Evanghelia dupa Luca - Capitolul 20 : 1 - 47

1 Într-una din acele zile, în timp ce-i învăţa pe oameni în templu şi anunţa vestea bună, s-au apropiat preoţii principali şi scribii împreună cu bătrânii 2 şi au vorbit, zicându-i: „Spune-ne cu ce autoritate faci aceste lucruri sau cine ţi-a dat această autoritate“. 3 Răspunzând, el le-a zis: „Vă voi pune şi eu o întrebare, iar voi să-mi spuneţi: 4 Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?“ 5 Atunci ei s-au sfătuit între ei, zicând: „Dacă spunem: «Din cer», va zice: «De ce nu l-aţi crezut?», 6 iar dacă spunem: «De la oameni», tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă sunt convinşi că Ioan era profet“. 7 De aceea au răspuns că nu ştiau de unde venea. 8 Şi Isus le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri“. 9 Atunci el a început să spună poporului următoarea ilustrare: „Un om a plantat o vie, a arendat-o unor viticultori şi a plecat în călătorie în străinătate pentru mult timp. 10 Dar, la timpul potrivit, a trimis un sclav la viticultori ca să-i dea o parte din rodul viei. Însă, viticultorii, după ce l-au bătut, l-au trimis de acolo fără nimic. 11 Dar le-a mai trimis un sclav. Şi pe acela l-au bătut, l-au batjocorit şi l-au trimis de acolo fără nimic. 12 Totuşi, el a mai trimis unul, pe al treilea. Şi pe acesta l-au rănit şi l-au aruncat afară. 13 Atunci proprietarul viei a zis: «Ce voi face? Îl voi trimite pe fiul meu iubit. Poate că pe el îl vor respecta». 14 Când viticultorii l-au văzut, au început să uneltească, zicând: «Acesta este moştenitorul! Să-l omorâm, pentru ca moştenirea să fie a noastră». 15 Atunci ei l-au aruncat afară din vie şi l-au omorât. Ce le va face atunci proprietarul viei? 16 Va veni şi-i va omorî pe viticultorii aceştia, iar via o va da altora“. Auzind aceste cuvinte, ei au zis: „Nicidecum!“ 17 Dar el s-a uitat la ei şi le-a zis: „Ce înseamnă deci ceea ce este scris: «Piatra pe care au respins-o zidarii a devenit piatra din capul unghiului»? 18 Cine cade peste această piatră va fi sfărâmat, iar cel peste care cade ea va fi spulberat“. 19 Scribii şi preoţii principali căutau să pună mâna pe el chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor. Căci îşi dădeau seama că spusese această ilustrare gândindu-se la ei. 20 După ce l-au urmărit cu atenţie, au trimis nişte oameni tocmiţi în secret pentru a se preface că sunt drepţi, ca să-l prindă cu ceva în vorbire şi să-l predea stăpânirii şi autorităţii guvernatorului. 21 Ei l-au întrebat, zicând: „Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi predai corect, că nu eşti părtinitor, ci predai calea lui Dumnezeu potrivit adevărului: 22 Este permis să plătim impozit Cezarului sau nu?“ 23 Dar el şi-a dat seama de viclenia lor şi le-a zis: 24 „Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi a cui inscripţie le poartă?“ Ei au zis: „Ale Cezarului“. 25 El le-a zis: „Atunci să daţi neapărat Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“. 26 Ei n-au putut deci să-l prindă prin aceste cuvinte înaintea poporului, ci, uimiţi de răspunsul său, n-au mai zis nimic. 27 Totuşi, unii dintre saduchei, care spun că nu există înviere, s-au apropiat şi l-au întrebat, 28 zicând: „Învăţătorule, Moise ne-a scris: «Dacă fratele cuiva care are soţie moare şi rămâne fără copii, fratele lui trebuie s-o ia pe soţia acestuia şi să-i ridice urmaşi fratelui său». 29 Erau deci şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie şi a murit fără copii. 30 Apoi al doilea 31 şi al treilea au luat-o şi ei. Şi la fel toţi cei şapte: n-au lăsat copii, ci au murit. 32 În cele din urmă, a murit şi femeia. 33 Deci, la înviere, soţia căruia dintre ei va fi ea? Pentru că toţi şapte au avut-o de soţie“. 34 Isus le-a zis: „Copiii acestui sistem se căsătoresc şi sunt daţi în căsătorie, 35 dar cei care au fost socotiţi demni să dobândească viaţă în acel sistem şi să învie din morţi nici nu se vor căsători, nici nu vor fi daţi în căsătorie. 36 De fapt, ei nici nu vor mai putea să moară, pentru că vor fi ca îngerii şi vor fi copii ai lui Dumnezeu, fiind copii ai învierii. 37 Dar că morţii vor fi sculaţi a dezvăluit chiar Moise în relatarea despre tufa de mărăcini, când îl numeşte pe Iehova «Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob». 38 El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, fiindcă pentru el toţi sunt vii“. 39 Atunci unii dintre scribi au zis: „Învăţătorule, bine ai vorbit“. 40 Căci nu mai aveau curajul să-i pună nicio întrebare. 41 Dar el le-a zis: „Cum de se spune că Cristosul este fiul lui David? 42 Fiindcă David spune în cartea Psalmilor: «Iehova i-a zis Domnului meu: „Stai la dreapta mea 43 până îi voi pune pe duşmanii tăi ca scăunel pentru picioarele tale“». 44 Aşadar, David îl numeşte «Domn». Atunci cum este el fiul lui?“ 45 Apoi, în timp ce tot poporul asculta, le-a zis discipolilor: 46 „Păziţi-vă de scribii care doresc să umble încoace şi-ncolo în haine lungi, cărora le plac saluturile în pieţe, scaunele din faţă în sinagogi şi locurile de seamă la cină, 47 care devorează casele văduvelor şi fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceştia vor primi o condamnare mai aspră“.