Evanghelia dupa Luca - Capitolul 8 : 1 - 56

1 La scurt timp după aceea, el mergea din oraş în oraş şi din sat în sat, predicând şi anunţând vestea bună despre regatul lui Dumnezeu. Cu el erau cei doisprezece 2 şi unele femei care fuseseră vindecate de spirite rele şi de boli: Maria, cea numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, 3 Ioana, soţia lui Cuza, supraveghetorul casei lui Irod, Suzana şi multe alte femei, care le slujeau cu bunurile lor. 4 Când s-a adunat o mulţime mare şi au venit la el oameni din diferite oraşe, le-a vorbit printr-o ilustrare: 5 „Un semănător a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna, o parte din ea a căzut de-a lungul drumului şi a fost călcată în picioare, iar păsările cerului au mâncat-o. 6 O altă parte a căzut pe stâncă şi, după ce a încolţit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală. 7 O altă parte a căzut printre spini, iar spinii care au crescut odată cu ea au înăbuşit-o. 8 O altă parte a căzut pe pământ bun şi, după ce a încolţit, a dat rod însutit“. În timp ce le spunea aceste lucruri, a strigat: „Cine are urechi de auzit să audă!“ 9 Dar discipolii săi l-au întrebat ce însemna ilustrarea aceasta. 10 El a zis: „Vouă vă este dat să înţelegeţi secretele sacre ale regatului lui Dumnezeu, dar celorlalţi le vorbesc în ilustrări, pentru ca, deşi privesc, să privească în zadar şi, deşi aud, să nu înţeleagă. 11 Iată ce înseamnă ilustrarea: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. 12 Cele căzute de-a lungul drumului sunt cei care au auzit, apoi vine Diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca să nu creadă şi să nu fie salvaţi. 13 Cele de pe stâncă sunt cei care, când aud cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar n-au rădăcină. Ei cred un timp, dar, în timp de încercări, renunţă. 14 Cât despre cea care a căzut printre spini, acestea sunt cei care au auzit, dar, pentru că sunt prinşi de îngrijorările, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, sunt complet înăbuşiţi şi nu duc nimic la desăvârşire. 15 Cât despre cea din pământul bun, acestea sunt cei care, după ce au auzit cuvântul cu o inimă curată şi bună, îl păstrează şi aduc rod cu perseverenţă. 16 Nimeni, după ce aprinde o lampă, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune pe lampadar, pentru ca aceia care intră să vadă lumina. 17 Căci nu este nimic ascuns care să nu fie dezvăluit şi nimic tăinuit cu grijă care să nu ajungă cunoscut şi să nu iasă la lumină. 18 De aceea, fiţi atenţi cum ascultaţi. Fiindcă celui ce are i se va mai da, dar celui ce n-are i se va lua chiar şi ce crede că are“. 19 Mama şi fraţii lui au venit la el, dar nu puteau să ajungă la el din cauza mulţimii. 20 Atunci i s-a spus: „Mama ta şi fraţii tăi stau afară şi vor să te vadă“. 21 Răspunzând, el le-a zis: „Mama mea şi fraţii mei sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi îl respectă“. 22 Într-una din acele zile, el şi discipolii săi au urcat într-o barcă şi el le-a zis: „Să trecem pe celălalt mal al lacului“. Şi au plecat. 23 Dar, în timp ce vâsleau, el a adormit. O mare vijelie s-a abătut atunci asupra lacului şi ei s-au umplut de apă şi erau în pericol. 24 În cele din urmă s-au dus la el şi l-au sculat, zicând: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim!“ Sculându-se, el a certat vântul şi furia apei şi ele s-au potolit. Şi s-a făcut linişte. 25 Apoi le-a zis: „Unde vă este credinţa?“ Dar ei, cuprinşi de frică, se mirau şi ziceau unii către alţii: „Cine este oare acesta de porunceşte până şi vânturilor şi apei, iar ele îl ascultă?“ 26 Şi au tras la mal în ţinutul gherasenilor, aflat pe malul opus Galileii. 