Ar trebui să credeţi în reîncarnare ?

Filozoful grec Platon a pus în legătură îndrăgostirea cu ideea reîncarnării. El credea că, după moartea corpului, sufletul  fiind nemuritor  migrează în „domeniul formelor pure“. Fără corp, el rămâne un timp acolo, contemplând formele. Când, mai târziu, se reîncarnează într-un alt corp, sufletul îşi aminteşte şi tânjeşte în subconştient după domeniul formelor. Potrivit opiniei lui Platon, oamenii se îndrăgostesc deoarece văd în persoana iubită forma ideală de frumuseţe pe care şi-o amintesc vag şi o caută. Identificarea sursei şi a bazei Doctrina reîncarnării presupune ca sufletul să fie nemuritor. Prin urmare, originea reîncarnării trebuie urmărită la popoarele sau naţiunile care susţineau o astfel de credinţă. Pe această bază, unii cred că ea îşi are originea în Egiptul antic. Alţii susţin că şi-a avut începutul în Babilonul antic. Pentru a da prestigiu religiei babilonice, preoţii ei au avansat doctrina transmigrării sufletului. Astfel, ei puteau afirma că eroii lor religioşi erau reîncarnarea unor strămoşi remarcabili, deşi decedaţi de mult.Cu toate acestea, credinţa în reîncarnare a înflorit complet în India. Pe înţelepţii hinduşi îi frământau problemele universale ale răului şi ale suferinţei omului. „Cum se pot împăca acestea cu ideea existenţei unui Creator drept?“, s-au întrebat. Ei au încercat să rezolve conflictul dintre dreptatea lui Dumnezeu şi nenorocirile neprevăzute şi inechităţile din această lume. Cu timpul, ei au inventat „legea karma“, legea cauză-efect: „Ceea ce seamănă omul aceea va şi secera“. Ei au elaborat o „balanţă“ amănunţită în care meritele şi greşelile dintr-o viaţă sunt răsplătite sau pedepsite în următoarea. Roata vieţii la hinduşi „Karma“ înseamnă pur şi simplu „fapte“. Despre un hindus se spune că are o karma bună dacă se conformează normelor sociale şi religioase şi o karma rea dacă nu se conformează acestora. Faptele lui, sau karma, îi stabilesc viitorul în fiecare dintre renaşterile ulterioare. „Toţi oamenii se nasc cu un proiect de caracter, stabilit în principal de faptele lor din vieţile anterioare, deşi trăsăturile lor fizice sunt stabilite în mod ereditar“, afirmă filozoful Nikhilananda. Aşadar, „un om este arhitectul propriei sale soarte, constructorul propriului său destin“, adaugă el. Însă obiectivul final este eliberarea din acest ciclu de transmigrări şi unirea cu Brahman, realitatea supremă. Se crede că la această stare se ajunge prin străduinţa de a avea o comportare acceptabilă pe plan social şi o cunoştinţă aparte despre gândirea hindusă.Aşadar, doctrina reîncarnării foloseşte ca fundament doctrina nemuririi sufletului şi clădeşte pe ea folosind legea karma. Să vedem ce are de spus Biblia, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, cu privire la aceste idei. Este sufletul nemuritor ? Pentru a răspunde la această întrebare, să ne îndreptăm spre cea mai înaltă autoritate în materie: Cuvântul inspirat al Creatorului. Chiar din prima carte a Bibliei, Geneza, aflăm semnificaţia exactă a cuvântului „suflet“. Referitor la crearea primului om, Adam, Biblia spune: „DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un suflet viu“ (Geneza 2:7). Evident, sufletul nu este ceva ce are un om, ci ceea ce este omul. Cuvântul ebraic folosit aici pentru suflet este néfeş. Acesta apare de aproximativ 700 de ori în Biblie şi nu se referă niciodată la o parte separată şi imaterială din om, ci întotdeauna la ceva tangibil şi fizic.  