Geneza - Capitolul 31 : 1 - 55

1 După un timp, el a auzit cuvintele fiilor lui Laban, care ziceau: „Iacob a luat tot ce era al tatălui nostru şi din ceea ce era al tatălui nostru a strâns el toată această avere“. 2 Când Iacob s-a uitat la faţa lui Laban, a văzut că nu-l mai privea ca înainte. 3 În cele din urmă, Iehova i-a zis lui Iacob: „Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi la rudele tale, iar eu voi fi cu tine“. 4 Atunci Iacob a trimis să le cheme pe Rahela şi pe Lea pe câmp, la turma lui, 5 şi le-a zis: „Mă uit la faţa tatălui vostru şi văd că el nu mai este faţă de mine ca înainte. Însă Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. 6 Şi voi ştiţi bine că i-am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. 7 Tatăl vostru şi-a bătut joc de mine şi mi-a schimbat plata de zece ori, însă Dumnezeu nu i-a permis să-mi facă rău. 8 Dacă el spunea: «Cele pestriţe vor fi plata ta», toate animalele năşteau pui pestriţi, iar dacă spunea: «Cele vărgate vor fi plata ta», toate animalele năşteau pui vărgaţi. 9 Astfel, Dumnezeu lua animalele tatălui vostru şi mi le dădea mie. 10 În cele din urmă, când a venit timpul ca turma să intre în călduri, mi-am ridicat ochii şi iată ce-am văzut în vis: ţapii care săreau pe turmă erau vărgaţi, pestriţi şi cu pete. 11 Atunci îngerul adevăratului Dumnezeu mi-a spus în vis: «Iacob!» «Iată-mă!», am răspuns eu. 12 Şi el a continuat: «Ridică-ţi ochii, te rog, şi priveşte: toţi ţapii care sar pe turmă sunt vărgaţi, pestriţi şi cu pete, căci am văzut tot ce-ţi face Laban. 13 Eu sunt adevăratul Dumnezeu care ţi s-a arătat la Betel, unde ai uns un stâlp şi unde mi-ai făcut o făgăduinţă. Acum, ridică-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta natală!»“ 14 Atunci Rahela şi Lea au răspuns şi i-au zis: „Mai avem noi vreo parte de moştenire în casa tatălui nostru? 15 Nu ne consideră el nişte străine de vreme ce ne-a vândut şi mănâncă întruna din banii daţi pentru noi? 16 Căci toate bogăţiile pe care Dumnezeu le-a luat de la tatăl nostru sunt ale noastre şi ale copiilor noştri. Acum dar, fă tot ce ţi-a spus Dumnezeu“. 17 Atunci Iacob s-a ridicat, şi-a urcat copiii şi soţiile pe cămile 18 şi a început să-şi mâne toată turma cu toate bunurile pe care le agonisise, turma pe care o strânsese în Padan-Aram, ca să se ducă la Isaac, tatăl lui, în ţara Canaanului. 19 Laban se dusese să-şi tundă oile. Între timp, Rahela a furat terafimii tatălui ei. 20 Şi Iacob a fost viclean cu Laban, sirianul, pentru că nu i-a spus că o să fugă. 21 A fugit şi a trecut Fluviul cu tot ce avea. Apoi şi-a îndreptat faţa spre regiunea muntoasă a Galaadului. 22 A treia zi i s-a spus lui Laban că Iacob fugise. 23 Atunci Laban i-a luat cu el pe fraţii lui, l-a urmărit cale de şapte zile şi l-a ajuns din urmă în regiunea muntoasă a Galaadului. 24 Însă Dumnezeu a venit la Laban, sirianul, noaptea în vis şi i-a zis: „Ai grijă să nu-i spui nimic lui Iacob, nici de bine, nici de rău!“ 25 Laban l-a ajuns din urmă pe Iacob când Iacob tocmai îşi aşezase cortul pe munte şi Laban a aşezat şi el tabăra fraţilor lui în regiunea muntoasă a Galaadului. 26 Atunci Laban i-a zis lui Iacob: „Ce-ai făcut? Ai umblat cu viclenii şi le-ai dus pe fiicele mele ca pe nişte prizoniere luate cu sabia. 27 De ce a trebuit să fugi pe ascuns şi să umbli cu viclenii? De ce nu mi-ai spus? Ţi-aş fi dat drumul cu bucurie şi cu cântări, cu tamburina şi cu harpa. 28 Tu nu m-ai lăsat să-mi sărut copiii şi fiicele. Te-ai purtat nebuneşte! 29 Stă în puterea mâinii mele să vă fac rău, însă Dumnezeul tatălui vostru mi-a vorbit azi-noapte, zicând: «Ai grijă să nu-i spui nimic lui Iacob, nici de bine, nici de rău!» 30 Dar acum, dacă ai plecat pentru că îţi era foarte dor de casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii?