Geneza - Capitolul 24 : 1 - 67

1 Avraam era bătrân, înaintat în vârstă. Şi Iehova îl binecuvântase pe Avraam în toate. 2 Avraam i-a zis slujitorului său, cel mai bătrân din casa lui, care administra tot ce avea el: „Pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea, 3 căci trebuie să te pun să juri pe Iehova, Dumnezeul cerurilor şi Dumnezeul pământului, că nu-i vei lua fiului meu o soţie dintre fiicele canaaniţilor, în mijlocul cărora locuiesc, 4 ci vei merge în ţara mea, la rudele mele, şi îi vei lua o soţie fiului meu, lui Isaac“. 5 Dar slujitorul i-a zis: „Şi dacă femeia nu va vrea să vină cu mine în ţara aceasta? Atunci să-l duc pe fiul tău înapoi în ţara din care ai ieşit tu?“ 6 Avraam i-a răspuns: „Ai grijă să nu-l duci pe fiul meu înapoi acolo. 7 Iehova, Dumnezeul cerurilor, care m-a luat din casa tatălui meu şi din ţara rudelor mele, care mi-a vorbit şi care mi-a jurat, zicând: «Ţara aceasta o voi da seminţei tale», îl va trimite pe îngerul său înaintea ta şi îi vei lua de acolo o soţie fiului meu. 8 Dar, dacă femeia nu va vrea să vină cu tine, vei fi eliberat de jurământul pe care mi l-ai făcut. Numai să nu-l duci pe fiul meu înapoi acolo“. 9 Slujitorul şi-a pus atunci mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul lui, şi i-a jurat cu privire la lucrul acesta. 10 Şi slujitorul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său şi s-a pregătit de plecare, luând cu el tot felul de lucruri de preţ de la stăpânul său. Apoi s-a ridicat şi a pornit la drum spre Mesopotamia, spre oraşul lui Nahor. 11 În cele din urmă a făcut cămilele să îngenuncheze la marginea oraşului, lângă o fântână, pe înserate, când ieşeau femeile să scoată apă. 12 Şi a zis: „Iehova, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, te rog, fă să se întâmple azi lucrul acesta înaintea mea şi arată bunătate iubitoare faţă de stăpânul meu Avraam. 13 Iată că stau lângă acest izvor şi fiicele oamenilor din oraş ies să scoată apă. 14 Să se întâmple aşa: tânăra căreia îi voi spune: «Pleacă-ţi vasul de apă, te rog, ca să beau!» şi care va spune: «Bea şi îţi voi adăpa şi cămilele!», ea să fie cea pe care o vei alege pentru slujitorul tău, pentru Isaac. Prin aceasta fă-mă să ştiu că ai arătat iubire loială faţă de stăpânul meu“. 15 Nici nu terminase el bine de vorbit, şi iată că venea Rebeca, fiica lui Betuel, fiul Milcăi, soţia lui Nahor, fratele lui Avraam, şi ea avea vasul de apă pe umăr. 16 Tânăra era foarte frumoasă la înfăţişare, era fecioară şi niciun bărbat nu avusese relaţii intime cu ea. Ea a coborât la izvor, şi-a umplut urciorul cu apă şi apoi a urcat. 17 Slujitorul a alergat imediat înaintea ei şi a zis: „Dă-mi, te rog, o gură de apă din urciorul tău!“ 18 Atunci ea a spus: „Bea, domnul meu!“ Apoi şi-a coborât repede urciorul pe mână şi i-a dat să bea. 19 După ce i-a dat să bea, a zis: „Voi scoate apă şi pentru cămilele tale, ca să bea pe săturate“. 20 Apoi şi-a golit repede urciorul în adăpătoare şi a alergat de multe ori la fântână ca să scoată apă; şi a scos pentru toate cămilele lui. 21 În tot acest timp, omul o privea uimit, în tăcere, ca să vadă dacă Iehova făcuse să-i reuşească sau nu călătoria. 