Geneza - Capitolul 41 : 1 - 57

1 După doi ani întregi, faraonul a avut un vis: iată că stătea lângă Nil. 2 Şi din Nil au ieşit şapte vaci frumoase şi grase şi au început să pască printre trestiile Nilului. 3 După ele au ieşit din Nil alte şapte vaci, urâte şi slabe, şi s-au oprit lângă celelalte vaci, pe malul Nilului. 4 Şi vacile urâte şi slabe le-au mâncat pe cele şapte vaci frumoase şi grase. Atunci faraonul s-a trezit. 5 Dar a adormit din nou şi a visat a doua oară. Şi iată că şapte spice grase şi bune creşteau pe un singur pai. 6 După ele au crescut şapte spice subţiri şi arse de vântul de est. 7 Şi spicele subţiri le-au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Atunci faraonul s-a trezit şi iată că fusese un vis. 8 Dimineaţă, spiritul îi era tulburat. A trimis să fie chemaţi toţi preoţii care practicau magia şi toţi înţelepţii Egiptului, iar faraonul le-a povestit visele sale. Dar n-a fost nimeni care să i le interpreteze faraonului. 9 Atunci şeful paharnicilor i-a vorbit faraonului, zicând: „Astăzi trebuie să vorbesc despre păcatele mele. 10 Faraonul s-a mâniat pe slujitorii săi şi m-a aruncat în temniţa din casa şefului gărzii personale, atât pe mine, cât şi pe şeful brutarilor. 11 Apoi am avut amândoi un vis, şi eu, şi el, în aceeaşi noapte. Visul fiecăruia a avut interpretarea lui. 12 Şi era acolo cu noi un tânăr, un evreu, slujitor al şefului gărzii personale. Când i-am povestit visurile, el ne-a dat interpretarea lor. I-a dat fiecăruia interpretarea potrivit visului său. 13 Şi aşa cum ne-a interpretat, aşa a fost. Eu am fost pus înapoi în funcţia mea, iar şeful brutarilor a fost atârnat pe un stâlp“. 14 Faraonul a trimis după Iosif, ca să fie adus repede din groapa închisorii. El s-a ras, şi-a schimbat hainele şi a intrat la faraon. 15 Atunci faraonul i-a zis lui Iosif: „Am avut un vis, dar nu este nimeni care să-l interpreteze. Însă am auzit spunându-se despre tine că, dacă auzi un vis, poţi să-i dai interpretarea“. 16 Iosif i-a răspuns faraonului: „Nu este meritul meu! Dumnezeu îi va vesti bunăstare faraonului“. 17 Şi faraonul i-a spus lui Iosif: „În visul meu stăteam pe malul Nilului. 18 Şi din Nil au ieşit şapte vaci grase şi frumoase şi au început să pască printre trestiile Nilului. 19 După ele au ieşit alte şapte vaci, uscăţive, foarte urâte şi slabe. N-am mai văzut altele atât de urâte ca ele în toată ţara Egiptului. 20 Şi vacile slabe şi urâte le-au mâncat pe primele şapte vaci, cele grase. 21 Acestea au intrat în pântecele lor şi totuşi nu se cunoştea că intraseră în pântecele lor, ci erau la fel de urâte ca la început. Atunci m-am trezit. 22 După aceea am văzut în visul meu cum pe un singur pai creşteau şapte spice pline şi bune. 23 După ele au crescut şapte spice seci, subţiri, arse de vântul de est. 24 Şi spicele subţiri le-au înghiţit pe cele şapte spice bune. Le-am spus toate acestea preoţilor care practică magia, dar n-a fost nimeni care să mi le explice“. 25 Atunci Iosif i-a zis faraonului: „Visul faraonului este unul şi acelaşi. Adevăratul Dumnezeu i-a spus faraonului ce va face. 26 Cele şapte vaci bune sunt şapte ani. Tot aşa, cele şapte spice bune sunt şapte ani. Visul este unul şi acelaşi. 27 Cele şapte vaci slabe şi urâte care au ieşit după ele sunt şapte ani, iar cele şapte spice goale, arse de vântul de est, sunt şapte ani de foamete. 28 Despre acesta i-am vorbit faraonului: Adevăratul Dumnezeu i-a arătat faraonului ce va face. 29 Iată că vin şapte ani de mare belşug în toată ţara Egiptului. 30 Dar după ei vor veni şapte ani de foamete şi tot belşugul din ţara Egiptului va fi uitat, iar foametea va secătui ţara. 31 Şi belşugul care era altădată în ţară nu se va mai cunoaşte din cauza foametei care va urma, căci va fi cumplită. 