Cântarea Cântărilor - Capitolul 6 : 1 - 13

1 „Unde s-a dus iubitul tău, o, tu, cea mai frumoasă dintre femei? Unde a plecat iubitul tău, ca să-l căutăm împreună cu tine?“ 2 „Iubitul meu a coborât la grădina lui, la straturile de plante aromate, ca să-şi pască turma prin grădini şi să culeagă crini. 3 Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu. El îşi paşte turma printre crini.“ 4 „Eşti frumoasă, iubita mea, ca Oraşul Încântător, plăcută ca Ierusalimul, de temut ca trupele adunate în jurul stindardelor! 5 Întoarce-ţi ochii de la mine, căci m-au tulburat. Părul tău este ca o turmă de capre ce coboară săltând din Galaad. 6 Dinţii tăi sunt ca o turmă de mioare ieşind din scăldătoare; toate poartă gemeni în pântece, niciuna nu şi-a pierdut puii. 7 Tâmplele tale sunt ca o bucată de rodie sub văl. 8 Pot să fie şaizeci de regine, optzeci de concubine şi fete fără număr, 9 dar una singură este porumbiţa mea, neprihănita mea! Ea este unică pentru mama ei şi pură pentru cea care a născut-o. Fiicele au văzut-o şi au numit-o fericită, reginele şi concubinele au lăudat-o şi ele: 10 «Cine este femeia aceasta care priveşte în jos ca zorile, frumoasă ca luna plină, pură ca soarele strălucitor şi de temut ca trupele adunate în jurul stindardelor?»“ 11 „Coborâsem la grădina cu nuci ca să văd mugurii din vale, ca să văd dacă a înmugurit via, dacă a înflorit rodiul. 12 Înainte să-mi dau seama, sufletul meu m-a dus la carele poporului meu binevoitor.“ 13 „Întoarce-te, întoarce-te, Sulamita! Întoarce-te, întoarce-te, ca să te privim!“ „Ce vedeţi voi la Sulamita?“ „Ceva ca dansul a două tabere!“