Evanghelia dupa Luca - Capitolul 9 : 1 - 62

1 Apoi i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a dat putere şi autoritate peste toţi demonii şi să vindece boli. 2 Şi i-a trimis să predice regatul lui Dumnezeu şi să vindece 3 şi le-a zis: „Să nu luaţi nimic pentru călătorie, nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici arginţi şi să nu aveţi două cămăşi. 4 Ci, în orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo şi de acolo să plecaţi. 5 Şi, dacă oamenii nu vă vor primi, să vă scuturaţi praful de pe picioare când veţi ieşi din acel oraş, ca mărturie împotriva lor“. 6 Atunci ei au pornit la drum şi au mers prin tot ţinutul, din sat în sat, anunţând vestea bună şi făcând pretutindeni vindecări. 7 Tetrarhul Irod a auzit tot ce se întâmpla şi era foarte nedumerit, căci unii spuneau că Ioan fusese sculat din morţi, 8 alţii că apăruse Ilie, iar alţii că se sculase din morţi unul dintre profeţii din vechime. 9 Irod a zis: „Lui Ioan i-am tăiat capul. Atunci cine este cel despre care aud astfel de lucruri?“ Şi căuta să-l vadă. 10 Când apostolii s-au întors, i-au relatat ce făcuseră. Atunci i-a luat cu el şi s-a retras într-un oraş numit Betsaida, ca să fie singuri. 11 Dar mulţimile, când au aflat, au mers după el. El le-a primit cu drag, le-a vorbit despre regatul lui Dumnezeu şi i-a însănătoşit pe cei care aveau nevoie de vindecare. 12 Şi ziua aproape că trecuse. Atunci au venit cei doisprezece şi i-au zis: „Dă drumul mulţimii ca să se ducă în satele şi în cătunele din jur să-şi găsească un loc de găzduire şi mâncare, pentru că aici suntem într-un loc retras“. 13 Dar el le-a zis: „Daţi-le voi ceva să mănânce“. Ei au zis: „N-avem altceva decât cinci pâini şi doi peşti. Poate numai dacă ne ducem noi să cumpărăm alimente pentru toţi oamenii aceştia“. 14 Acolo erau cam cinci mii de bărbaţi. Dar el le-a zis discipolilor săi: „Puneţi-i să se întindă ca pentru masă, în grupuri de aproximativ cincizeci“. 15 Şi au făcut aşa şi i-au pus pe toţi să se întindă. 16 Apoi el a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, şi-a ridicat privirea spre cer, le-a binecuvântat şi le-a frânt şi li le-a dat discipolilor să le pună înaintea mulţimii. 17 Au mâncat toţi şi s-au săturat, apoi au adunat ce le-a rămas: douăsprezece coşuri pline cu bucăţi. 18 Mai târziu, în timp ce se ruga singur, discipolii au venit împreună la el, iar el i-a întrebat, zicând: „Cine spun mulţimile că sunt?“ 19 Răspunzând, ei au zis: „Ioan Botezătorul; alţii, Ilie; iar alţii, unul dintre profeţii din vechime care s-a sculat din morţi“. 20 Atunci el le-a zis: „Dar voi cine spuneţi că sunt?“ Petru, răspunzând, a zis: „Cristosul lui Dumnezeu!“ 21 Atunci, vorbindu-le cu tărie, le-a poruncit să nu spună nimănui acest lucru 22 şi a mai zis: „Fiul omului trebuie să îndure multe suferinţe, să fie respins de bătrâni, de preoţii principali şi de scribi şi să fie omorât, iar a treia zi să fie sculat din morţi“. 23 Apoi le-a mai zis tuturor: „Dacă vrea cineva să vină după mine, să se renege pe sine, să-şi ia stâlpul de tortură zi de zi şi să mă urmeze neîncetat. 24 Fiindcă cine vrea să-şi salveze sufletul îl va pierde, dar cine îşi pierde sufletul pentru mine, acela îl va salva. 25 Într-adevăr, ce folos ar avea un om dacă ar câştiga întreaga lume, dar s-ar pierde pe sine sau ar suferi o pagubă? 26 Căci oricui îi este ruşine cu mine şi cu cuvintele mele, şi Fiului omului îi va fi ruşine cu el când va sosi în gloria sa şi în a Tatălui şi a îngerilor sfinţi. 27 Dar adevărat vă spun că unii dintre cei ce stau aici nu vor gusta nicidecum moartea până nu vor vedea mai întâi regatul lui Dumnezeu“. 28 Şi, într-adevăr, cam la opt zile după aceste cuvinte, i-a luat cu el pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi a urcat pe munte să se roage. 29 Şi, în timp ce se ruga, aspectul feţei sale s-a schimbat şi hainele lui au devenit de un alb sclipitor. 