Geneza - Capitolul 48 : 1 - 22

1 După aceste lucruri, i s-a zis lui Iosif: „Iată că tatăl tău este tot mai slăbit“. Atunci el i-a luat cu sine pe cei doi fii ai săi, pe Manase şi pe Efraim. 2 Şi Iacob a fost înştiinţat, spunându-i-se: „A venit la tine fiul tău Iosif“. Atunci Israel şi-a adunat puterile şi s-a ridicat în capul oaselor pe pat. 3 Şi Iacob i-a spus lui Iosif: „Dumnezeul Atotputernic mi s-a arătat la Luz, în ţara Canaanului, ca să mă binecuvânteze. 4 Şi mi-a zis: «Iată că te voi face roditor, te voi înmulţi şi voi face din tine o adunare de popoare şi voi da ţara aceasta seminţei tale după tine ca să-i fie proprietate pe timp indefinit». 5 Acum, cei doi fii ai tăi, care ţi s-au născut în ţara Egiptului înainte să vin la tine, în Egipt, sunt ai mei. Efraim şi Manase vor fi ai mei ca Ruben şi Simeon. 6 Dar copiii care ţi se vor naşte după ei vor fi ai tăi. Aceştia vor fi numiţi în moştenirea lor după numele fraţilor lor. 7 Când eu veneam din Padan, Rahela a murit lângă mine în ţara Canaanului, pe drum, la o distanţă destul de mare de Efrata, şi am îngropat-o acolo, pe drumul spre Efrata, adică Betleem“. 8 Apoi Israel i-a văzut pe fiii lui Iosif şi a întrebat: „Cine sunt aceştia?“ 9 Iosif i-a răspuns tatălui său: „Sunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu în locul acesta“. Atunci el a zis: „Adu-i, te rog, la mine, ca să-i binecuvântez!“ 10 Ochii lui Israel erau slăbiţi de bătrâneţe şi el nu mai vedea. Iosif i-a adus lângă el şi el i-a sărutat şi i-a îmbrăţişat. 11 Apoi Israel i-a spus lui Iosif: „Nu mă gândeam că-ţi voi mai vedea faţa, dar iată că Dumnezeu m-a lăsat să-ţi văd chiar şi urmaşii“. 12 După aceea, Iosif i-a luat dintre genunchii lui şi s-a plecat cu faţa la pământ. 13 Apoi Iosif i-a luat pe amândoi, pe Efraim cu mâna dreaptă, ca să fie la stânga lui Israel, şi pe Manase cu mâna stângă, ca să fie la dreapta lui Israel, şi i-a adus lângă el. 14 Dar Israel şi-a întins mâna dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, deşi acesta era mai mic, şi mâna stângă pe capul lui Manase. Şi-a pus dinadins mâinile aşa, cu toate că Manase era întâiul născut. 15 Şi l-a binecuvântat pe Iosif şi a zis: „Adevăratul Dumnezeu, înaintea căruia au umblat părinţii mei Avraam şi Isaac,adevăratul Dumnezeu, care m-a păstorit de când sunt până în ziua de azi, 16 îngerul care m-a scăpat de toate nenorocirile să-i binecuvânteze pe băieţi. Peste ei să fie chemat numele meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac,şi ei să crească până vor deveni o mulţime în mijlocul pământului“. 17 Când a văzut Iosif că tatăl său îşi ţinea mâna dreaptă pe capul lui Efraim, nu i-a plăcut şi a încercat să apuce mâna tatălui său ca s-o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase. 18 Şi Iosif i-a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acesta este întâiul născut! Pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui!“ 19 Dar tatăl său a refuzat, zicând: „Ştiu, fiule, ştiu! Va deveni şi el un popor, va deveni şi el mare. Totuşi, fratele său mai mic va fi mai mare decât el, iar urmaşii lui vor fi numeroşi cât o mulţime de naţiuni“. 20 Şi în ziua aceea i-a binecuvântat, zicând: „Cu numele tău să binecuvânteze Israel şi să spună: «Să te facă Dumnezeu ca pe Efraim şi ca pe Manase»“. Astfel, l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase. 21 Apoi Israel i-a zis lui Iosif: „Iată că eu mor, dar Dumnezeu va fi în continuare cu voi şi vă va duce înapoi în ţara strămoşilor voştri. 22 Ţie îţi dau o bucată de pământ în plus faţă de fraţii tăi, pământ pe care l-am luat din mâna amoriţilor cu sabia şi cu arcul meu“.