Geneza - Capitolul 28 : 1 - 22

1 Atunci Isaac l-a chemat pe Iacob, l-a binecuvântat şi i-a poruncit, zicând: „Să nu-ţi iei soţie dintre fiicele Canaanului! 2 Ridică-te, du-te în Padan-Aram, la casa lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi soţie de acolo, dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale. 3 Dumnezeul Atotputernic te va binecuvânta, te va face roditor, te va înmulţi şi vei fi o adunare de popoare. 4 El îţi va da binecuvântarea lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să iei în stăpânire ţara în care locuieşti ca străin şi pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Avraam“. 5 Astfel, Isaac l-a trimis pe Iacob, iar el a plecat în Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, sirianul, fratele Rebecăi, mama lui Iacob şi a lui Esau. 6 Când a văzut Esau că Isaac îl binecuvântase pe Iacob şi îl trimisese în Padan-Aram ca să-şi ia soţie de acolo şi că, atunci când îl binecuvântase, îi dăduse poruncă, zicând: „Să nu-ţi iei soţie dintre fiicele Canaanului!“, 7 şi că Iacob ascultase de tatăl său şi de mama sa şi era în drum spre Padan-Aram, 8 atunci Esau a văzut că fiicele Canaanului nu erau plăcute în ochii tatălui său, Isaac. 9 Astfel, Esau s-a dus la Ismael şi a luat-o de soţie, pe lângă celelalte soţii pe care le avea, pe Mahalat, fiica lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot. 10 Iacob a ieşit din Beer-Şeba şi a plecat spre Haran. 11 După un timp a ajuns într-un loc şi s-a pregătit să înnopteze acolo, fiindcă soarele apusese. A luat o piatră de acolo, şi-a pus-o căpătâi şi s-a culcat în locul acela. 12 Şi a început să viseze şi iată că pe pământ era o scară al cărei vârf ajungea până la ceruri. Şi iată că îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea. 13 Şi iată că deasupra ei stătea Iehova, care a zis: „Eu sunt Iehova, Dumnezeul tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale. 14 Sămânţa ta va fi ca firele de praf de pe pământ şi te vei răspândi la vest şi la est, la nord şi la sud. Prin tine şi prin sămânţa ta se vor binecuvânta toate familiile pământului. 15 Şi iată că eu sunt cu tine şi te voi păzi pe tot drumul pe care mergi şi te voi aduce înapoi pe pământul acesta, căci nu te voi părăsi până nu voi face ce ţi-am spus“. 16 Atunci Iacob s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat Iehova este în locul acesta şi eu n-am ştiut“. 17 Şi i s-a făcut frică şi a adăugat: „Cât de înfricoşător este locul acesta! Nu poate fi decât casa lui Dumnezeu şi poarta cerurilor!“ 18 Astfel, Iacob s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra care-i fusese căpătâi acolo, a ridicat-o ca stâlp şi a turnat ulei pe vârful ei. 19 Şi a pus locului aceluia numele Betel, deşi numele oraşului era înainte Luz. 20 Şi Iacob a făcut o făgăduinţă, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine în continuare şi mă va păzi pe drumul acesta pe care merg, da, dacă îmi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac 21 şi dacă mă voi întoarce în pace la casa tatălui meu, atunci Iehova va arăta clar că este Dumnezeul meu. 22 Iar această piatră pe care am ridicat-o ca stâlp va fi casa lui Dumnezeu şi, din tot ce-mi vei da, am să-ţi dau a zecea parte“.