Cântarea Cântărilor - Capitolul 8 : 1 - 14

1 O, de-ai fi ca un frate al meu, care a supt la sânii mamei mele! Dacă te-aş găsi afară, te-aş săruta şi nimeni nu m-ar dispreţui. 2 Te-aş lua, te-aş duce în casa mamei mele, care mi-a dat învăţătură. Ţi-aş da să bei vin aromat, suc proaspăt de rodii. 3 Mâna lui stângă ar fi sub capul meu, iar dreapta lui m-ar îmbrăţişa. 4 O, fiice ale Ierusalimului, vă pun să juraţi că nu veţi încerca să treziţi sau să stârniţi în mine iubirea până nu vrea ea!“ 5 „Cine este femeia aceasta care urcă din pustiu, rezemată de iubitul ei?“ „Te-am trezit sub măr. Acolo te-a născut mama ta în dureri. Acolo au prins-o durerile naşterii pe cea care te-a născut. 6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta, ca o pecete pe braţul tău! Căci iubirea este tare ca moartea, este neînduplecată ca Şeolul şi cere devoţiune exclusivă. Văpăile ei sunt ca văpăile focului, flacăra lui Iah. 7 Apele cele multe nu pot stinge iubirea, nici chiar râurile n-o pot duce cu ele. Chiar dacă omul ar da pentru iubire toate lucrurile de valoare din casa lui, cu siguranţă ele ar fi dispreţuite.“ 8 „Avem o soră mică ce nu are încă sâni. Ce vom face pentru sora noastră în ziua când va fi cerută de soţie?“ 9 „Dacă va fi zid, îi vom face deasupra creneluri de argint, dar, dacă va fi uşă, o vom închide cu o scândură de cedru.“ 10 „Eu sunt un zid, iar sânii mei sunt ca nişte turnuri. Astfel, în ochii lui am fost ca aceea care găseşte pace. 11 Solomon avea o vie în Baal-Hamon. El le-a încredinţat via păzitorilor. Fiecare aducea pentru rodul ei o mie de arginţi. 12 Via mea, care-mi aparţine, rămâne a mea. Mia de arginţi să fie pentru tine, Solomon, iar două sute, pentru cei care-i păzesc rodul.“ 13 „O, tu, care locuieşti în grădini, însoţitorii mei iau aminte la glasul tău! Lasă-mă să-l aud!“ 14 „Aleargă, iubitul meu, şi fii ca o gazelă, ca un pui de cerb pe munţii de mirodenii!“