Geneza - Capitolul 45 : 1 - 28

1 Atunci Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce stăteau lângă el şi a strigat: „Să iasă toată lumea afară!“ Şi n-a mai rămas nimeni lângă Iosif când s-a făcut cunoscut fraţilor săi. 2 Şi el a plâns atât de tare, încât l-au auzit egiptenii şi l-a auzit chiar şi casa faraonului. 3 În cele din urmă, Iosif le-a zis fraţilor săi: „Eu sunt Iosif. Mai trăieşte tatăl meu?“ Dar fraţii lui n-au putut să-i răspundă, atât de tulburaţi erau din cauza lui. 4 Iosif le-a zis fraţilor lui: „Veniţi lângă mine, vă rog!“ Şi ei s-au dus lângă el. Apoi a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-aţi vândut în Egipt. 5 Dar acum nu vă întristaţi şi nu vă mâniaţi pe voi că m-aţi vândut aici, fiindcă Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă ţină în viaţă. 6 Căci acesta este al doilea an de foamete pe pământ şi mai sunt încă cinci ani în care nu va fi nici arat, nici secerat. 7 De aceea, Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră ca să vă lase o rămăşiţă pe pământ şi să vă ţină în viaţă printr-o mare salvare. 8 Aşa că nu voi m-aţi trimis aici, ci adevăratul Dumnezeu, ca să mă numească tată al faraonului, domn al întregii lui case şi stăpânitor peste toată ţara Egiptului. 9 Urcaţi repede la tatăl meu şi spuneţi-i: «Iată ce a zis fiul tău Iosif: „Dumnezeu m-a numit domn al întregului Egipt. Coboară la mine şi nu întârzia! 10 Vei locui în ţinutul Gosen şi vei rămâne lângă mine, tu, fiii tăi şi fiii fiilor tăi, precum şi turmele tale, cirezile tale şi tot ce este al tău. 11 Acolo mă voi îngriji de hrana ta, căci mai sunt cinci ani de foamete, ca nu cumva să ajungi sărac, tu, casa ta şi tot ce este al tău“». 12 Şi iată că ochii voştri şi ochii fratelui meu Beniamin văd că gura mea vă vorbeşte. 13 Povestiţi-i tatălui meu despre toată gloria mea din Egipt şi tot ce aţi văzut şi grăbiţi-vă să-l aduceţi pe tatăl meu aici“. 14 Apoi s-a aruncat de gâtul lui Beniamin, fratele lui, şi a început să plângă, iar Beniamin a plâns şi el la gâtul lui. 15 Şi i-a sărutat pe toţi fraţii lui şi a plâns la gâtul lor. După aceea, fraţii lui au vorbit cu el. 16 Şi în casa faraonului s-a auzit vestea aceasta: „Au venit fraţii lui Iosif!“ Lucrul acesta a părut bun în ochii faraonului şi ai slujitorilor săi. 17 De aceea, faraonul i-a zis lui Iosif: „Spune-le fraţilor tăi: «Aşa să faceţi: încărcaţi-vă animalele de povară şi duceţi-vă în ţara Canaanului. 18 Luaţi-l pe tatăl vostru şi casele voastre şi veniţi aici, la mine, ca să vă dau ce este bun în ţara Egiptului şi să mâncaţi grăsimea ţării». 19 Şi ţie ţi se porunceşte să le spui: «Aşa să faceţi: Luaţi-vă care din ţara Egiptului pentru copiii voştri şi pentru soţiile voastre, urcaţi-l pe tatăl vostru în unul dintre ele şi veniţi aici. 20 Ochiului vostru să nu-i pară rău după bunurile voastre, fiindcă ale voastre sunt lucrurile bune din toată ţara Egiptului»“. 21 Atunci fiii lui Israel au făcut aşa şi Iosif le-a dat care, după porunca faraonului, şi le-a dat şi hrană pentru drum. 22 Fiecăruia dintre ei i-a dat câte o mantie de schimb, dar lui Beniamin i-a dat trei sute de arginţi şi cinci mantii de schimb. 23 Tatălui său i-a trimis: zece măgari încărcaţi cu lucruri bune din Egipt şi zece măgăriţe încărcate cu cereale, pâine şi hrană pentru tatăl său, pentru drum. 24 Apoi le-a dat drumul fraţilor săi, iar ei au plecat. Dar înainte le-a zis: „Să nu vă certaţi pe drum“. 25 Ei au urcat din Egipt şi, în cele din urmă, au ajuns în ţara Canaanului, la Iacob, tatăl lor. 26 Atunci i-au dat de veste, zicând: „Iosif este încă în viaţă şi stăpâneşte peste toată ţara Egiptului!“ Dar inima lui a rămas rece, căci nu-i credea. 27 Când i-au spus ei toate cuvintele rostite de Iosif şi când a văzut carele trimise de Iosif ca să-l aducă, spiritul lui Iacob, tatăl lor, s-a înviorat. 28 Şi Israel a strigat: „Destul! Iosif, fiul meu, este încă în viaţă! Ah, mă duc să-l văd înainte să mor!“