Cum trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu ?

„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm.“ Această cerere a fost făcută de unul dintre discipolii lui Isus Cristos (Luca 11:1). Discipolul, căruia nu i se menţionează numele, avea, evident, o profundă apreciere pentru rugăciune. În mod similar, adevăraţii închinători de astăzi recunosc importanţa rugăciunii. De fapt, ea este mijlocul prin care putem fi ascultaţi de Cel mai Înalt personaj din univers! Şi, gândiţi-vă numai! ‘Cel care ascultă rugăciunea’ acordă personal atenţie preocupărilor şi îngrijorărilor noastre (Psalmul 65:2). Şi mai important este faptul că, prin intermediul rugăciunii, noi îi aducem mulţumiri şi laude lui Dumnezeu.  Filipeni 4:6.Cu toate acestea, cuvintele „învaţă-ne să ne rugăm“ dau naştere la câteva întrebări serioase. Diferitele religii din lumea întreagă folosesc multe metode de a-l aborda pe Dumnezeu. Dar există un mod corect şi unul greşit de a ne ruga? Drept răspuns, să acordăm mai întâi atenţie câtorva obiceiuri religioase populare care includ rugăciunea. Ne vom concentra asupra celor practicate în America Latină. Imaginile şi „sfinţii protectori“ Ţările din America Latină sunt, în general, foarte religioase. De exemplu, pe tot cuprinsul Mexicului există practica populară de a te ruga „sfinţilor protectori“. Într-adevăr, este ceva obişnuit ca oraşele mexicane să aibă „sfinţi protectori“, în cinstea cărora se oficiază sărbători în anumite zile. Catolicii mexicani se roagă totodată la o mare varietate de imagini. Însă „sfântul“ care este invocat depinde de cererea pe care doreşte să o facă închinătorul. Dacă o persoană caută un partener de căsătorie, aceasta ar putea aprinde o lumânare pentru „Sfântul“ Anton. Dacă cineva urmează să pornească într-o călătorie cu maşina, acesta i se poate încredinţa „Sfântului“ Cristofor, ocrotitorul călătorilor, îndeosebi al automobiliştilor.Dar de unde provin astfel de obiceiuri? Istoria arată că, la sosirea lor în Mexic, spaniolii au găsit o populaţie dedicată închinării la zei păgâni. În cartea sa Los Aztecas, Hombre y Tribu (Aztecii, omul şi tribul), Victor Wolfgang von Hagen spune: „Existau zei personali, fiecare plantă avea zeul ei, fiecare activitate zeul sau zeiţa ei, chiar şi sinuciderea avea un zeu. Yacatecuhtli era zeitatea comercianţilor. În această lume politeistă, toţi zeii aveau înclinaţii şi roluri bine stabilite“. Asemănarea dintre aceşti zei şi „sfinţii“ catolici era atât de izbitoare, încât, atunci când conchistadorii au încercat să-i „creştineze“ pe băştinaşi, localnicii nu au făcut altceva decât să schimbe direcţia devotamentului lor, de la idolii lor la „sfinţii“ Bisericii. Un articol din The Wall Street Journal a recunoscut originea păgână a catolicismului practicat în unele părţi ale Mexicului. Se menţiona că, într-o zonă, majoritatea celor 64 de „sfinţi“ veneraţi de populaţie erau corespondentul „anumitor zei maya“.New Catholic Encyclopedia susţine că „între sfinţi şi cei de pe pământ s-a stabilit o legătură intimă, de încredere, . . . o legătură care, departe de a diminua relaţia cu Cristos şi cu Dumnezeu, o îmbogăţeşte şi o face mai profundă“. Dar cum ar putea o legătură care este evident un vestigiu al păgânismului să facă mai profundă relaţia unei persoane cu adevăratul Dumnezeu? I-ar putea face într-adevăr plăcere lui Dumnezeu rugăciunile adresate acestor „sfinţi“? Originea rozariului Un alt obicei popular presupune folosirea rozariului. Diccionario Enciclopédico Hispano-Americano (Dicţionarul enciclopedic hispano-american) descrie rozariul drept „un şirag de cincizeci sau de o sută cincizeci de mărgele separate în grupuri de câte zece de alte mărgele mai mari, şirag unit la capete printr-un crucifix, în prezent precedat de trei mărgele“.Explicând modul de folosire a rozariului, o publicaţie catolică spune: „Sfântul Rozariu este o formă de rugăciune vocală şi mintală cu privire la Tainele izbăvirii noastre. Este alcătuit din cincisprezece seturi de câte zece. Fiecare set constă în recitarea Rugăciunii Domnului o dată, de zece ori Ave Maria şi o dată Gloria Patri. În timpul fiecărui set de zece mărgele