Cântarea Cântărilor - Capitolul 7 : 1 - 13

1 „Ce graţioşi îţi sunt paşii în sandale, o, fiică binevoitoare! Rotunjimile coapselor tale sunt ca nişte podoabe, lucrarea mâinilor unui artist. 2 Buricul tău este ca o cupă rotundă. Să nu lipsească din ea vinul amestecat! Pântecele tău este ca o grămadă de grâu, împrejmuită cu crini. 3 Sânii tăi sunt ca doi pui gemeni de gazelă. 4 Gâtul tău este ca un turn de fildeş. Ochii tăi sunt ca bazinele Hesbonului, de lângă poarta Bat-Rabimului. Nasul tău este ca turnul Libanului, care priveşte spre Damasc. 5 Capul tău se înalţă asemenea Carmelului, iar pletele capului tău sunt ca lâna vopsită în purpuriu. Regele este înlănţuit de pletele-ţi unduitoare. 6 Ce frumoasă şi ce plăcută eşti, iubito, mai presus de orice desfătare! 7 La statură eşti ca un palmier, iar sânii tăi sunt ca nişte ciorchini de curmale. 8 Am zis: «Mă voi urca în palmier, ca să apuc ciorchinii de curmale». Sânii tăi să fie ca nişte ciorchini din vie, mireasma răsuflării tale, ca nişte mere, 9 iar cerul gurii tale, ca vinul cel mai bun“, „vinul care alunecă uşor pentru iubitul meu şi curge lin pe buzele celor ce dorm. 10 Eu sunt a iubitului meu, iar dorinţa lui este după mine. 11 Vino, iubitul meu, să ieşim pe câmp, să ne adăpostim printre tufele de hena! 12 Să ne sculăm devreme şi să ne ducem la vii, ca să vedem dacă a înmugurit via, dacă s-a deschis floarea, dacă a înflorit rodiul. Acolo îţi voi dărui dezmierdările mele. 13 Mandragorele şi-au dat mireasma, iar la porţile noastre sunt fructe alese de tot felul. Şi pe cele noi, şi pe cele vechi le-am păstrat pentru tine, iubitul meu!