Geneza - Capitolul 44 : 1 - 34

1 Mai târziu, el i-a poruncit omului numit peste casa lui, zicând: „Umple cu alimente sacii acestor bărbaţi, cât pot ei să ducă, şi pune banii fiecăruia la gura sacului său. 2 Şi să pui paharul meu, paharul de argint, la gura sacului celui mai mic, împreună cu banii pentru cerealele lui“. Astfel, el a făcut după cuvântul pe care-l spusese Iosif. 3 Dimineaţă, când s-a crăpat de ziuă, li s-a dat drumul bărbaţilor şi măgarilor lor. 4 Şi au ieşit din oraş. Nu ajunseseră prea departe, când Iosif i-a zis omului numit peste casa lui: „Ridică-te! Du-te după bărbaţii aceia, ajunge-i din urmă şi spune-le: «De ce aţi răsplătit binele cu rău? 5 Nu este acesta paharul din care bea stăpânul meu şi cu ajutorul căruia citeşte cu iscusinţă semnele prevestitoare? Rău lucru aţi făcut!»“ 6 El i-a ajuns din urmă şi le-a spus aceste cuvinte. 7 Însă ei i-au zis: „De ce vorbeşte aşa domnul meu? Departe de slujitorii tăi gândul să facă aşa ceva. 8 Iată că noi ţi-am adus înapoi din ţara Canaanului banii pe care i-am găsit la gura sacilor noştri. Cum am putea să furăm argint sau aur din casa stăpânului tău? 9 Acela dintre sclavii tăi la care se va găsi paharul să moară, iar noi să devenim sclavii stăpânului meu!“ 10 Şi el a zis: „Să fie aşa cum aţi spus! Cel la care se va găsi paharul va fi sclavul meu, însă voi veţi fi nevinovaţi“. 11 Atunci fiecare şi-a dat repede sacul jos, pe pământ, şi fiecare şi-a deschis sacul. 12 Şi el a început să caute cu atenţie. A început cu cel mai mare şi a terminat cu cel mai mic. În cele din urmă, paharul a fost găsit în sacul lui Beniamin. 13 Atunci ei şi-au sfâşiat mantiile, fiecare şi-a încărcat înapoi măgarul şi s-au întors în oraş. 14 Şi Iuda şi fraţii lui au intrat în casa lui Iosif, pe când el era încă acolo, şi s-au aruncat la pământ înaintea lui. 15 Iosif le-a zis: „Cum de-aţi făcut una ca asta? Nu ştiaţi că un om ca mine poate citi cu iscusinţă semnele prevestitoare?“ 16 Iuda a strigat: „Ce putem să-i mai spunem stăpânului meu? Cum să vorbim? Şi cum putem să ne dovedim drepţi? Adevăratul Dumnezeu a descoperit nelegiuirea sclavilor tăi. Iată că suntem sclavii stăpânului meu, şi noi, şi cel în mâna căruia a fost găsit paharul!“ 17 Dar el a zis: „Departe de mine gândul să fac lucrul acesta! Bărbatul în mâna căruia a fost găsit paharul va fi sclavul meu. Dar voi ceilalţi urcaţi în pace la tatăl vostru“. 18 Atunci Iuda s-a apropiat de el şi a zis: „Te implor, stăpânul meu, îngăduie-i, te rog, sclavului tău să spună un cuvânt în auzul stăpânului meu şi nu te aprinde de mânie împotriva sclavului tău, fiindcă tu eşti ca faraonul! 19 Stăpânul meu i-a întrebat pe sclavii lui: «Aveţi tată sau vreun frate?» 20 Noi i-am răspuns stăpânului nostru: «Avem un tată în vârstă şi pe copilul bătrâneţii lui, pe cel mai mic. Dar fratele lui este mort, aşa că numai el a mai rămas de la mama lui, iar tatăl lui îl iubeşte». 21 Apoi le-ai spus sclavilor tăi: «Aduceţi-l la mine ca să-l văd cu ochii mei». 22 Dar noi i-am zis stăpânului meu: «Băiatul nu poate să-şi părăsească tatăl. Dacă şi-ar părăsi tatăl, acesta ar muri». 23 Atunci tu le-ai zis sclavilor tăi: «Dacă fratele vostru cel mai mic nu coboară cu voi, să nu-mi mai vedeţi faţa!» 24 Noi am urcat la sclavul tău, tatăl meu, şi i-am spus cuvintele stăpânului meu. 25 Mai târziu, tatăl nostru a zis: «Întoarceţi-vă şi cumpăraţi-ne alimente». 26 Însă noi am răspuns: «Nu putem coborî. Dacă fratele nostru cel mai mic va fi cu noi, vom coborî, fiindcă nu putem să vedem faţa omului aceluia dacă fratele nostru cel mai mic nu este cu noi». 27 Atunci sclavul tău, tatăl meu, ne-a zis: «Voi ştiţi bine că soţia mea nu mi-a născut decât doi fii. 28 Unul a plecat de lângă mine şi eu am strigat: „Ah, cu siguranţă a fost sfâşiat!“ Şi de atunci nu l-am mai văzut. 29 Dacă l-aţi lua şi pe acesta dinaintea ochilor mei şi i s-ar întâmpla vreo nenorocire şi ar muri, plin de durere mi-aţi coborî părul cărunt în Şeol». 30 Şi acum, dacă mă întorc la sclavul tău, tatăl meu, şi băiatul nu va fi cu noi  sufletul unuia fiind legat de sufletul celuilalt , 31 atunci, când va vedea că băiatul nu este, va muri, iar sclavii tăi vor coborî plin de durere părul cărunt al sclavului tău, tatăl nostru, în Şeol. 32 Căci sclavul tău s-a pus garant pentru băiat, cât timp acesta va fi departe de tatăl său, zicând: «Dacă nu ţi-l aduc înapoi, am păcătuit pentru totdeauna împotriva tatălui meu». 33 Acum dar, te rog, îngăduie-i sclavului tău să rămână sclav al stăpânului meu în locul băiatului, pentru ca băiatul să urce cu fraţii lui. 34 Căci, dacă băiatul nu este cu mine, cum aş putea să urc la tatăl meu şi să văd nenorocirea care-l va ajunge pe tatăl meu?“