Geneza - Capitolul 27 : 1 - 46

1 Când a îmbătrânit şi ochii îi slăbiseră atât de mult, încât nu mai vedea, Isaac l-a chemat pe Esau, fiul său mai mare, şi i-a zis: „Fiule!“, iar el i-a răspuns: „Iată-mă!“ 2 Şi Isaac a continuat: „Iată că am îmbătrânit şi nu-mi ştiu ziua morţii. 3 Acum ia-ţi, te rog, uneltele  tolba cu săgeţi şi arcul , ieşi pe câmp şi vânează ceva pentru mine. 4 Apoi fă-mi o mâncare gustoasă, aşa cum îmi place mie, şi adu-mi-o, ah!, să mănânc, pentru ca sufletul meu să te binecuvânteze înainte să mor“. 5 Dar, în timp ce Isaac îi vorbea fiului său Esau, Rebeca asculta. Şi Esau a ieşit pe câmp să prindă vânat şi să-l aducă. 6 Şi Rebeca i-a zis fiului ei Iacob: „Iată că tocmai am auzit cum tatăl tău îi vorbea fratelui tău, Esau, zicând: 7 «Adu-mi nişte vânat şi fă-mi o mâncare gustoasă, ah!, să mănânc, ca să te binecuvântez în faţa lui Iehova înainte să mor». 8 Şi acum, fiul meu, ascultă de glasul meu în ceea ce-ţi poruncesc. 9 Du-te, te rog, la turmă şi adu-mi de acolo doi iezi buni, ca să fac din ei o mâncare gustoasă pentru tatăl tău, aşa cum îi place lui. 10 Apoi să i-o duci tatălui tău şi el s-o mănânce, ca să te binecuvânteze înainte să moară“. 11 Însă Iacob i-a zis Rebecăi, mama lui: „Dar fratele meu, Esau, este păros, iar eu nu sunt păros. 12 Dacă tatăl meu mă pipăie? Atunci voi fi în ochii lui ca unul care-şi bate joc de el şi voi aduce asupra mea un blestem, nu o binecuvântare“. 13 Dar mama lui i-a zis: „Asupra mea să fie blestemul îndreptat împotriva ta, fiule. Numai ascultă de glasul meu şi du-te să mi-i aduci!“ 14 El s-a dus, i-a prins şi i-a adus mamei lui, iar mama lui a făcut o mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său. 15 Pe urmă, Rebeca a luat veşmintele lui Esau, fiul ei mai mare, pe cele mai frumoase care erau la ea în casă, şi l-a îmbrăcat cu ele pe Iacob, fiul ei mai mic. 16 Şi i-a pus pielea iezilor pe mâini şi pe partea fără păr a gâtului. 17 Apoi a pus în mâna fiului ei Iacob mâncarea gustoasă şi pâinea pe care o făcuse. 18 Atunci el a intrat la tatăl său şi a zis: „Tată!“, iar el a răspuns: „Iată-mă! Cine eşti tu, fiule?“ 19 Şi Iacob i-a spus tatălui său: „Sunt Esau, întâiul tău născut. Am făcut aşa cum mi-ai spus. Ridică-te, te rog. Aşază-te şi mănâncă din vânatul meu, pentru ca sufletul tău să mă binecuvânteze“. 20 Atunci Isaac i-a zis fiului său: „Cum de l-ai găsit aşa de repede, fiule?“ El a răspuns: „Iehova, Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale“. 21 Atunci Isaac i-a spus lui Iacob: „Te rog, apropie-te să te pipăi, fiule, ca să ştiu dacă eşti într-adevăr fiul meu Esau ori nu“. 22 Iacob s-a apropiat de tatăl său, Isaac, iar acesta l-a pipăit, după care a spus: „Vocea este vocea lui Iacob, dar mâinile sunt mâinile lui Esau“. 23 Şi nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase ca mâinile fratelui său, Esau. De aceea, l-a binecuvântat. 24 Apoi a zis: „Eşti tu într-adevăr fiul meu Esau?“ „Eu sunt“, a răspuns el. 25 Atunci a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca sufletul meu să te binecuvânteze“. El i-a adus şi Isaac a mâncat, apoi i-a adus vin şi a băut. 26 Atunci Isaac, tatăl lui, i-a zis: „Te rog, apropie-te şi sărută-mă, fiule!“ 27 El s-a apropiat şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul veşmintelor lui şi l-a binecuvântat, zicând: „Iată, mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului pe care l-a binecuvântat Iehova. 