se meditează la o taină“. Tainele sunt doctrine, sau învăţături, pe care catolicii ar trebui să le cunoască, acestea referindu-se la viaţa, suferinţa şi moartea lui Cristos Isus. The World Book Encyclopedia afirmă: „Primele rugăciuni făcute cu ajutorul unui rozariu au început în creştinism în decursul evului mediu, dar au devenit larg răspândite numai prin anii 1400 şi 1500“. Oare rozariul este folosit în exclusivitate în catolicism? Nu. Diccionario Enciclopédico Hispano-Americano declară: „Mărgele similare se folosesc în închinarea islamică, lamaistă şi budistă“. Într-adevăr, Encyclopedia of Religion and Religions remarcă: „S-a sugerat că mahomedanii şi-au luat rozariul de la budişti, iar creştinii de la mahomedani în perioada cruciadelor“.Unii susţin că rozariul serveşte doar ca ajutor mnemonic când este necesară repetarea unui număr de rugăciuni. Dar aprobă Dumnezeu folosirea acestuia?Nu trebuie să facem speculaţii sau să punem în discuţie cât de potrivite sau de justificate sunt astfel de obiceiuri. Isus a dat un răspuns autoritar când continuatorii lui i-au cerut să-i înveţe cum să se roage. Ceea ce a spus el îi va lumina şi, probabil, îi va surprinde pe unii cititori. Cum trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu? Cand un discipol i-a cerut lui Isus îndrumare cu privire la rugăciune, Isus nu a refuzat să i-o dea. Conform cu Luca 11:2–4, Isus a răspuns: „Când vă rugaţi, să ziceţi: «Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispit㻓. Aceasta este cunoscută în general ca Rugăciunea Domnului sau Tatăl nostru. Ea transmite o mulţime de informaţii.Mai întâi, chiar primul cuvânt ne spune cui trebuie să ne adresăm rugăciunile: Tatălui nostru. Să observăm că Isus a exclus posibilitatea de a ne ruga unei alte persoane, imagini, unui „sfânt“ sau chiar lui. În fond, Dumnezeu declarase: „Slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor ciopliţi“ (Isaia 42:8). Prin urmare, rugăciunile îndreptate spre altcineva sau altceva decât Tatăl nostru ceresc nu sunt ascultate de el, indiferent cât de sincer ar fi închinătorul. În Biblie, numai Iehova Dumnezeu este numit ‘Cel care ascultă rugăciunea’.  Psalmul 65:2. Poate că unii spun că „sfinţii“ acţionează doar ca mijlocitori între om şi Dumnezeu. Însă Isus însuşi a învăţat următoarele: „Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie preamărit în Fiul“ (Ioan 14:6, 13). Astfel, Isus a exclus ideea că cineva numit sfânt ar putea servi ca mijlocitor. Observaţi totodată ce a spus apostolul Pavel cu privire la Cristos: „Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi“. ‘El trăieşte pururea, ca să mijlocească pentru cei care se apropie prin El de Dumnezeu.’  Romani 8:34; Evrei 7:25. Numele care trebuie să fie sfinţit Următoarele cuvinte din rugăciunea lui Isus au fost: „Sfinţească-se Numele Tău“. Cum ar putea cineva să sfinţească, sau să pună deoparte, numele lui Dumnezeu dacă nici nu l-a cunoscut şi nu l-a folosit? În „Vechiul Testament“, Dumnezeu este menţionat cu numele său personal, Iehova, de peste 6 000 de ori.O notă de subsol de la Exodul 6:3 din Biblia catolică Douay Version spune referitor la numele lui Dumnezeu: „Anumiţi biblişti moderni au format numele de Iehova . . . , deoarece adevărata pronunţare a numelui [lui Dumnezeu], care apare în textul ebraic, s-a pierdut, nemaifiind utilizată de mult timp“. Prin urmare, versiunea catolică New Jerusalem Bible foloseşte numele Yahweh. Deşi unii erudiţi preferă forma „Yahweh“, „Iehova“ este un mod legitim de pronunţare a numelui divin şi de mult intrat în uz în limba română. Alte limbi au propriul lor mod de pronunţare a numelui divin. Cel mai important lucru este să folosim numele în aşa fel încât să-l sfinţim. V-a învăţat biserica dumneavoastră să folosiţi numele Iehova în rugăciune? Subiecte potrivite pentru rugăciune În continuare, Isus şi-a învăţat discipolii să se roage: „Vie împărăţia Ta“. Evanghelia după Matei adaugă cuvintele: „Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ“ (Matei 6:10). Împărăţia, sau Regatul, lui Dumnezeu este un guvern încredinţat lui Isus Cristos (Isaia 9:6, 7). Potrivit profeţiilor biblice, acest guvern