Ar trebui femeile sa oficieze servicii religioase ?

Ma intriga şi totodată mă indignează fap­tul că nimic nu s-a schimbat în privinţa or­dinării femeilor in religia noastră", a scris o fe­meie catolică ziarului USA Today. Mulţi oameni îi împărtăşesc opinia, invocând ca exemplu reli­giile în care femeile slujesc în calitate de pastori, preoţi, episcopi sau rabini.Ambele tabere - atât religiile care le interzic femeilor să efectueze un serviciu religios, cât şi cele care le permit să ţină predici de la amvon - pretind că respectă Scripturile. Totuşi, Biblia nu susţine niciunul din aceste puncte de vedere. Atunci ce susţine ea? Pentru a afla răspunsul, să vedem mai întâi ce este, în accepţiunea Bibliei, un serviciu religios şi, implicit, ce înseamnă a sluji în cadrul unei religii. Femeia creştină în secolul întăi Ce vă transmite expresia „serviciu religios"? Mulţi o asociază cu un conducător religios, băr­bat sau femeie, care prezidează peste o congre­gaţie în vederea închinării. Conform Bibliei însă, sensul acestei expresii este mai larg. Pe o creşti­nă pe nume Fivi, apostolul Pavel a numit-o „sora noastră, ... slujitoare la biserica congregaţia din Chencrea" (Romani 16:1, versiunea Galac­tion Şi Radu, sublinierea noastră). V -o imaginati pe Fivi stând în picioare înain­tea congregaţiei din Chencrea şi oficiind un serviciu religios? În ce sens era ea o„slujitoare"? In epistola sa către filipeni, Pavel a scris că une­le femei 'lucrau cu el la răspândirea Evanghe­liei' (Filipeni 4:2, 3, Noul Testament pe înţelesul tuturor). Creştinii din primul secol răspândeau evan­ghelia, sau vestea bună, îndeosebi „în public şi din casă in casă" (Faptele 20:20). Cei ce luau parte la această lucrare efectuau, de fapt, un serviciu religios. Printre ei se numărau şi femei, de pildă Priscila, care, impreună cu soţul ei, 'i-a explicat mai exact calea lui Dumnezeu' unui băr­bat credincios ce nu era încă botezat ca creştin (Faptele 18:25, 26). La fel ca Fivi şi multe alte femei creştine, Priscila era evident o slujitoare, adică o evanghelizatoare, eficientă. Un rol demn Dar era serviciul public religios o sarcină umi­lă, mai putin valoroasă, ce le revenea femeilor, în timp ce bărbaţii se ocupau de ceva mult mai important, de păstorirea congregaţiei? Nicide­cum, şi aceasta din două motive. În primul rând, Biblia arată clar că toţi creştinii - inclusiv bărba­ţii cu grele responsabilităţi in congregaţie - tre­buiau să participe la acest serviciu public (Luca 9:1, 2). În al doilea rând, această lucrare a fost şi rămâne în continuare principalul mijloc prin care creştinii de ambele sexe îndeplinesc porun­ca lui Isus de 'a face discipoli din oamenii tutu­ror naţiunilor şi de a-i învăţa' (Matei 28:19, 20). Însă unele femei mai au un rol in congregaţie, şi el însemnat. Pavel a scris: „Femeile în vârstă ... să-i înveţe pe alţii ce este bine [şi] să le aju­te pe cele tinere să-şi vină în fire şi să-şi iubeas­că soţii, să-şi iubească copiii" (Tit 2:3, 4). Prin urmare, femeile mature, cu o bogată experienţă in viaţa de creştin, au privilegiul de a le ajuta pe cele mai tinere şi cu mai puţină experienţă să do­bândească maturitate spirituală. Şi acest rol este unul demn, deloc lipsit de importantă. Predarea în congregaţie Nicăieri în Biblie însă nu scrie că femeile tre­buie să stea înaintea congregaţiei şi să predea. Sub inspiraţie divină, apostolul Pavel le-a îndem­nat „să tacă în congregaţii". De ce? Iată un mo­tiv menţionat de el: „Ca toate să se facă în mod cuviincios şi in ordine" (1 Corinteni 14:34, 40). Pentru bunul mers al congregaţiei, Dumnezeu a stabilit ca de predare să se ocupe doar un anu­mit grup de persoane. De remarcat este, totuşi, că privilegiul de supraveghetor in congregaţie nu i se acordă cuiva pur şi simplu pentru că este bărbat, ci li se acordă numai bărbaţilor calificaţi (1 Timotei 3:1-7; Tit 1:5-9).Este deci înjositor rolul acordat de Dumnezeu femeilor? Nici pe departe. Să nu uităm că leho­va insuşi le-a încredinţat acest serviciu măreţ, de a depune mărturie despre el (Psalmul 68:11). În prezent, atât bărbaţii, cât şi femeile din rândul Martorilor lui lehova efectuează un serviciu pu­blic prin care ajută milioane de oameni să se căiască şi sa aibă parte de salvare (Faptele 2:21; 2 Petru 3:9). Şi aceasta nu este o realizare neîn­semnată! Faptul că femeilor şi bărbaţilor li s-au încre­dinţat roluri specifice promovează pacea şi nu le ştirbeşte cu nimic demnitatea. O ilustrare ne va ajuta să înţelegem acest lucru: Pentru a traversa o stradă aglomerată, un pieton se foloseşte şi de ochi, şi de urechi; rolurile acestor organe sunt complementare. La fel stau lucrurile şi in con­gregaţie. Pentru ca Dumnezeu să o binecuvânte­ze cu pace, bărbaţii şi femeile care o alcătuiesc trebuie să înfăptuiască voinţa divină în confor­mitate cu rolurile distincte ce li s-au acordat (1 Corinteni 14:33; Filipeni 4:9). V-AŢI ÎNTREBAT VREODATĂ? Cum au predat femeile creştine din primul secol? (Faptele 18:26) Cine poate fi numit supraveghetor în congregaţie? (1 Timotei 3:1, 2) Cum priveşte Dumnezeu serviciul public înfăptuit de femeile creştine de azi? (Psalmul 68:11)