Iov 6:7; Psalmii 35:13; 107:9; 119:28.Ce se întâmplă cu sufletul la moarte? Să vedem ce s-a întâmplat cu Adam la moartea lui. Când el a păcătuit, Dumnezeu i-a spus: „Te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“ (Geneza 3:19). Gândiţi-vă ce înseamnă acest lucru. Înainte ca Dumnezeu să-l fi creat din ţărână, Adam nu exista. După moartea sa, Adam s-a întors în aceeaşi stare de inexistenţă. Simplu spus, Biblia învaţă că moartea este opusul vieţii. În Eclesiastul 9:5, 10 citim: „Cei vii măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi amintirea li se uită. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în Locuinţa Morţilor, în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“.Aceasta înseamnă că morţii sunt incapabili să facă sau să simtă ceva. Ei nu mai gândesc, nici nu-şi mai amintesc ceva. Psalmistul spune: „Nu vă încredeţi în cei mari, în fiul omului, în care nu este mântuire. Suflarea lui trece, se întoarce în pământ; şi în aceeaşi zi îi pier şi planurile“.  Psalmul 146:3, 4.Biblia arată în mod clar că, la moarte, sufletul nu se mută într-un alt corp, ci moare. „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri“, afirmă fără echivoc Biblia (Ezechiel 18:4, 20; Faptele 3:23; Apocalipsa 16:3). Astfel, doctrina nemuririi sufletului  însuşi fundamentul teoriei reîncarnării  nu găseşte nici un suport în Scripturi. Fără ea, teoria se prăbuşeşte. Atunci ce anume explică suferinţa pe care o vedem în lume? De ce suferă oamenii? Motivul esenţial care stă la baza suferinţei oamenilor este imperfecţiunea pe care o moştenim cu toţii de la păcătosul Adam. „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit“, spune Biblia (Romani 5:12). Fiind născuţi din Adam, toţi ne îmbolnăvim, îmbătrânim şi murim.  Psalmii 41:1, 3; Filipeni 2:25–27.Mai mult decât atât, legea morală imuabilă a Creatorului declară: „Nu vă înşelaţi: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit». Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui păcătoasă, va secera din firea păcătoasă stricăciunea“ (Galateni 6:7, 8). Astfel, o viaţă trăită în promiscuitate poate duce la suferinţe pe plan afectiv, sarcini nedorite şi boli transmisibile sexual. „Este uluitor că 30% dintre cazurile fatale de cancer din Statele Unit] se datorează, în special, fumatului, şi acelaşi procent stilului de viaţă, îndeosebi obiceiurilor alimentare şi lipsei de exerciţiu fizic“, afirmă revista Scientific American. Unele calamităţi care cauzează suferinţă sunt rezultatul administrării deficitare a resurselor pământului.  Compară cu Apocalipsa 11:18. Da, omul este vinovat de multe dintre suferinţele pe care le îndură. Dar, întrucât sufletul nu este nemuritor, legea ‘secerării a ceea ce s-a semănat’ nu se poate aplica pentru a lega suferinţa umană de karma  faptele unei presupuse vieţi anterioare. „Cine a murit este eliberat de păcat“, afirmă Biblia (Romani 6:7, 23). Astfel, roadele păcatului nu sunt purtate într-o viaţă de după moarte.Satan Diavolul cauzează, de asemenea, multă suferinţă. De fapt, această lume este dominată de Satan (1Ioan 5:19). Şi, aşa cum a prezis Isus Cristos, discipolii Lui aveau să fie „urâţi de toţi, din cauza Numelui Său“ (Matei 10:22). Ca urmare, cei drepţi se confruntă deseori cu mai multe probleme decât cei răi.În această lume au loc evenimente ale căror cauze nu sunt uşor de identificat. Cel mai rapid alergător se poate împiedica şi poate pierde cursa. O armată puternică poate fi înfrântă de forţe armate inferioare. Un om capabil ar putea să nu-şi găsească o slujbă bună şi, astfel, să sufere de foame. Oamenii care ştiu foarte bine cum se conduc afacerile ar putea să nu reuşească, din cauza împrejurărilor, să-şi aplice cunoştinţele, trăind astfel în sărăcie. Persoanele inteligente pot să atragă mânia celor cu autoritate şi să cadă în dizgraţie. De ce se întâmplă toate acestea? „Deoarece timpurile şi evenimentele neprevăzute îi ajung pe toţi“, răspunde înţeleptul rege Solomon.  