Geneza - Capitolul 42 : 1 - 38

1 Şi Iacob a văzut că în Egipt erau cereale. Atunci Iacob le-a zis fiilor săi: „De ce staţi şi vă uitaţi unul la altul?“ 2 Şi a adăugat: „Iată, am auzit că în Egipt sunt cereale. Coborâţi acolo şi cumpăraţi-ne alimente, ca să rămânem în viaţă şi să nu murim“. 3 Atunci zece fraţi ai lui Iosif au coborât în Egipt să cumpere cereale. 4 Însă Iacob nu l-a trimis pe Beniamin, fratele lui Iosif, cu ceilalţi fraţi ai lui, căci a zis: „Nu cumva să i se întâmple vreo nenorocire şi să moară“. 5 Astfel, fiii lui Israel s-au dus împreună cu alţii să cumpere de mâncare, căci în ţara Canaanului era foamete. 6 Şi Iosif era la putere în ţară. El le vindea cereale tuturor oamenilor de pe pământ. De aceea, fraţii lui Iosif au venit şi s-au plecat înaintea lui, cu feţele până la pământ. 7 Când şi-a văzut fraţii, Iosif i-a recunoscut imediat, dar înaintea lor s-a prefăcut că este străin. Şi le-a vorbit cu asprime şi le-a zis: „De unde veniţi?“, iar ei au răspuns: „Din ţara Canaanului, ca să cumpărăm alimente“. 8 Astfel, Iosif şi-a recunoscut fraţii, însă ei nu l-au recunoscut. 9 Imediat, Iosif şi-a amintit visele pe care le avusese cu privire la ei şi le-a zis: „Sunteţi spioni! Aţi venit să vedeţi locurile lipsite de apărare ale ţării!“ 10 Ei i-au spus: „Nu, domnul meu, ci slujitorii tăi au venit să cumpere alimente. 11 Suntem toţi fiii aceluiaşi om. Suntem oameni cinstiţi. Slujitorii tăi nu sunt spioni“. 12 Dar el le-a zis: „Ba da! Căci aţi venit să vedeţi locurile lipsite de apărare ale ţării!“ 13 Atunci ei au spus: „Slujitorii tăi sunt doisprezece fraţi. Suntem fiii aceluiaşi om, din ţara Canaanului. Şi iată că cel mai mic este astăzi cu tatăl nostru, iar celălalt nu mai este“. 14 Dar Iosif le-a spus: „Este aşa cum v-am zis: «Sunteţi spioni!» 15 Iată cum veţi fi puşi la încercare: Viu este faraonul că nu veţi pleca de aici până nu va veni aici fratele vostru cel mai mic. 16 Trimiteţi-l pe unul dintre voi să-l aducă pe fratele vostru, iar voi veţi sta legaţi, ca să pun la încercare cuvintele voastre, să văd dacă sunt adevărate. Dacă nu, viu este faraonul că sunteţi spioni!“ 17 După aceea i-a pus împreună sub pază trei zile. 18 A treia zi, Iosif le-a zis: „Faceţi aşa şi veţi rămâne în viaţă. Eu mă tem de adevăratul Dumnezeu. 19 Dacă sunteţi cinstiţi, unul dintre fraţii voştri să rămână legat în casa de pază, iar restul duceţi-vă şi luaţi cereale, din cauza foametei din casele voastre. 20 Apoi să-l aduceţi la mine pe fratele vostru cel mai mic, pentru ca vorbele voastre să se dovedească demne de încredere, şi nu veţi muri“. Şi aşa au făcut. 21 Ei şi-au zis atunci unul altuia: „Fără îndoială, suntem vinovaţi faţă de fratele nostru, căci am văzut necazul sufletului său, când ne implora să-i arătăm îndurare, dar nu l-am ascultat. De aceea a venit necazul acesta peste noi“. 22 Atunci Ruben le-a zis: „Nu v-am spus eu: «Să nu păcătuiţi împotriva copilului»? Dar voi n-aţi ascultat. Acum iată că ni se cere socoteală pentru sângele lui“. 23 Însă ei nu ştiau că Iosif îi înţelegea, fiindcă între ei era un interpret. 24 Atunci el s-a îndepărtat de ei şi a plâns. Apoi s-a întors la ei şi le-a vorbit, l-a luat pe Simeon dintre ei şi l-a legat înaintea ochilor lor. 25 Şi Iosif a dat poruncă să li se umple sacii cu cereale, să i se pună fiecăruia banii înapoi, în sacul lui, şi să li se dea hrană pentru drum. Şi aşa li s-a făcut. 26 Ei şi-au încărcat cerealele pe măgari şi au plecat de acolo. 27 La locul de popas, când unul dintre ei şi-a deschis sacul ca să dea nutreţ măgarului său, a văzut banii: iată că erau la gura sacului. 28 Atunci le-a zis fraţilor săi: „Banii mi-au fost daţi înapoi! Iată-i în sacul meu!“ Atunci li s-a îngrozit inima şi, tremurând, şi-au spus unul altuia: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?“ 29 În cele din urmă au ajuns la Iacob, tatăl lor, în ţara Canaanului, şi i-au povestit tot ce li se întâmplase, zicând: 30 „Omul care este domnul ţării ne-a vorbit cu asprime, fiindcă a crezut că spionăm ţara. 31 Dar noi i-am spus: «Suntem oameni cinstiţi. Nu suntem spioni. 32 Suntem doisprezece fraţi, fiii tatălui nostru. Unul nu mai este, iar cel mai mic este astăzi cu tatăl nostru în ţara Canaanului». 33 Însă omul care este domnul ţării ne-a zis: «Iată cum voi şti că sunteţi cinstiţi: unul dintre fraţii voştri să rămână cu mine, iar voi luaţi ceva din cauza foametei din casele voastre şi duceţi-vă. 34 Şi aduceţi-mi-l pe fratele vostru cel mai mic, ca să ştiu că nu sunteţi spioni, ci oameni cinstiţi. Eu vi-l voi da înapoi pe fratele vostru şi veţi putea face negoţ în ţar㻓. 35 Când şi-au golit sacii, iată că fiecare avea în sac legătura lui cu bani. Şi ei, şi tatăl lor au văzut legăturile cu bani şi li s-a făcut frică. 36 Atunci Iacob, tatăl lor, le-a zis: „Pe mine m-aţi lăsat fără copii! Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, iar pe Beniamin o să mi-l luaţi! Peste mine au venit toate acestea!“ 37 Însă Ruben i-a spus tatălui său: „Să-i omori pe cei doi fii ai mei dacă nu ţi-l aduc înapoi! Dă-l în grija mea şi eu ţi-l voi aduce înapoi!“ 38 Dar el a zis: „Fiul meu nu va coborî cu voi, fiindcă fratele lui este mort şi el a rămas singur. Dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire pe drumul pe care veţi merge şi ar muri, atunci plin de durere mi-aţi coborî părul cărunt în Şeol“.