27 Dar, în timp ce cobora pe ţărm, i-a ieşit înainte un om din oraş care avea demoni şi care de mult timp nu mai purta haine şi nu mai stătea acasă, ci printre morminte. 28 Văzându-l pe Isus, a ţipat, a căzut înaintea lui şi a zis cu glas tare: „Ce-am eu de-a face cu tine, Isus, Fiul Dumnezeului Preaînalt? Te rog, nu mă chinui“. 29 Fiindcă el îi poruncise spiritului necurat să iasă din om. Căci de mult timp pusese stăpânire pe el, iar omul fusese de repetate ori legat cu lanţuri şi obezi şi pus sub pază, dar el rupea legăturile şi era împins de demon în locuri retrase. 30 Isus l-a întrebat: „Care îţi este numele?“ El a zis: „Legiune“, căci în el intraseră mulţi demoni. 31 Şi ei îl implorau să nu le poruncească să se ducă în abis. 32 Acolo, pe munte, păştea o turmă mare de porci. Ei l-au implorat să-i lase să intre în porci. Şi el i-a lăsat. 33 Atunci demonii au ieşit din om şi au intrat în porci, iar turma s-a repezit peste povârniş în lac şi s-a înecat. 34 Dar, când au văzut ce se întâmplase, păzitorii turmei au fugit şi au istorisit lucrul acesta în oraş şi în ţinutul din jur. 35 Atunci oamenii au ieşit să vadă ce se întâmplase, au venit la Isus şi l-au găsit pe omul din care ieşiseră demonii îmbrăcat şi sănătos la minte, stând la picioarele lui Isus, şi s-au înfricoşat. 36 Cei care văzuseră cele întâmplate le-au povestit cum se vindecase demonizatul. 37 Şi toată mulţimea din ţinutul dimprejur al gherasenilor i-a cerut să plece de la ei, fiindcă îi cuprinsese o mare frică. Atunci el s-a urcat în barcă şi s-a întors. 38 Totuşi, omul din care ieşiseră demonii îl ruga să-l lase să rămână cu el, dar el l-a trimis de acolo, zicând: 39 „Întoarce-te acasă şi spune ce a făcut Dumnezeu pentru tine“. Şi el a plecat, vorbind în tot oraşul despre ceea ce făcuse Isus pentru el. 40 Când Isus s-a întors, mulţimea l-a primit cu drag, pentru că toţi îl aşteptau. 41 Dar iată că a venit un bărbat pe nume Iair. Bărbatul acesta era preşedintele sinagogii. El a căzut la picioarele lui Isus şi l-a implorat să intre în casa lui, 42 pentru că avea o singură fiică de vreo doisprezece ani, care era pe moarte. În timp ce se ducea acolo, mulţimile îl îmbulzeau. 43 Şi o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge şi care nu putuse fi vindecată de nimeni 44 s-a apropiat pe la spate şi i-a atins franjurii veşmântului. Imediat scurgerea de sânge i s-a oprit. 45 Atunci Isus a zis: „Cine m-a atins?“ În timp ce toţi negau, Petru a zis: „Învăţătorule, mulţimile te împresoară şi te înghesuie“. 46 Dar Isus a zis: „Cineva m-a atins, căci am simţit că din mine a ieşit o putere“. 47 Văzând că n-a trecut neobservată, femeia a venit tremurând, a căzut înaintea lui şi a spus în faţa întregului popor din ce cauză l-a atins şi cum s-a însănătoşit imediat. 48 Dar el i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a vindecat. Du-te în pace!“ 49 Pe când vorbea încă, un om din casa preşedintelui sinagogii a venit şi a zis: „Fiica ta a murit. Nu-l mai deranja pe învăţător“. 50 Auzind aceasta, Isus i-a răspuns: „Nu te teme! Crede numai şi ea va fi salvată!“ 51 Când a ajuns acasă, n-a lăsat pe nimeni să intre cu el decât pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov, precum şi pe tatăl şi pe mama fetei. 52 Însă toţi oamenii plângeau şi se loveau în piept de durere pentru ea. El a zis: „Nu mai plângeţi, căci n-a murit, ci doarme!“ 53 Atunci ei au început să râdă de el dispreţuitor, fiindcă ştiau că ea murise. 54 Dar el a luat-o de mână şi a chemat-o, zicând: „Fetiţo, scoală-te!“ 55 Spiritul ei s-a întors şi ea s-a ridicat imediat, iar el a poruncit să i se dea să mănânce. 56 Părinţii ei nu mai puteau de bucurie, dar el le-a poruncit să nu spună nimănui ce se întâmplase.