“ 31 Iacob i-a răspuns lui Laban astfel: „Am făcut aşa pentru că mi-a fost frică, gândindu-mă că le-ai putea smulge de lângă mine pe fiicele tale. 32 Dar cel la care îţi vei găsi dumnezeii să nu mai trăiască! În faţa fraţilor noştri, cercetează tu însuţi ce este la mine şi ia-ţi-i“. Dar Iacob nu ştia că Rahela îi furase. 33 Astfel, Laban a intrat în cortul lui Iacob, în cortul Leei şi în cortul celor două sclave, dar nu i-a găsit. În cele din urmă a ieşit din cortul Leei şi a intrat în cortul Rahelei. 34 Rahela luase terafimii şi-i pusese în coşul de la şaua pentru femei a cămilei, iar ea stătea pe ei. Laban a scotocit prin tot cortul, dar nu i-a găsit. 35 Atunci ea i-a spus tatălui ei: „Să nu scapere de mânie ochii domnului meu că nu pot să mă ridic în faţa ta, fiindcă am ceea ce au în mod obişnuit femeile“. Şi el a căutat cu atenţie, dar n-a găsit terafimii. 36 Atunci Iacob s-a mâniat şi a început să se certe cu Laban şi, răspunzându-i, Iacob i-a zis lui Laban: „Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu, de m-ai urmărit cu înverşunare? 37 Acum, că ai scotocit prin toate bunurile mele, ce-ai găsit din toate bunurile casei tale? Pune-le aici, în faţa fraţilor mei şi a fraţilor tăi, iar ei să hotărască între noi doi! 38 În aceşti douăzeci de ani am fost la tine. Oile tale şi caprele tale n-au lepădat şi niciodată n-am mâncat berbeci din turma ta. 39 Nu ţi-am adus niciodată vreun animal sfâşiat. Eu însumi am suportat pierderea lui. Indiferent că un animal a fost furat ziua sau că a fost furat noaptea, l-ai cerut din mâna mea. 40 Pe mine mă chinuia ziua căldura şi noaptea frigul, iar somnul îmi fugea de pe ochi. 41 Douăzeci de ani am stat în casa ta. Ţi-am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale şi şase ani pentru turma ta, iar tu de zece ori mi-ai schimbat plata. 42 Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam şi Cel de care se teme Isaac, n-ar fi fost de partea mea, acum mi-ai fi dat drumul cu mâinile goale. Dumnezeu a văzut necazul meu şi osteneala mâinilor mele, aşa că azi-noapte te-a mustrat“. 43 Atunci Laban i-a răspuns lui Iacob astfel: „Fiicele sunt fiicele mele, copiii sunt copiii mei, turma este turma mea şi tot ce vezi este al meu şi al fiicelor mele. Ce pot face azi împotriva lor sau împotriva acestor copii pe care i-au născut ele? 44 Acum, vino să încheiem un legământ, eu şi cu tine, şi acesta să servească drept martor între mine şi tine“. 45 Astfel, Iacob a luat o piatră şi a ridicat-o ca stâlp. 46 Şi Iacob le-a zis fraţilor lui: „Strângeţi pietre!“ Ei s-au dus să strângă pietre şi au făcut o movilă. Apoi au mâncat acolo, pe movilă. 47 Şi Laban a numit-o Iegar-Sahaduta, iar Iacob a numit-o Galeed. 48 Şi Laban a zis: „Această movilă este astăzi martoră între mine şi tine“. De aceea i-a pus numele Galeed 49 şi Turnul de veghe, fiindcă a zis: „Iehova să vegheze între mine şi tine când nu ne vom vedea unul pe altul. 50 Dacă îmi vei asupri fiicele şi dacă îţi vei mai lua şi alte soţii în afară de fiicele mele, nu este niciun om cu noi, dar iată: Dumnezeu este martor între mine şi tine!“ 51 Apoi Laban i-a spus lui Iacob: „Iată movila aceasta şi iată stâlpul pe care l-am ridicat între mine şi tine! 52 Movila aceasta este martoră şi stâlpul depune mărturie că eu nu voi trece de această movilă împotriva ta şi că tu nu vei trece de această movilă şi de acest stâlp împotriva mea, ca să-mi faci rău. 53 Dumnezeul lui Avraam şi dumnezeul lui Nahor, dumnezeul tatălui lor, să judece între noi!“ Însă Iacob a jurat pe Cel de care se temea tatăl său, Isaac. 54 Apoi Iacob a adus o jertfă pe munte şi i-a invitat pe fraţii lui să mănânce pâine. Ei au mâncat pâine şi au înnoptat pe munte. 55 Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a sărutat copiii şi fiicele şi i-a binecuvântat. Apoi Laban a pornit la drum şi s-a întors acasă.