28 Să-ţi dea adevăratul Dumnezeu roua cerurilor şi grăsimea pământului, belşug de grâne şi de vin nou! 29 Să-ţi slujească popoare şi înaintea ta să se plece naţiuni! Să fii stăpân peste fraţii tăi şi fiii mamei tale să se plece înaintea ta! Blestemat să fie oricine te blestemă şi binecuvântat să fie oricine te binecuvântează!“ 30 După ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacob şi Iacob tocmai ieşise dinaintea feţei tatălui său, Isaac, s-a întors de la vânătoare Esau, fratele lui. 31 Şi a făcut şi el o mâncare gustoasă, apoi i-a dus-o tatălui său şi i-a zis: „Să se ridice tatăl meu şi să mănânce din vânatul fiului său, pentru ca sufletul tău să mă binecuvânteze“. 32 Dar Isaac, tatăl lui, l-a întrebat: „Cine eşti?“ şi el a răspuns: „Sunt fiul tău, întâiul tău născut, Esau“. 33 Şi Isaac s-a cutremurat, fiind cuprins de un mare tremur, şi a zis: „Atunci cine este cel care a prins vânatul şi mi l-a adus, iar eu am mâncat din toate înainte să vii tu şi l-am binecuvântat? Şi binecuvântat va fi!“ 34 Auzind cuvintele tatălui său, Esau a scos mari strigăte pline de amărăciune şi i-a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă, da, binecuvântează-mă şi pe mine, tată!“ 35 Însă el a spus: „Fratele tău a venit cu înşelăciune ca să primească binecuvântarea care era pentru tine“. 36 Şi Esau a zis: „Oare nu de aceea se numeşte el Iacob? Asta e a doua oară când îmi ia locul. Dreptul de întâi născut mi l-a luat deja şi iată că acum mi-a luat şi binecuvântarea!“ Apoi a adăugat: „Mie nu mi-ai păstrat nicio binecuvântare?“ 37 Dar Isaac i-a răspuns lui Esau astfel: „Iată că l-am numit stăpân peste tine şi pe toţi fraţii lui i-am făcut slujitorii lui. I-am dat grâne şi vin nou ca să aibă cu ce să trăiască. Ce-aş mai putea face acum pentru tine, fiule?“ 38 Atunci Esau i-a zis tatălui său: „N-ai decât o binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă, da, binecuvântează-mă şi pe mine, tată!“ Şi Esau şi-a ridicat glasul şi a început să plângă. 39 Tatăl său, Isaac, i-a răspuns astfel: „Iată că locuinţa ta va fi departe de grăsimea pământului şi departe de roua cerurilor de sus. 40 Vei trăi din sabia ta şi îi vei sluji fratelui tău. Dar, când nu-ţi vei mai găsi liniştea, vei rupe jugul lui de pe gâtul tău“. 41 Totuşi, Esau îl ura pe Iacob din cauza binecuvântării pe care i-o dăduse tatăl lui şi Esau zicea în inima lui: „Zilele de jale pentru tatăl meu se apropie. După aceea am să-l omor pe fratele meu, Iacob“. 42 Când i s-au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei mai mare, ea a trimis imediat să-l cheme pe Iacob, fiul ei mai mic, şi i-a zis: „Iată că Esau, fratele tău, se mângâie cu gândul că o să te omoare. 43 Acum, deci, fiule, ascultă de glasul meu: ridică-te şi fugi la fratele meu, Laban, în Haran. 44 Să locuieşti la el câteva zile, până va trece furia fratelui tău, 45 până se va abate de la tine mânia fratelui tău şi el va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite după tine şi te voi aduce de acolo. De ce să rămân fără voi amândoi într-o singură zi?“ 46 După aceea, Rebeca îi tot spunea lui Isaac: „Sunt dezgustată de viaţă din cauza fiicelor lui Het. Dacă Iacob îşi ia cumva soţie ca acestea, dintre fiicele lui Het, dintre fiicele acestei ţări, atunci la ce bun să mai trăiesc?“