Cum intelegi rugaciunea ''Tatal nostru'' ?

‘Voi aşa să vă rugaţi’ Ştiti „Tatăl nostru“? Este rugăciunea pe care Isus Cristos a lăsat-o ca model. În binecunoscuta Predică de pe munte, el a spus: „Voi, deci, aşa să vă rugaţi“ (Matei 6:9; Cornilescu, 1996). Întrucât Isus a rostit-o prima oară, ea mai este numită „Rugăciunea Domnului“. Milioane de oameni din întreaga lume au memorat rugăciunea „Tatăl nostru“ şi o spun des, probabil zilnic. În ultimii ani, mulţi au rostit-o în şcoli sau cu ocazia unor evenimente sociale. De ce este considerată ea atât de importantă? Ciprian, teolog din secolul al III-lea, a scris: „Ce rugăciune poate fi mai sfântă decât cea lăsată nouă de Cristos . . .? Ce rugă înălţată Tatălui poate cuprinde mai mult adevăr decât cea transmisă de Fiul, care este Adevărul?“ — Ioan 14:6. În catehismul Bisericii Romano-Catolice, rugăciunea „Tatăl nostru“ este considerată „rugăciunea creştină fundamentală“. The World Book Encyclopedia recunoaşte rolul important pe care îl are această rugăciune în toate confesiunile creştinătăţii, numind-o una dintre „principalele profesiuni de credinţă ale religiei creştine“. Dar mulţi dintre cei ce o rostesc nu ştiu prea bine pentru ce se roagă. Într-un număr al ziarului canadian Ottawa Citizen se spunea: „Dacă aveţi o oarecare educaţie religioasă creştină vă este probabil uşor să spuneţi pe nerăsuflate rugăciunea «Tatăl nostru», dar s-ar putea să vă vină greu să o rostiţi rar şi cu înţeles“. Este oare important să înţelegem ce spunem când ne rugăm lui Dumnezeu? De ce ne-a lăsat Isus rugăciunea „Tatăl nostru“? Care este semnificaţia ei? La aceste întrebări se va răspunde în continuare. Semnificaţia rugăciunii „Tatăl nostru“ Rugaciunea „Tatăl nostru“, făcută de Isus Cristos în timpul Predicii de pe munte, apare în cartea biblică Matei, capitolul 6, versetele de la 9 la 13. Chiar înainte de a o rosti, Isus a spus: „Când vă rugaţi, să nu spuneţi aceleaşi lucruri la nesfârşit, cum fac oamenii naţiunilor, căci ei îşi imaginează că vor fi ascultaţi pentru că folosesc multe cuvinte“. — Matei 6:7. Înţelegem deci că Isus n-a vrut ca noi să spunem rugăciunea „Tatăl nostru“ ca pe o poezie. Este adevărat că, mai târziu, el a repetat-o pentru a-i învăţa şi pe alţi oameni cum să se roage (Luca 11:2–4). Însă cuvintele acestei rugăciuni, consemnate de Luca în Evanghelia sa, diferă întrucâtva de cele din Evanghelia lui Matei. În plus, rugăciunile rostite mai târziu de Isus şi de discipolii săi nu sunt o repetare cuvânt cu cuvânt a rugăciunii-model. De ce a fost consemnată în Biblie această rugăciune? Isus ne-a dat un model ca să ne arate ce fel de rugăciuni îi plac lui Dumnezeu. Totodată, ea cuprinde răspunsuri la câteva întrebări fundamentale. Să analizăm deci fiecare parte a ei. Care este numele lui Dumnezeu? „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău“ (Matei 6:9). Cuvintele „Tatăl nostru“, cu care începe rugăciunea-model, ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu. Aşa cum un copil se simte în mod firesc atras de un părinte înţelegător şi iubitor, şi noi ne putem adresa Tatălui nostru ceresc având încredere că el vrea să ne asculte. Regele David a spus într-o cântare de laudă: „Tu, care asculţi rugăciunea, la Tine vor veni toţi oamenii“. — Psalmul 65:2. Isus ne învaţă să cerem în rugăciunile noastre ca numele lui Dumnezeu să fie sfinţit, sau pus deoparte ca sfânt. Dar care este numele lui Dumnezeu? Biblia ne răspunde prin cuvintele: „Tu, al căruĭ nume este Iehova, tu numaĭ Escĭ cel Pré-înalt peste tot pămêntul“ (Psalmul 83:18; Nitzulescu, 1913). Aţi văzut vreodată în Biblie numele Iehova? De fapt, numele lui Dumnezeu, Iehova, apare de aproape 7 000 de ori în manuscrisele vechi ale Bibliei. Din nefericire, unii traducători ai Bibliei şi-au luat libertatea de a scoate acest nume din traducerile lor. De aceea, ne rugăm la Creatorul nostru să-şi sfinţească numele (Ezechiel 36:23). Un mod de a acţiona în armonie cu această rugăciune este acela de a folosi numele Iehova când ne rugăm. Patricia a crescut într-o familie catolică şi cunoştea bine rugăciunea „Tatăl nostru“. Cum a reacţionat ea când o Martoră a lui Iehova i-a arătat numele lui Dumnezeu în Biblie? „Nu-mi venea să cred!