22 Când cămilele au terminat de băut, omul a luat un inel de aur pentru nas, în greutate de o jumătate de siclu, şi două brăţări în greutate de zece sicli de aur, pentru mâinile ei, 23 şi a zis: „A cui fiică eşti? Spune-mi, te rog. Este loc în casa tatălui tău ca să înnoptăm?“ 24 Ea a răspuns: „Sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care i l-a născut lui Nahor“. 25 Şi i-a mai spus: „Avem paie şi mult nutreţ şi este şi loc pentru înnoptat“. 26 Atunci omul s-a plecat şi s-a prosternat înaintea lui Iehova 27 şi a zis: „Binecuvântat să fie Iehova, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit bunătatea sa iubitoare şi fidelitatea sa faţă de stăpânul meu. Când eram pe drum, Iehova m-a condus la casa fraţilor stăpânului meu“. 28 Atunci tânăra a alergat şi a povestit aceste lucruri celor din casa mamei sale. 29 Rebeca avea un frate, numit Laban. Şi Laban a alergat la omul care era afară, la izvor. 30 Căci atunci când a văzut inelul pentru nas şi brăţările de pe mâinile surorii lui şi a auzit cuvintele Rebecăi, sora lui, care zicea: „Aşa mi-a vorbit omul acela!“, s-a dus la omul acela şi iată că el stătea în picioare lângă cămile, la izvor. 31 Imediat a zis: „Vino, tu, cel binecuvântat de Iehova! De ce stai afară, când eu am pregătit casa şi un loc pentru cămile?“ 32 Atunci omul a intrat în casă, iar el a scos şaua de pe cămile şi a dat paie şi nutreţ cămilelor şi apă ca să fie spălate picioarele lui şi picioarele oamenilor care erau cu el. 33 Apoi i s-a pus înainte ceva de mâncat, însă el a zis: „Nu voi mânca până nu voi vorbi despre treburile cu care am venit“. Atunci Laban a zis: „Vorbeşte!“ 34 Şi el a continuat: „Eu sunt slujitorul lui Avraam. 35 Iehova l-a binecuvântat foarte mult pe stăpânul meu, făcându-l tot mai bogat şi dându-i oi şi vite, argint şi aur, servitori şi servitoare, cămile şi măgari. 36 Sara, soţia stăpânului meu, i-a născut la bătrâneţe un fiu stăpânului meu şi lui îi va da el tot ce are. 37 Şi stăpânul meu m-a pus să jur, zicând: «Să nu-i iei fiului meu o soţie dintre fiicele canaaniţilor, în a căror ţară locuiesc. 38 Nu, ci să te duci la casa tatălui meu şi la familia mea şi să-i iei o soţie fiului meu». 39 Dar eu i-am zis stăpânului meu: «Şi dacă femeia nu va veni cu mine?» 40 El mi-a răspuns: «Iehova, înaintea căruia am umblat, îl va trimite pe îngerul său cu tine şi te va face să reuşeşti pe calea ta. Să-i iei fiului meu o soţie din familia mea şi din casa tatălui meu. 41 Atunci, dacă vei merge la familia mea, vei fi scutit de obligaţia pe care o ai faţă de mine prin jurământ şi, chiar dacă nu ţi-o vor da, vei fi scutit de obligaţia pe care o ai faţă de mine prin jurământ». 42 Astăzi, când am ajuns la izvor, am zis: «Iehova, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă mă vei face să reuşesc pe calea pe care merg, să se întâmple aşa: 43 În timp ce stau aici, lângă izvor, fata care va ieşi să scoată apă şi căreia îi voi spune: „Te rog, lasă-mă să beau puţină apă din urciorul tău!“ 44 şi care îmi va spune: „Bea şi voi scoate apă şi pentru cămilele tale!“, ea să fie femeia pe care Iehova a ales-o pentru fiul stăpânului meu». 