ai ezitat să mi-l dai pe fiul tău, pe singurul tău fiu, 17 te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi sămânţa ca stelele cerurilor şi ca firele de nisip de pe ţărmul mării şi sămânţa ta va lua în stăpânire poarta duşmanilor săi. 18 Prin sămânţa ta se vor binecuvânta toate naţiunile pământului, pentru că ai ascultat de glasul meu»“. 19 După aceea, Avraam s-a întors la slujitorii lui şi ei s-au ridicat şi au plecat împreună spre Beer-Şeba. Şi Avraam a locuit în continuare la Beer-Şeba. 20 După aceste lucruri, Avraam a primit următoarea veste: „Iată că Milca i-a născut şi ea fii fratelui tău Nahor: 21 pe Uţ, întâiul lui născut, pe Buz, fratele acestuia, pe Chemuel, tatăl lui Aram, 22 pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Iidlaf şi pe Betuel“. 23 Lui Betuel i s-a născut Rebeca. Pe aceştia opt i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam. 24 Nahor avea şi o concubină, pe nume Reuma. După un timp a născut şi ea: pe Tebah, pe Gaham, pe Tahaş şi pe Maaca.