Epistola lui Pavel catre Romani - Capitolul 2 : 1 - 29

1 Prin urmare, omule, oricine ai fi, eşti fără scuză dacă judeci, fiindcă în lucrul în care îl judeci pe altul te condamni pe tine însuţi, deoarece tu, care judeci, practici aceleaşi lucruri. 2 Şi ştim că, potrivit adevărului, judecata lui Dumnezeu este împotriva celor ce practică aceste lucruri. 3 Dar crezi tu, omule, care îi judeci pe cei ce practică aceste lucruri pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? 4 Sau dispreţuieşti oare bogăţia bunătăţii, a îngăduinţei şi a îndelungii sale răbdări pentru că nu ştii că bunătatea lui Dumnezeu caută să te ducă la căinţă? 5 Dar cu împietrirea ta şi cu inima ta lipsită de căinţă îţi strângi mânie pentru ziua mâniei şi a revelării judecăţii drepte a lui Dumnezeu. 6 Şi el îi va da fiecăruia după faptele lui: 7 viaţă veşnică celor ce caută glorie, onoare şi neputrezire prin perseverenţa într-o lucrare bună, 8 dar pentru cei certăreţi şi care nu ascultă de adevăr, ci ascultă de nedreptate, va fi mânie şi furie. 9 Va fi necaz şi strâmtorare peste sufletul oricărui om care face răul, mai întâi peste al iudeului şi apoi peste al grecului, 10 dar va fi glorie, onoare şi pace peste oricine face binele, mai întâi peste iudeu şi apoi peste grec. 11 Căci la Dumnezeu nu este părtinire. 12 De exemplu, toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, dar toţi cei ce au păcătuit sub lege vor fi judecaţi după lege. 13 Căci nu cei ce ascultă legea sunt drepţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi declaraţi drepţi. 14 Fiindcă ori de câte ori oamenii naţiunilor, care nu au lege, fac din fire lucrurile legii, aceştia, deşi nu au lege, îşi sunt ei înşişi lege. 15 Ei arată că au conţinutul legii scris în inima lor, în timp ce conştiinţa lor depune mărturie împreună cu ei, iar gândurile lor, când reflectează la aceasta, îi acuză sau chiar îi scuză. 16 Ceea ce vă spun va avea loc în ziua în care Dumnezeu va judeca prin Cristos Isus lucrurile ascunse ale oamenilor, potrivit veştii bune pe care o anunţ. 17 Dacă însă porţi numele de iudeu, dacă te bizui pe lege şi te mândreşti cu Dumnezeu, 18 dacă cunoşti voinţa sa şi ştii să deosebeşti lucrurile de valoare, pentru că eşti învăţat de Lege, 19 şi dacă eşti convins că eşti o călăuză pentru orbi, o lumină pentru cei aflaţi în întuneric, 20 un om care-i corectează pe cei iraţionali, care-i învaţă pe copiii mici şi are în Lege tiparul cunoştinţei şi al adevărului 21 tu deci, care îl înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu, care predici: „Să nu furi“, furi? 22 Tu, care zici: „Să nu comiţi adulter“, comiţi adulter? Tu, care spui că urăşti idolii, jefuieşti temple? 23 Tu, care te mândreşti cu legea, îl dezonorezi pe Dumnezeu încălcând Legea? 24 Căci „din cauza voastră este blasfemiat numele lui Dumnezeu printre naţiuni“, după cum este scris. 25 De fapt, circumcizia este de folos numai dacă respecţi legea, dar, dacă încalci legea, circumcizia ta devine necircumcizie. 26 Dacă însă un necircumcis respectă cerinţele drepte ale Legii, nu va fi socotită necircumcizia lui drept circumcizie? 27 Astfel, îndeplinind Legea, acest necircumcis care este aşa din naştere te va judeca pe tine, care, deşi ai codul ei scris şi circumcizia, încalci legea. 28 Căci iudeu nu este cel ce e aşa pe dinafară şi circumcizie nu este cea dinafară, din carne, 29 ci iudeu este cel ce e aşa pe dinăuntru, iar circumcizia lui este aceea a inimii, prin spirit şi nu printr-un cod scris. Lauda acestuia vine nu de la oameni, ci de la