32 Şi dacă visul i-a fost dat de două ori faraonului, înseamnă că adevăratul Dumnezeu a hotărât lucrul acesta şi că adevăratul Dumnezeu se grăbeşte să-l împlinească. 33 Acum dar, faraonul să caute un om prevăzător şi înţelept şi să-l pună peste ţara Egiptului. 34 Faraonul să treacă la fapte, să numească supraveghetori peste ţară şi, în cei şapte ani de belşug, să ia o cincime din recolta ţării Egiptului. 35 Ei să adune toate alimentele din următorii ani buni şi, sub mâna faraonului, să strângă în oraşe ca hrană grămezi de cereale şi să le păzească. 36 Alimentele vor servi drept rezervă pentru ţară în cei şapte ani de foamete care se vor abate peste ţara Egiptului, pentru ca ţara să nu piară din cauza foametei“. 37 Lucrul acesta a părut bun în ochii faraonului şi ai tuturor slujitorilor săi. 38 De aceea, faraonul le-a zis slujitorilor săi: „Mai poate fi găsit un om ca acesta, în care să fie spiritul lui Dumnezeu?“ 39 Şi faraonul i-a spus lui Iosif: „Fiindcă Dumnezeu te-a făcut să cunoşti toate acestea, nu este nimeni atât de prevăzător şi de înţelept ca tine. 40 Tu vei fi peste casa mea şi tot poporul meu te va asculta întru totul. Numai în ce priveşte tronul voi fi mai mare decât tine“. 41 Şi faraonul i-a mai spus lui Iosif: „Iată că te pun peste toată ţara Egiptului“. 42 Apoi faraonul şi-a scos inelul cu sigiliu de la mână şi l-a pus la mâna lui Iosif, l-a îmbrăcat cu veşminte de in fin şi i-a pus la gât un colier de aur. 43 A pus să fie plimbat în al doilea car de onoare al său şi să se strige înaintea lui: „Avrec!“, punându-l astfel peste toată ţara Egiptului. 44 Faraonul i-a mai spus lui Iosif: „Eu sunt faraon, însă fără permisiunea ta niciun om nu va putea ridica mâna sau piciorul în toată ţara Egiptului“. 45 După aceea, faraonul i-a pus lui Iosif numele Ţafnat-Paneah şi i-a dat-o de soţie pe Asenat, fiica lui Potifera, preotul din On. Şi Iosif a străbătut ţara Egiptului. 46 Iosif avea treizeci de ani când s-a înfăţişat înaintea faraonului, regele Egiptului. Apoi Iosif a ieşit dinaintea faraonului şi a străbătut toată ţara Egiptului. 47 În timpul celor şapte ani de belşug, pământul a rodit din plin. 48 El a adunat toate alimentele din cei şapte ani care au venit peste ţara Egiptului şi a pus alimentele în oraşe. Hrana de pe ogorul din jurul unui oraş o punea în mijlocul acestuia. 49 Şi Iosif a strâns foarte multe grămezi de cereale, ca nisipul mării, astfel că, în cele din urmă, au încetat să le mai numere, fiindcă erau fără număr. 50 Înainte să vină anul de foamete, lui Iosif i s-au născut doi fii; i-a născut Asenat, fiica lui Potifera, preotul din On. 51 Iosif i-a pus întâiului născut numele Manase, căci, a spus el, „Dumnezeu m-a făcut să uit tot necazul meu şi toată casa tatălui meu“. 52 Iar celui de-al doilea i-a pus numele Efraim, căci, a spus el, „Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara necazului meu“. 53 Până la urmă, cei şapte ani de belşug, care fuseseră în ţara Egiptului, s-au sfârşit 54 şi au început cei şapte ani de foamete, aşa cum spusese Iosif. Foametea se abătuse peste toate ţările, dar în toată ţara Egiptului se găsea pâine. 55 În cele din urmă, toată ţara Egiptului a flămânzit, iar poporul a început să strige către faraon după pâine. Atunci faraonul le-a spus tuturor egiptenilor: „Duceţi-vă la Iosif şi faceţi ce vă va spune el“. 56 Foametea s-a întins pe toată faţa pământului. Atunci Iosif a deschis toate grânarele din mijlocul lor şi le-a vândut alimente egiptenilor, căci foametea apăsa greu asupra ţării Egiptului. 57 Şi în Egipt au venit oameni de pe tot pământul ca să cumpere alimente de la Iosif, căci foametea apăsa greu asupra întregului pământ.