Geneza - Capitolul 50 : 1 - 26

1 Atunci Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, a început să-l plângă şi l-a sărutat. 2 Apoi Iosif le-a poruncit slujitorilor săi, doctorilor, să-l îmbălsămeze pe tatăl său. Astfel, doctorii l-au îmbălsămat pe Israel 3 şi le-au trebuit patruzeci de zile întregi, fiindcă de atâtea zile este nevoie de obicei pentru îmbălsămare; şi egiptenii l-au plâns şaptezeci de zile. 4 În cele din urmă au trecut zilele în care l-au plâns şi Iosif a vorbit casei faraonului, zicând: „Acum, dacă am găsit favoare în ochii voştri, vorbiţi, vă rog, în auzul faraonului şi ziceţi: 5 «Tatăl meu m-a pus să jur, spunând: „Iată că mor! Să mă îngropi în locul de înmormântare pe care mi l-am săpat în ţara Canaanului“. Acum, lasă-mă, te rog, să urc şi să-mi îngrop tatăl şi după aceea mă voi întoarce»“. 6 Atunci faraonul a zis: „Urcă şi îngroapă-ţi tatăl, aşa cum te-a pus să juri!“ 7 Astfel, Iosif a urcat să-şi îngroape tatăl şi cu el au urcat toţi slujitorii faraonului, bătrânii casei lui şi toţi bătrânii ţării Egiptului, 8 precum şi toată casa lui Iosif, fraţii lui şi casa tatălui său. Nu şi-au lăsat în ţinutul Gosen decât copilaşii, turmele şi cirezile. 9 Cu el au mai urcat care şi călăreţi şi de aceea tabăra era foarte mare. 10 Şi au ajuns la aria de treierat a lui Atad, în regiunea Iordanului. Acolo au plâns cu mare jale şi el a îndeplinit ritualurile de doliu pentru tatăl său şapte zile. 11 Locuitorii ţării, canaaniţii, au văzut ritualurile de doliu din aria de treierat a lui Atad şi au zis: „Este mare doliu la egipteni!“ De aceea locul acela s-a numit Abel-Miţraim şi el se află în regiunea Iordanului. 12 Şi fiii lui au făcut aşa cum le poruncise. 13 Fiii lui l-au dus în ţara Canaanului şi l-au îngropat în peştera de pe terenul Macpela, faţă în faţă cu Mamre, teren pe care Avraam îl cumpărase de la Efron, hetitul, ca să aibă un loc de înmormântare care să-i fie proprietate. 14 După ce şi-a îngropat tatăl, Iosif s-a întors în Egipt, el, fraţii lui şi toţi cei care urcaseră cu el ca să-şi îngroape tatăl. 15 Când fraţii lui Iosif au văzut că tatăl lor era mort, au zis: „Poate că Iosif ne urăşte şi ne va plăti pentru tot răul pe care i l-am făcut“. 16 De aceea, i-au adus la cunoştinţă lui Iosif o poruncă, prin aceste cuvinte: „Înainte de a muri, tatăl tău a dat următoarea poruncă: 17 «Iată ce să-i spuneţi lui Iosif: „Te implor, iartă, te rog, nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!“» Şi acum iartă, te rog, nelegiuirea slujitorilor Dumnezeului tatălui tău“. Şi Iosif a început să plângă când i-au spus acestea. 18 După aceea au venit şi fraţii lui, au căzut la pământ înaintea lui şi au zis: „Iată că suntem sclavii tăi!“ 19 Atunci Iosif le-a zis: „Nu vă temeţi! Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu? 20 Voi mi-aţi vrut răul, dar Dumnezeu a vrut să schimbe răul în bine, ca să acţioneze ca în ziua aceasta şi să păstreze în viaţă mulţi oameni. 21 Acum dar, nu vă temeţi! Eu mă voi îngriji de hrana voastră şi a copilaşilor voştri“. Astfel, i-a mângâiat şi le-a vorbit încurajator. 22 Iosif a locuit mai departe în Egipt, el şi casa tatălui său. Şi Iosif a trăit o sută zece ani. 23 Iosif a ajuns să-i vadă pe fiii lui Efraim din a treia generaţie, precum şi pe fiii lui Machir, fiul lui Manase. Ei s-au născut pe genunchii lui Iosif. 24 În cele din urmă, Iosif le-a spus fraţilor săi: „Eu mor, însă Dumnezeu îşi va îndrepta atenţia spre voi şi vă va scoate din ţara aceasta ca să vă ducă în ţara despre care le-a jurat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacob“. 25 Iosif i-a pus atunci pe fraţii lui să jure şi a zis: „Dumnezeu îşi va îndrepta negreşit atenţia spre voi. Să luaţi oasele mele de aici“. 26 Apoi Iosif a murit la vârsta de o sută zece ani. L-au îmbălsămat şi l-au pus într-un sicriu în Egipt.