“, a exclamat Patricia. „De aceea, m-am uitat şi în Biblia mea şi l-am găsit şi acolo. Apoi Martora mi-a arătat ce scrie în Matei 6:9, 10 şi mi-a explicat că acest nume este strâns legat de rugăciunea «Tatăl nostru». Pentru mine a fost ceva extraordinar. De aceea, i-am spus că aş vrea să studiez Biblia cu ea.“ Să se facă voia lui Dumnezeu pe pământ „Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ“ (Matei 6:10). Cum se va împlini această parte a rugăciunii-model? Majoritatea oamenilor îşi imaginează cerul drept un loc al păcii şi liniştii. Scripturile numesc cerul ‘locuinţa cea sfântă şi plină de slavă’ a lui Iehova (Isaia 63:15). De aceea este potrivit să ne rugăm ca voia lui Dumnezeu să se facă „precum în cer aşa şi pe pământ“! Dar se va întâmpla vreodată aceasta? Daniel, un profet al lui Iehova, a scris: „Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi distrusă şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii [sau regate pământeşti], dar ea însăşi va dăinui pentru totdeauna“ (Daniel 2:44). Împărăţia, sau Regatul ceresc al lui Dumnezeu, este un guvern care, în curând, va stabili pacea pe întregul pământ şi va conduce cu dreptate. — 2 Petru 3:13. Faptul de a ne ruga pentru venirea Regatului lui Dumnezeu şi pentru înfăptuirea voinţei divine pe pământ este o dovadă de credinţă, care nu va duce la dezamăgire. Apostolul creştin Ioan a scris: „Am auzit o voce puternică de la tron zicând: «Iată! Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii, şi el va locui cu ei, şi ei vor fi popoarele sale. Şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei. Şi el va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare au trecut»“. Apoi, Ioan a adăugat: „Cel care era aşezat pe tron a zis: «Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt fidele şi adevărate»“. — Revelaţia 21:3–5. Rugăciunea şi necesităţile noastre fizice În rugăciunea-model Isus a arătat că trebuie să ne rugăm în primul rând pentru tot ce e legat de numele şi de voinţa divină. Totuşi, în continuarea acestei rugăciuni îi sunt adresate cereri personale lui Iehova. Prima dintre ele este: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi“ (Matei 6:11). Aceasta nu este o cerere de a dobândi bogaţii. Isus ne-a încurajat să ne rugăm pentru „pâinea noastră pentru ziua aceasta, potrivit necesităţilor zilei“ (Luca 11:3). Aşa cum reiese din rugăciunea „Tatăl nostru“, ne putem ruga având încredere că Dumnezeu ne va da lucrurile de care avem nevoie zilnic, cu condiţia să-l iubim şi să ascultăm de el. Îngrijorându-ne peste măsură din cauza problemelor economice, am putea ajunge să ne neglijăm necesităţile spirituale şi să nu mai facem ceea ce aşteaptă Dumnezeu de la noi. Dar dacă punem închinarea la Dumnezeu pe primul plan în viaţă, putem fi siguri că cererile referitoare la necesităţile noastre materiale, cum ar fi hrana şi îmbrăcămintea, vor fi ascultate. Isus a spus: „Continuaţi . . . să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea lui Dumnezeu, şi toate aceste alte lucruri vă vor fi adăugate“ (Matei 6:26–33). Faptul de a căuta dreptatea lui Dumnezeu poate fi o încercare deoarece cu toţii greşim şi avem nevoie de iertare (Romani 5:12). Rugăciunea „Tatăl nostru“ cuprinde şi acest aspect. Rugăciunea şi iertarea păcatelor „Ne iartă nouă greşelile datoriile, noastre, precum şi noi iertăm celor care ne-au greşit datornicilor noştri,“ (Matei 6:12). În Evanghelia lui Luca, aceste datorii sunt numite ‘păcate’ (Luca 11:4). Ne iartă Iehova Dumnezeu cu adevărat