30 Şi iată, cu el vorbeau doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie. 31 Aceştia au apărut în glorie şi au început să vorbească despre plecarea sa, care trebuia să aibă loc în Ierusalim. 32 Petru şi cei care erau cu el erau îngreunaţi de somn. Dar, când s-au trezit bine, au văzut gloria lui şi pe cei doi bărbaţi stând cu el. 33 Şi, pe când se despărţeau de el, Petru i-a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine că suntem aici. Să ridicăm trei corturi: unul pentru tine, unul pentru Moise şi unul pentru Ilie“, căci nu-şi dădea seama ce spune. 34 Dar, pe când spunea aceste lucruri, s-a format un nor şi i-a acoperit cu umbra lui. Când au intrat în nor, ei s-au înfricoşat. 35 Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul meu, cel pe care l-am ales. De el să ascultaţi!“ 36 Şi, când s-a auzit glasul, Isus era singur. Ei au tăcut şi, în zilele acelea, n-au povestit nimănui ceea ce văzuseră. 37 În ziua următoare, când au coborât de pe munte, i-a ieşit în întâmpinare o mare mulţime. 38 Şi iată că un om din mulţime striga, zicând: „Învăţătorule, te rog, uită-te la fiul meu, pentru că este singurul meu fiu. 39 Iată că un spirit îl apucă şi deodată el ţipă, iar spiritul îi provoacă convulsii cu spume la gură şi, după ce-l învineţeşte, cu greu pleacă de la el. 40 I-am rugat pe discipolii tăi să-l scoată, dar n-au putut“. 41 Răspunzând, Isus a zis: „O, generaţie necredincioasă şi denaturată! Până când va trebui să rămân cu voi şi să vă suport? Adu-l pe fiul tău aici!“ 42 Dar, chiar în timp ce se apropia, demonul l-a trântit la pământ şi i-a provocat convulsii violente. Totuşi, Isus a mustrat spiritul necurat, l-a vindecat pe băiat şi i l-a dat tatălui său. 43 Şi toţi erau uluiţi de puterea măreaţă a lui Dumnezeu. Pe când toţi se mirau de toate lucrurile pe care le făcea, el le-a spus discipolilor săi: 44 „Întipăriţi-vă bine în minte cuvintele acestea: Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor“. 45 Dar ei tot nu înţelegeau aceste cuvinte. De fapt, le erau ascunse pentru ca ei să nu le pătrundă sensul şi se temeau să-l întrebe despre aceste cuvinte. 46 Atunci s-a iscat o discuţie între ei: care avea să fie cel mai mare dintre ei. 47 Cunoscându-le gândurile inimii, Isus a luat un copilaş, l-a pus lângă el 48 şi le-a zis: „Cine îl primeşte pe acest copilaş în numele meu mă primeşte şi pe mine şi cine mă primeşte pe mine îl primeşte şi pe cel care m-a trimis pe mine. Fiindcă cel ce se poartă ca unul mic printre voi toţi, acela este mare“. 49 Răspunzând, Ioan a zis: „Învăţătorule, am văzut un om care scotea demoni folosindu-se de numele tău şi am încercat să-l oprim, pentru că nu este unul dintre ai noştri“. 50 Dar Isus i-a zis: „Nu încercaţi să-l opriţi, fiindcă cine nu este împotriva voastră este pentru voi“. 51 Şi, pentru că se apropia timpul înălţării sale, el şi-a îndreptat hotărât faţa să meargă la Ierusalim. 52 A trimis nişte mesageri înaintea lui. Ei au plecat şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să facă pregătiri pentru el. 53 Dar ei nu l-au primit, pentru că el îşi întorsese faţa ca să meargă la Ierusalim. 54 Când au văzut lucrul acesta, discipolii Iacov şi Ioan au zis: „Doamne, vrei să spunem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie?“ 55 Dar el s-a întors şi i-a mustrat. 56 Şi s-au dus în alt sat. 57 În timp ce mergeau pe drum, cineva i-a zis: „Te voi urma oriunde te vei duce“. 58 Isus i-a spus: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul omului n-are unde să-şi pună capul“. 59 Apoi i-a zis altuia: „Urmează-mă!“ Omul a zis: „Lasă-mă mai întâi să mă duc şi să-mi îngrop tatăl“.  60 Dar el i-a spus: „Lasă morţii să-şi îngroape morţii, iar tu du-te şi anunţă pretutindeni regatul lui Dumnezeu“. 61 Iar altul a zis: „Te voi urma, Doamne, dar lasă-mă mai întâi să-mi iau rămas-bun de la cei din casa mea“. 62 Isus i-a spus: „Niciun om care a pus mâna pe plug şi priveşte la lucrurile din urmă nu este potrivit pentru regatul lui Dumnezeu“.