Ar trebui plătite serviciile religioase ?

În multe ţări, conducătorii religioşi ai unor culte creştine şi necreştine percep o taxă pen­tru serviciile religioase prestate, de pildă, pen­tru botezuri, nunţi şi înmormântări. Suma ceru­tă poate varia de la sute de euro la mii de euro.Unii clerici sunt salariaţii statului, fiind plă­tiţi pentru a ţine ceremonii, a se îngriji de eno­riaşi şi a deschide cu o rugăciune şedinţele zil­nice ale organelor legislative. E adevărat, aceste servicii sunt probabil apreciate. În plus, biseri­cile au cheltuieli de funcţionare ce trebuie aco­perite. Dar aprobă oare Biblia practica multor culte de a percepe taxe pentru serviciile efectua­te ori chiar de a-i face pe oameni să se simtă obligaţi să plătească pentru acestea? „O casă de negoţ”? Când Isus Cristos a fost pe pământ, condu­cătorii religioşi iudei, şi nu numai, încercau să scoată profit cu ocazia sărbătorilor religioase, mai ales cu ocazia Paştelui. A aprobat Isus acest lucru? Nicidecum! Biblia spune că „a împrăştiat monedele schimbătorilor de bani şi le-a răstur­nat mesele". El a zis: „Nu mai faceţi din casa Tatălui meu o casă de negoţ!" (Ioan 2:14-16).O situaţie asemănătoare existase şi pe vremea profetului Mica, în secolul al VIII-lea î.e.n. Potri­vit consemnării biblice, conducătorii religioşi ai Israelului 'detestau dreptatea', iar preoţii 'dădeau învăţătură pentru plată'. În acelaşi timp însă, ei susţineau că au parte de sprijinul lui Dumnezeu, spunând: „Nu este Iehova în mijlocul nostru?" (Mica 3:9, 11 ). Totuşi, Iehova Dumnezeu nu era în mijlocul lor, cu alte cuvinte nu-i aproba. Dim­potrivă, el chiar detesta conduita lor, arătându-le clar acest lucru prin profetul său.În prezent, muţi conducători religioşi recurg la metode similare, ce vădesc lăcomie, transfor­mând locurile lor de închinare în adevărate 'case de negoţ'. De fapt, ca întreg, unele organi­zaţii religioase se implică în comerţ, făcând o afacere profitabilă din vânzarea de icoane şi multe alte obiecte de cult (1 Ioan 5:21). „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi" Când le-a poruncit apostolilor să predice ves­tea bună, să vindece bolnavi şi chiar să învie morţi, Isus a zis: „Fără plată aţi primit, fără pla­tă să daţi" (Matei 10:7, 8 ). Adevăraţii săi conti­nuatori nu trebuiau să pretindă bani pentru serviciile lor. Chiar Isus le-a dat un exemplu, slujindu-le altora fâră să ceară vreun ban în schimb.Imitându-l pe Isus, apostolul Pavel şi-a înde­plinit serviciul religios „fără plată" (1 Corinteni 9:18). Când a avut nevoie de bani, a muncit con­fecţionând corturi (Faptele 18:1-3). De aceea a putut spune despre el şi cei ce l-au însoţit în că­lătarii de misionar: „Noi nu suntem vânzători ambulanţi ai cuvântului lui Dumnezeu, cum sunt mulţi" (2 Corinteni 2:17). Dar ce se poate spune despre obţinerea de fonduri pentru con­gregaţie, ce ar putea fi folosite, de pildă, pentru a cumpăra ori a închiria un loc de închinare? „Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă cu bucurie" Martorii lui lehova obţin fondurile de care au nevoie prin intermediul donaţiilor. Ei aplică ur­mătorul principiu: „Fiecare să facă aşa cum a hotărât în inima lui, nu cu părere de rău, nici din constrângere, fiindcă Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă cu bucurie" (2 Corinteni 9:7). Iată de ce ei nu percep sume de bani pentru litera­tura ori serviciile lor religioase, precum cele efectuate cu ocazia botezurilor, a nunţilor şi a înmormântărilor. De asemenea, la întruniri, nu cer zeciuială şi nu fac colectă. Oricine doreşte să doneze o sumă de bani pentru lucrarea mon­dială de predicare o poate pune în una dintre cutiile de donaţii amplasate în locaşurile lor de cult, în locuri discrete.La nivel mondial, tocmai prin astfel de dona­ţii obţin Martorii lui Iehova fonduri pentru con­struirea şi întreţinerea Sălilor Regatului, a săli­lor de congrese, a filialelor şi a tipografiilor lor, precum şi pentru operaţiuni de ajutorare în caz de dezastru. Unii, asemenea văduvei sărace pe care Isus a lăudat-o, nu pot oferi decât puţin (Luca 21:2). Alţii pot oferi mult. Indiferent de situaţie, cei ce respectă principiile biblice şi dă­ruiesc potrivit posibilităţilor lor au parte de mul­ţumire sufletească, de bogate binecuvântări de la Dumnezeu şi de adevărata fericire (Faptele 20:35; 2 Corinteni 8:12).