Eclesiastul 9:11.Oamenii au avut parte de suferinţă cu mult înainte ca înţelepţii hinduşi să încerce să explice existenţa acesteia. Dar există vreo speranţă pentru un viitor mai bun? Şi ce promite Biblia pentru cei morţi? Un viitor paşnic Creatorul a promis că va pune capăt în curând societăţii mondiale prezente care se află sub controlul lui Satan (Proverbele 2:21, 22; Daniel 2:44). O societate umană nouă şi dreaptă, „un pământ nou“, va fi atunci o realitate (2 Petru 3:13). În acel timp, „nici un locuitor nu [va] zice: «Sunt bolnav!»“ (Isaia 33:24). Chiar şi chinurile morţii vor fi înlăturate, căci Dumnezeu „va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut“.  Apocalipsa 21:4. Cu privire la locuitorii lumii noi promise de Dumnezeu, psalmistul a prezis: „Cei drepţi vor stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie“ (Psalmul 37:29). În plus, cei blânzi „se vor desfăta în belşug de pace“.  Psalmul 37:11.Mukundbhai, menţionat în articolul precedent, a murit fără să cunoască promisiunile minunate ale lui Dumnezeu. Dar milioane de oameni care au murit fără să-l cunoască pe Dumnezeu au perspectiva de a fi treziţi la viaţă într-o astfel de lume nouă paşnică, întrucât Biblia promite: „Va fi o înviere a celor drepţi şi a celor nedrepţi“.  Faptele 24:15; Luca 23:43.Cuvântul „înviere“ este tradus aici din cuvântul grecesc anástasis, care înseamnă literalmente „a se ridica din nou în picioare“. Aşadar, învierea presupune reactivarea modului de viaţă al unui individ. Cuvântul lui Dumnezeu susţine învierea Creatorul cerului şi al pământului are o înţelepciune infinită (Iov 12:13). Reamintirea modului de viaţă al celor morţi nu constituie o problemă pentru el (compară cu Isaia 40:26). Totodată, Iehova Dumnezeu abundă în iubire (1 Ioan 4:8). Prin urmare, el îşi poate folosi memoria perfectă nu pentru a-i pedepsi pe cei morţi pentru răul pe care l-au făcut, ci pentru a-i readuce la viaţă pe un pământ paradiziac, pe fiecare cu personalitatea pe care a avut-o înainte de a muri.Pentru milioane de persoane ca Mukundbhai, învierea va însemna reîntâlnirea cu cei dragi. Dar imaginaţi-vă ce poate însemna aceasta pentru cei care trăiesc acum. De exemplu, pentru fiul lui Mukundbhai, care a ajuns să cunoască minunatul adevăr despre Dumnezeu şi scopurile sale. Cât de mângâietor este pentru el să ştie că tatăl lui nu este închis într-un ciclu aproape nesfârşit de renaşteri, fiecare dintre acestea având loc într-o lume plină de răutate şi suferinţă! El doarme pur şi simplu în moarte, aşteptând învierea. Cât de emoţionant este pentru el să mediteze la perspectiva de a discuta într-o zi cu tatăl său despre cele învăţate din Biblie!Voinţa lui Dumnezeu este ca „toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţă de adevăr“ (1 Timotei 2:3, 4). Acum este timpul să învăţaţi cum puteţi trăi pentru totdeauna în paradis pe pământ, voi şi alte milioane de persoane care înfăptuiesc deja voinţa lui Dumnezeu.  Ioan 17:3. Personalitatea lui Dumnezeu şi Legea Karma „Legea Karma , a explicat Mohandas K. Gandhi este implacabilă şi imposibil de evitat. Astfel, nu este nevoie de intervenţia lui Dumnezeu. El a stabilit legea şi apoi, să spunem aşa, s-a retras.“ Gandhi era tulburat de această explicaţie. Pe de altă parte, învierea promisă dezvăluie că Dumnezeu se interesează profund de creaţia sa. Pentru a readuce la viaţă pe un pământ paradiziac o persoană decedată, Dumnezeu trebuie să ştie şi să-şi amintească totul despre persoana respectivă. Dumnezeu se interesează într-adevăr de fiecare dintre noi. 1 Petru 5:6, 7.