Geneza - Capitolul 32 : 1 - 32

1 Iacob şi-a continuat drumul şi atunci l-au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. 2 Când i-a văzut, Iacob a zis imediat: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!“ De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim. 3 Apoi Iacob a trimis mesageri înaintea sa, la fratele său, Esau, în ţara Seirului, în ţinutul Edomului, 4 şi le-a poruncit, zicând: „Aşa să-i spuneţi domnului meu, lui Esau: «Iată ce a spus slujitorul tău Iacob: „Am locuit la Laban ca străin şi am rămas acolo mult timp, până acum. 5 Am tauri, măgari şi oi, servitori şi servitoare şi de aceea trimit să-l înştiinţez pe domnul meu, ca să găsesc favoare în ochii tăi“»“. 6 După un timp, mesagerii s-au întors la Iacob şi i-au zis: „Am ajuns la fratele tău, Esau. Vine şi el în întâmpinarea ta şi cu el sunt patru sute de bărbaţi“. 7 Atunci pe Iacob l-a cuprins o mare frică şi s-a îngrijorat. De aceea, a împărţit în două tabere oamenii care erau cu el, oile, vitele şi cămilele 8 şi a zis: „Dacă Esau ajunge la una dintre tabere şi o atacă, atunci va mai rămâne o tabără care va scăpa“. 9 Apoi Iacob a zis: „O, Dumnezeul tatălui meu Avraam şi Dumnezeul tatălui meu Isaac, o, Iehova, tu care-mi spui: «Întoarce-te în ţara ta şi la rudele tale şi îţi voi face bine», 10 eu nu merit bunătatea iubitoare şi fidelitatea pe care le-ai manifestat faţă de slujitorul tău, căci am trecut Iordanul acesta doar cu toiagul meu şi acum am două tabere. 11 Scapă-mă, te rog, de mâna fratelui meu, de mâna lui Esau, fiindcă mi-e frică de el, să nu vină şi să mă atace, pe mine, pe mame şi pe copii. 12 Tu, tu ai spus: «Fără îndoială, îţi voi face bine şi voi face sămânţa ta ca firele de nisip ale mării, care, de multe ce sunt, nu pot fi numărate»“. 13 Şi a rămas acolo în noaptea aceea. Şi a luat din bunurile lui un dar pentru fratele său, Esau: 14 două sute de capre şi douăzeci de ţapi, două sute de oi şi douăzeci de berbeci, 15 treizeci de cămile care alăptau, cu puii lor, patruzeci de vaci şi zece tauri, douăzeci de măgăriţe şi zece măgari. 16 Apoi le-a încredinţat slujitorilor săi câte o turmă şi le-a spus: „Treceţi înaintea mea şi lăsaţi o distanţă între turmă şi turmă“. 17 Şi i-a poruncit primului, zicând: „Dacă te întâlneşte fratele meu, Esau, şi te întreabă: «Al cui eşti şi unde te duci? Şi a cui este turma aceasta dinaintea ta?», 18 să spui: «A slujitorului tău, a lui Iacob. Este un dar trimis domnului meu, lui Esau, şi iată că vine şi el în urma noastră!»“ 19 Apoi i-a poruncit şi celui de-al doilea, şi celui de-al treilea, precum şi tuturor celor ce mergeau în urma turmelor, şi le-a zis: „Aşa să-i vorbiţi lui Esau când îl veţi întâlni. 20 Şi să-i mai spuneţi: «Iată că slujitorul tău Iacob este în urma noastră!»“ Căci îşi zicea: „Poate-l voi îmbuna cu darul care merge înaintea mea, iar apoi îi voi vedea faţa. Poate că mă va primi cu bunăvoinţă“. 21 Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în noaptea aceea în tabără. 22 Mai târziu, în noaptea aceea, s-a ridicat şi le-a luat pe cele două soţii ale lui, pe cele două servitoare ale lui şi pe cei unsprezece fii ai lui şi a trecut vadul Iabocului. 23 I-a luat şi i-a trecut de cealaltă parte a torentului, iar apoi a trecut dincolo tot ce avea. 24 În cele din urmă, Iacob a rămas singur. Atunci un om s-a luptat corp la corp cu el până la ivirea zorilor. 25 Când a văzut că nu-l biruise, acesta i-a atins încheietura şoldului, iar încheietura şoldului lui Iacob s-a scrântit în timp ce se lupta corp la corp cu el. 26 Apoi a zis: „Lasă-mă să plec, căci s-au ivit zorile“. Însă Iacob a spus: „N-am să te las să pleci până nu mă vei binecuvânta!“ 27 Şi el l-a întrebat: „Care îţi este numele?“ „Iacob“, a răspuns el. 28 Atunci acesta a spus: „Numele tău nu va mai fi Iacob, ci Israel, pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi până la urmă ai biruit“. 29 Iacob a întrebat şi a zis: „Spune-mi, te rog, numele tău“. Însă el a zis: „De ce întrebi de numele meu?“ Şi l-a binecuvântat acolo. 30 Astfel, Iacob a pus locului aceluia numele Peniel, pentru că, după cum a spus el, „l-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi sufletul meu a scăpat“. 31 Şi soarele a început să strălucească peste el de îndată ce a trecut de Penuel, însă el şchiopăta din cauza coapsei. 32 De aceea, până în ziua de azi fiii lui Israel nu mănâncă tendonul de la încheietura şoldului, care este în scobitura încheieturii şoldului, pentru că el a atins încheietura şoldului lui Iacob, lângă tendonul de la încheietura şoldului.