Cântarea Cântărilor - Capitolul 1 : 1 - 17

1 Cântarea cântărilor, care este a lui Solomon: 2 „Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul. 3 Uleiurile tale au o mireasmă plăcută. Ca uleiul ce se toarnă este numele tău. De aceea te iubesc fetele. 4 Trage-mă la tine, să alergăm! Regele m-a dus în camerele lui! Să ne bucurăm şi să ne înveselim împreună! Să vorbim despre dezmierdările tale mai mult decât despre vin. Pe drept eşti iubit. 5 Sunt neagră, dar frumoasă, o, fiice ale Ierusalimului, precum corturile Chedarului şi precum pânzele de cort ale lui Solomon. 6 Nu vă uitaţi că sunt negricioasă, fiindcă m-a privit soarele. Fiii mamei mele s-au mâniat pe mine; m-au pus păzitoare la vii, iar via mea, care era a mea, n-am păzit-o. 7 O, tu, iubitul sufletului meu, spune-mi unde-ţi paşti turma, unde o duci să se culce la amiază? De ce să fiu ca o femeie îndoliată în mijlocul turmelor tovarăşilor tăi?“ 8 „Dacă nu ştii unde, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele turmei şi paşte-ţi iezii pe lângă corturile păstorilor.“ 9 „Cu iapa mea înhămată la carele faraonului te asemăn, iubita mea! 10 Ce frumoşi îţi sunt obrajii între împletiturile părului şi gâtul cu şiragul de mărgele! 11 Îţi vom face cerculeţe de aur cu ţinte de argint.“ 12 „În timp ce regele stă la masa lui rotundă, nardul meu îşi răspândeşte mireasma. 13 Ca un săculeţ de smirnă este iubitul meu pentru mine; între sânii mei îşi va petrece noaptea. 14 Iubitul meu este pentru mine ca un mănunchi de flori de hena în viile din En-Ghedi.“ 15 „Ce frumoasă eşti, iubita mea! Ce frumoasă eşti! Ai ochi de porumbiţă.“ 16 „Ce frumos eşti, iubitul meu, şi ce plăcut! Aşternutul nostru este din frunziş. 17 Grinzile casei noastre măreţe sunt cedrii, bârnele noastre, ienuperii.