Epistola lui Pavel catre Romani - Capitolul 3 : 1 - 31

1 Care este deci superioritatea iudeului sau folosul circumciziei? 2 Este mare în toate privinţele. În primul rând, pentru că lor le-au fost încredinţate cuvintele sacre ale lui Dumnezeu. 3 Atunci care este situaţia? Dacă unii n-au arătat credinţă, s-ar putea ca necredinţa lor să facă ineficientă fidelitatea lui Dumnezeu? 4 Nicidecum! Ci Dumnezeu să fie găsit adevărat, chiar dacă orice om este găsit mincinos, după cum este scris: „Ca să fii drept în cuvintele tale şi să ieşi victorios când eşti judecat“. 5 Totuşi, dacă nedreptatea noastră scoate în evidenţă dreptatea lui Dumnezeu, ce vom spune? Este oare nedrept Dumnezeu când îşi arată mânia? Vorbesc ca un om. 6 Nicidecum! Altminteri, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Însă, dacă datorită minciunii mele adevărul lui Dumnezeu a devenit şi mai evident, spre gloria sa, de ce mai sunt eu judecat ca păcătos? 8 Şi de ce să nu spunem, după cum suntem învinuiţi pe nedrept şi după cum afirmă unii că spunem: „Să facem răul ca să vină binele“? Condamnarea acestor oameni este potrivit dreptăţii. 9 Cum este deci? Suntem noi într-o situaţie mai bună? Deloc! Căci, mai înainte, am adus învinuirea că toţi, atât iudeii, cât şi grecii, sunt sub păcat, 10 după cum este scris: „Nu este niciun om drept, nici măcar unul, 11 nu este niciunul care să aibă perspicacitate, nu este niciunul care să-l caute pe Dumnezeu. 12 Toţi au deviat, cu toţii au ajuns inutili, nu este niciunul care să facă binele, nici măcar unul“. 13 „Gâtlejul lor este un mormânt deschis, şi-au folosit limba cu înşelăciune.“ „Venin de vipere este în spatele buzelor lor.“ 14 „Gura le este plină de blesteme şi de vorbe amare.“ 15 „Picioarele lor se grăbesc să verse sânge.“ 16 „Distrugerea şi nenorocirea sunt pe căile lor 17 şi n-au cunoscut calea păcii.“ 18 „Nu există teamă de Dumnezeu înaintea ochilor lor.“ 19 Noi ştim însă că toate lucrurile pe care le spune Legea le spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată şi toată lumea să ajungă pentru pedeapsă înaintea lui Dumnezeu. 20 De aceea, nicio carne nu va fi declarată dreaptă înaintea lui prin lucrările legii, fiindcă prin lege vine cunoaşterea exactă a păcatului. 21 Dar acum, dreptatea lui Dumnezeu a fost dezvăluită fără ajutorul legii, aşa cum depun mărturie despre ea Legea şi Profeţii: 22 da, dreptatea lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos, pentru toţi cei ce au credinţă. Fiindcă nu este nicio deosebire. 23 Căci toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu, 24 fiind declaraţi drepţi prin bunătatea sa nemeritată ca dar, datorită eliberării prin răscumpărarea plătită de Cristos Isus. 25 Dumnezeu l-a prezentat ca ofrandă de împăcare prin credinţa în sângele lui. Aceasta a fost ca să-şi demonstreze propria dreptate, fiindcă ierta păcatele comise în trecut, când Dumnezeu arăta îngăduinţă. 26 El a vrut deci să-şi demonstreze dreptatea în perioada actuală ca să fie drept şi când îl declară drept pe cel ce are credinţă în Isus. 27 Unde este deci motivul de laudă? Este înlăturat. Prin care lege? Prin cea a lucrărilor? Nu, ci prin legea credinţei. 28 Căci noi considerăm că un om este declarat drept prin credinţă, fără lucrările legii. 29 Sau este el numai Dumnezeul iudeilor? Nu este şi al oamenilor din naţiuni? Ba da, este şi al oamenilor din naţiuni, 30 dacă într-adevăr Dumnezeu este unul singur, care îi va declara drepţi pe cei circumcişi ca urmare a credinţei şi îi va declara drepţi şi pe cei necircumcişi, prin credinţa lor. 31 Desfiinţăm noi atunci legea prin credinţa noastră? Nicidecum! Noi, dimpotrivă, întărim legea.