va înlătura în curând toate guvernele omeneşti şi va inaugura o eră de pace mondială (Psalmul 72:1–7; Daniel 2:44; Apocalipsa 21:3–5). Ca urmare, adevăraţii creştini fac din venirea Regatului un subiect frecvent de rugăciune. V-a învăţat biserica dumneavoastră să procedaţi astfel?Este interesant că Isus a arătat şi că rugăciunile noastre pot include chestiuni personale care ne frământă. El a spus: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispită“ (Luca 11:3, 4). Cuvintele lui Isus indică faptul că putem urmări voinţa lui Dumnezeu în chestiunile cotidiene, că putem vorbi cu Iehova despre orice ne-ar putea îngrijora sau tulbura pacea minţii. O astfel de implorare regulată a lui Dumnezeu ne ajută să înţelegem că depindem de el. Astfel devenim mai conştienţi de influenţa lui în viaţa noastră. Tot la fel de util este să-i cerem iertare zilnic lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. În felul acesta devenim mai conştienţi de slăbiciunile noastre şi mai toleranţi faţă de defectele altora. Îndemnul lui Isus de a ne ruga pentru a nu ceda tantaţiei este, de asemenea, potrivit, mai ales având în vedere moravurile tot mai decăzute ale acestei lumi. În armonie cu această rugăciune, noi suntem atenţi să evităm împrejurările şi situaţiile care ne-ar putea conduce la comiterea unor păcate.Fără îndoială deci, Rugăciunea Domnului ne spune multe despre rugăciunile care îi plac lui Dumnezeu. Dar a vrut oare Isus să spună că noi trebuie să recităm, pur şi simplu, această rugăciune cu regularitate? Alte sfaturi cu privire la rugăciune Isus a dat şi alte instrucţiuni pe tema rugăciunii. În Matei 6:5, 6 citim: „Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile străzilor, ca să fie văzuţi de oameni. . . . Ci tu, când te rogi, intră în cămăruţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti“. Aceste cuvinte ne învaţă că rugăciunea nu trebuie rostită într-un mod ostentativ, ca să-i impresioneze pe alţii. Vă vărsaţi inima înaintea lui Iehova în ascuns, aşa cum ne îndeamnă Biblia?  Psalmul 62:8.Isus a avertizat: „Când vă rugaţi, să nu folosiţi repetări fără rost, ca păgânii, care gândesc că, dacă spun o mulţime de cuvinte, vor fi ascultaţi“ (Matei 6:7). Evident, Isus nu era de acord cu memorarea rugăciunilor şi cu atât mai puţin cu citirea lor din unele cărţi. Cuvintele lui exclud şi folosirea rozariului. Un liturghier catolic recunoaşte: „Cea mai bună rugăciune constă în rostirea propriilor noastre gânduri spontane atunci când ne întoarcem spre el cu recunoştinţă sau în nevoie, în timpuri de mâhnire sau în închinarea zilnică pe care i-o aducem cu regularitate“. Rugăciunile lui Isus erau spontane, nu memorate. De exemplu, citiţi rugăciunea lui Isus consemnată în Ioan, capitolul 17. Ea este în armonie cu rugăciunea model, întrucât scoate în evidenţă dorinţa lui Isus de a vedea numele lui Iehova sfinţit. Rugăciunea lui Isus a fost spontană şi din adâncul inimii. Rugăciuni pe care le ascultă Dumnezeu Dacă aţi fost învăţat să rostiţi rugăciuni memorate, să vă rugaţi „sfinţilor“ sau imaginilor sau să folosiţi obiecte religioase ca rozariul, ideea de a vă ruga în modul specificat de Isus vă poate intimida la început. Cu toate acestea, soluţia este să ajungeţi să-l cunoaşteţi pe Dumnezeu: numele său, scopurile sale, personalitatea sa. Puteţi realiza acest lucru printr-un studiu temeinic al Bibliei (Ioan 17:3). Martorii lui Iehova sunt dispuşi şi bucuroşi să vă ajute în această privinţă. De fapt, ei au ajutat milioane de persoane din întreaga lume să ‘guste şi să vadă ce bun este’ Iehova (Psalmul 34:8)! Cu cât veţi ajunge să-l cunoaşteţi mai bine pe Dumnezeu, cu atât mai mult vă veţi simţi îndemnaţi să-l lăudaţi în rugăciune. Şi cu cât vă apropiaţi mai mult de Iehova prin rugăciuni pline de veneraţie, cu atât mai strânsă va deveni relaţia dintre voi.Aşadar, toţi închinătorii adevăraţi ai lui Dumnezeu sunt îndemnaţi: „Rugaţi-vă neîncetat“ (1 Tesaloniceni 5:17). Aveţi grijă ca rugăciunile voastre să fie cu adevărat în armonie cu Biblia, inclusiv cu instrucţiunile lui Isus Cristos. În felul acesta puteţi fi siguri că rugăciunile voastre vor avea aprobarea lui Dumnezeu.