păcatele? Deşi comisese păcate grave, Regele David din vechiul Israel s-a căit şi s-a rugat plin de încredere: „Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi şi plin de îndurare cu toţi cei care Te cheamă“ (Psalmul 86:5). Ce cuvinte încurajatoare! Tatăl nostru ceresc este ‘gata să le ierte’ păcatele celor ce îl caută în rugăciune plini de căinţă. Aşa cum o datorie poate fi anulată în întregime, la fel Iehova Dumnezeu ne poate ierta complet păcatele. Însă Isus a menţionat o condiţie: Ca să fim iertaţi de Dumnezeu, trebuie să-i iertăm şi noi pe semenii noştri (Matei 6:14, 15). Deşi n-a fost tratat cu bunăvoinţă de cei trei tovarăşi ai săi, dreptul Iov i-a iertat şi chiar s-a rugat pentru ei (Iov 42:10). Dacă îi iertăm pe cei ce ne greşesc, îi vom plăcea lui Dumnezeu şi vom avea parte de îndurarea sa. Bunăvoinţa lui Dumnezeu de a ne asculta cererile ar trebui să ne îndemne să căutăm aprobarea sa, pe care o putem obţine chiar dacă suntem imperfecţi (Matei 26:41). Iehova ne poate ajuta şi în această privinţă, aşa cum reiese din cererea importantă cu care Isus încheie rugăciunea-model. Ajutor pentru a urma o conduită corectă „Nu ne duce în ispită, ci scapă-ne de Cel Rău“ (Matei 6:13). Iehova nu ne părăseşte când apar ispite şi nici nu ne face să păcătuim. În Cuvântul său se spune: „Dumnezeu nu poate fi încercat cu lucruri rele şi el însuşi nu încearcă pe nimeni“ (Iacov 1:13). Cu toate că permite să fim încercaţi, el ne poate elibera din mâinile Marelui Ispititor — „Cel Rău“, cunoscut sub numele de Satan Diavolul. Apostolul Petru şi-a sfătuit colaboratorii creştini astfel: „Menţineţi-vă lucizi, fiţi vigilenţi. Adversarul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, căutând să devoreze pe cineva“ (1 Petru 5:8). Satan a încercat să-l ispitească chiar şi pe omul perfect Isus Cristos. Ce urmărea Diavolul? Să-l abată pe Isus de la închinarea curată adusă lui Iehova Dumnezeu (Matei 4:1–11). Dacă vreţi să-i slujiţi lui Dumnezeu, Satan va încerca să vă „devoreze“ şi pe voi. Folosindu-se de lumea aflată sub controlul său, Diavolul ar putea încerca să ne ispitească cu practici pe care Dumnezeu nu le aprobă (1 Ioan 5:19). De aceea, este vital să căutăm în permanenţă ajutorul divin, mai ales când ispita persistă. Şi, dacă ne rugăm lui Iehova aşa cum se spune în Cuvântul său inspirat, Biblia, el ne va scăpa de ispită, ajutându-ne să ne împotrivim Diavolului. Biblia ne spune că ‘Dumnezeu este fidel şi nu va permite să fim ispitiţi peste ceea ce putem îndura’. — 1 Corinteni 10:13. Credinţa — o condiţie esenţială Cât de emoţionant este să ştim că Tatăl nostru ceresc se interesează de bunăstarea fiecăruia dintre noi! De aceea ne-a învăţat el prin intermediul Fiului său, Isus Cristos, cum să ne rugăm. Cu siguranţă, aceasta ne motivează să vrem să facem voia lui Iehova Dumnezeu. Dar ce se cere din partea noastră? Biblia declară: „Fără credinţă este imposibil să-i plăcem [lui Dumnezeu], fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el există şi că devine răsplătitorul celor care îl caută stăruitor“ (Evrei 11:6). Cum putem dobândi această credinţă? „Credinţa urmează după lucrul auzit“, spune Biblia (Romani 10:17). Martorii lui Iehova sunt bucuroşi să poarte discuţii biblice cu cei ce doresc să-i slujească lui Dumnezeu cu o credinţă sinceră. Sperăm că analizarea rugăciunii „Tatăl nostru“ v-a ajutat să o înţelegeţi mai bine. Însuşindu-vă şi alte cunoştinţe despre Iehova şi despre recompensele promise de el „celor care îl caută stăruitor“ vă veţi putea întări credinţa. Acceptaţi invitaţia de a învăţa mai multe lucruri despre Dumnezeu şi despre scopurile sale! Astfel vă veţi bucura veşnic de relaţii apropiate cu Tatăl vostru ceresc. — Ioan 17:3. „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm celor care ne-au greşit; şi nu ne duce în ispită, ci scapă-ne de Cel Rău.“ — Matei 6:9–13.