Cântarea Cântărilor - Capitolul 2 : 1 - 17

1 Eu sunt doar un şofran din câmpie, un crin din văi.“ 2 „Ca un crin printre spini, aşa este iubita mea printre fiice.“ 3 „Ca un măr printre copacii pădurii, aşa este iubitul meu printre fii. Tânjesc după umbra lui, acolo mă aşez şi fructul lui este dulce pentru cerul gurii mele. 4 El m-a dus în casa vinului şi a fluturat peste mine stindardul iubirii lui. 5 Învioraţi-mă cu turte de stafide, întăriţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragoste. 6 Mâna lui stângă este sub capul meu, iar dreapta lui mă îmbrăţişează. 7 O, fiice ale Ierusalimului, vă pun să juraţi pe gazele şi pe cerboaicele câmpului că nu veţi încerca să treziţi sau să stârniţi în mine iubirea până nu vrea ea! 8 Aud glasul iubitului meu! Iată, el vine căţărându-se pe munţi, săltând pe dealuri! 9 Iubitul meu seamănă cu o gazelă, cu un pui de cerb! Iată că el stă în spatele zidului nostru, se uită pe ferestre, priveşte printre zăbrele. 10 Iubitul meu mi-a vorbit şi a zis: «Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, şi vino! 11 Căci, iată, anotimpul ploilor a trecut, ploaia a încetat, s-a dus. 12 Au apărut florile pe pământ, a venit vremea tăierii viei şi se aude glasul turturelei în ţara noastră. 13 Smochinul şi-a pârguit cele dintâi smochine, iar viile sunt în floare, îşi răspândesc mireasma. Ridică-te şi vino, iubita mea, frumoasa mea! Haide! 14 O, porumbiţa mea din crăpăturile stâncii, din ascunzişul cărării de munte, lasă-mă să-ţi văd chipul, lasă-mă să-ţi aud glasul, căci glasul îţi este plăcut şi chipul frumos».“ 15 „Prindeţi-ne vulpile, vulpile mici care strică viile, căci viile noastre sunt în floare!“ 16 „Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a lui. El îşi paşte turma printre crini. 17 Întoarce-te, iubitul meu, înainte să adie vântul zilei şi să fugă umbrele! Fii ca o gazelă, ca un pui de cerb pe munţii ce ne despart!