Geneza - Capitolul 47 : 1 - 31

1 Astfel, Iosif s-a dus să-l înştiinţeze pe faraon şi a spus: „Tatăl meu şi fraţii mei, cu turmele lor, cu cirezile lor şi cu tot ce este al lor, au venit din ţara Canaanului şi iată că sunt în ţinutul Gosen“. 2 Şi i-a luat pe cinci dintre fraţii lui ca să-i prezinte faraonului. 3 Atunci faraonul i-a întrebat pe fraţii lui: „Care este ocupaţia voastră?“ Ei i-au răspuns faraonului: „Slujitorii tăi sunt păstori, atât noi, cât şi strămoşii noştri“. 4 Apoi i-au spus faraonului: „Am venit să locuim ca străini în ţară, pentru că nu mai este păşune pentru turma slujitorilor tăi, iar în ţara Canaanului este mare foamete. Şi acum, te rugăm, îngăduie-le slujitorilor tăi să locuiască în ţinutul Gosen!“ 5 Atunci faraonul i-a spus lui Iosif: „Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine. 6 Ţara Egiptului este înaintea ta. Pune-i pe tatăl tău şi pe fraţii tăi să locuiască în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în ţinutul Gosen şi, dacă ştii că printre ei sunt bărbaţi curajoşi, numeşte-i peste turmele mele“. 7 Apoi Iosif l-a adus înăuntru pe tatăl său, Iacob, şi i l-a prezentat faraonului, iar Iacob l-a binecuvântat pe faraon. 8 Atunci faraonul l-a întrebat pe Iacob: „Câte sunt zilele anilor vieţii tale?“ 9 Iacob i-a zis faraonului: „Zilele anilor mei, cât am locuit ca străin, sunt o sută treizeci de ani. Puţine şi pline de necazuri au fost zilele anilor vieţii mele şi n-au ajuns să fie cât zilele anilor vieţii părinţilor mei, cât au locuit ca străini“. 10 Apoi Iacob l-a binecuvântat pe faraon şi a ieşit dinaintea faraonului. 11 Iosif a stabilit o locuinţă pentru tatăl său şi pentru fraţii săi şi le-a dat o proprietate în ţara Egiptului, în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul Ramses, aşa cum poruncise faraonul. 12 Şi Iosif le-a asigurat pâinea tatălui şi fraţilor săi, precum şi întregii case a tatălui său, după numărul copiilor. 13 Şi nu mai era pâine nicăieri în ţară, fiindcă foametea era cumplită, iar ţara Egiptului şi ţara Canaanului erau secătuite de foamete. 14 Iosif strângea toţi banii care se găseau în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului şi pe care îi dădeau oamenii în schimbul cerealelor pe care le cumpărau. Şi Iosif aducea banii în casa faraonului. 15 În cele din urmă, banii din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului s-au terminat şi toţi egiptenii au venit la Iosif, zicând: „Dă-ne pâine! De ce să murim în faţa ta doar pentru că nu mai avem bani?“ 16 Atunci Iosif a zis: „Dacă nu mai aveţi bani, daţi animalele voastre şi eu vă voi da pâine în schimbul animalelor“. 17 Şi ei şi-au adus animalele la Iosif, iar Iosif le dădea pâine în schimbul cailor, al animalelor din turmă, al animalelor din cireadă şi al măgarilor şi în anul acela le-a asigurat pâinea în schimbul tuturor animalelor lor. 18 Până la urmă anul acela a trecut, iar în anul următor au venit la el şi i-au zis: „Nu-i vom ascunde domnului meu că banii şi animalele domestice le-am dat deja domnului meu. N-au mai rămas înaintea domnului meu decât corpurile şi pământurile noastre. 19 De ce să murim sub ochii tăi, noi şi pământurile noastre? Cumpără-ne, pe noi şi pământurile noastre, în schimbul pâinii, iar noi, cu pământurile noastre cu tot, vom deveni sclavii faraonului. Dă-ne sămânţă ca să trăim şi să nu murim şi ca pământurile noastre să nu rămână pustii“. 20 Iosif a cumpărat toate pământurile egiptenilor pentru faraon, fiindcă toţi egiptenii şi-au vândut ogoarele, căci foametea apăsa greu asupra lor. Şi ţara a ajuns să fie a faraonului. 21 Şi a mutat poporul în oraşe, de la un capăt la altul al teritoriului Egiptului. 22 Numai pământurile preoţilor nu le-a cumpărat, pentru că hrana preoţilor venea de la faraon şi ei mâncau hrana pe care le-o dădea faraonul. De aceea, nu şi-au vândut pământurile. 23 Apoi Iosif a zis poporului: „Iată că astăzi v-am cumpărat pe voi şi pământurile voastre pentru faraon. Iată sămânţă pentru voi: semănaţi pământul cu ea. 24 Când va da rod, să-i daţi faraonului o cincime, iar patru părţi vor fi ale voastre, ca să semănaţi ogorul, să aveţi hrană voi şi cei din casele voastre şi să aibă ce să mănânce copiii voştri“. 25 Atunci ei au zis: „Tu ne-ai păstrat în viaţă. Să găsim favoare în ochii domnului meu şi vom deveni sclavii faraonului!“ 26 Şi Iosif a dat o poruncă valabilă până în ziua de azi cu privire la pământurile Egiptului, pentru ca faraonul să primească a cincea parte. Numai pământurile preoţilor, consideraţi un grup aparte, nu au devenit ale faraonului. 27 Şi Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen. Ei s-au stabilit acolo, au fost roditori şi s-au înmulţit foarte mult. 28 Iacob a trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani, astfel că zilele anilor vieţii lui Iacob au fost o sută patruzeci şi şapte de ani. 29 Când i s-a apropiat ziua morţii, Israel l-a chemat pe fiul său Iosif şi i-a zis: „Acum, dacă am găsit favoare în ochii tăi, pune-ţi mâna, te rog, sub coapsa mea şi poartă-te cu bunătate iubitoare şi fidelitate faţă de mine. (Te rog, nu mă îngropa în Egipt!) 30 Eu voi adormi alături de părinţii mei şi tu să mă scoţi din Egipt şi să mă îngropi în mormântul lor“. El a răspuns: „Voi face după cuvântul tău“. 31 Atunci Israel a spus: „Jură-mi!“ Şi el i-a jurat. Apoi Israel s-a plecat pe capul patului.