45 Nici nu terminasem bine de vorbit în inima mea că, iată, a ieşit Rebeca, cu urciorul pe umăr, a coborât la izvor şi a scos apă. Atunci i-am spus: «Dă-mi, te rog, să beau!» 46 Ea şi-a coborât repede urciorul de pe umăr şi a zis: «Bea şi îţi voi adăpa şi cămilele!» Atunci am băut şi ea a adăpat şi cămilele. 47 Apoi am întrebat-o: «A cui fiică eşti?», iar ea a răspuns: «Fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care i l-a născut Milca». Atunci i-am pus inelul în nas şi brăţările pe mâini. 48 Şi m-am plecat şi m-am prosternat înaintea lui Iehova şi l-am binecuvântat pe Iehova, Dumnezeul stăpânului meu Avraam şi cel care m-a condus pe calea adevărată ca s-o iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul său. 49 Şi acum, dacă manifestaţi într-adevăr bunătate iubitoare şi fidelitate faţă de stăpânul meu, spuneţi-mi; dacă nu, spuneţi-mi, ca să ştiu s-o iau la dreapta sau la stânga“. 50 Atunci Laban şi Betuel au răspuns şi au zis: „Lucrul acesta vine de la Iehova. Noi nu putem să-ţi spunem nici rău, nici bine. 51 Iată, Rebeca este înaintea ta! Ia-o şi du-te şi ea să fie soţia fiului stăpânului tău, aşa cum a spus Iehova!“ 52 Când slujitorul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s-a prosternat imediat la pământ înaintea lui Iehova. 53 Şi slujitorul a scos obiecte de argint, obiecte de aur şi veşminte şi i le-a dat Rebecăi, apoi le-a dat lucruri alese fratelui ei şi mamei ei. 54 După aceea, el şi oamenii care erau cu el au mâncat şi au băut, au înnoptat acolo şi dimineaţa s-au sculat. Atunci el a zis: „Lăsaţi-mă să plec la stăpânul meu“. 55 Fratele ei şi mama ei au spus: „Tânăra să mai stea cu noi măcar zece zile. Pe urmă poate să plece“. 56 Dar el le-a zis: „Nu mă reţineţi, pentru că Iehova a făcut să reuşesc pe calea mea. Lăsaţi-mă să plec, ca să mă duc la stăpânul meu“. 57 Atunci ei au spus: „S-o chemăm pe tânără şi s-o întrebăm pe ea“. 58 Au chemat-o deci pe Rebeca şi au întrebat-o: „Vrei să pleci cu omul acesta?“ Şi ea a răspuns: „Sunt gata să plec“. 59 Atunci ei i-au lăsat pe Rebeca, sora lor, pe doica ei, pe slujitorul lui Avraam şi pe oamenii lui să plece. 60 Şi au binecuvântat-o pe Rebeca şi i-au spus: „O, sora noastră, din tine să iasă de mii de ori zece mii şi sămânţa ta să ia în stăpânire poarta celor ce o urăsc!“ 61 Apoi Rebeca şi slujitoarele ei s-au ridicat, au încălecat pe cămile şi l-au urmat pe omul acela. Şi slujitorul a luat-o pe Rebeca şi a pornit la drum. 62 Isaac venise de pe drumul care duce la Beer-Lahai-Roi, căci locuia în ţinutul Neghevului. 63 Şi Isaac ieşise pe câmp la lăsarea serii să mediteze. Când şi-a ridicat ochii şi s-a uitat, iată că veneau nişte cămile. 64 Când Rebeca şi-a ridicat ochii, l-a zărit pe Isaac şi s-a dat jos de pe cămilă. 65 Apoi l-a întrebat pe slujitor: „Cine este omul acela care vine pe câmp în întâmpinarea noastră?“ Slujitorul a răspuns: „Este stăpânul meu“. Atunci ea a luat un văl şi s-a acoperit. 66 Şi slujitorul i-a istorisit lui Isaac tot ce făcuse. 67 După aceea, Isaac a dus-o în cortul Sarei, mama lui. Astfel, a luat-o pe Rebeca şi ea a devenit soţia lui. Isaac s-a îndrăgostit de ea şi a găsit mângâiere după pierderea mamei lui.