Evanghelia dupa Matei - Capitolul 22 : 1 - 46

1 Răspunzând, Isus le-a vorbit din nou în ilustrări, zicând: 2 „Regatul cerurilor este asemenea unui om, un rege, care a dat un ospăţ de nuntă pentru fiul său. 3 El şi-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitaţi la ospăţul de nuntă, dar ei n-au vrut să vină. 4 A trimis din nou alţi sclavi, zicând: «Spuneţi-le invitaţilor: „Iată că am pregătit prânzul meu; taurii şi animalele mele îngrăşate sunt înjunghiate şi totul este gata. Veniţi la ospăţul de nuntă!“» 5 Însă ei au plecat nepăsători: unul la ogorul lui, altul la negustoria lui, 6 iar ceilalţi au pus mâna pe sclavii lui, i-au tratat cu neruşinare şi i-au omorât. 7 Atunci regele s-a mâniat, şi-a trimis armatele şi i-a omorât pe ucigaşii aceia şi le-a ars oraşul. 8 Apoi le-a zis sclavilor săi: «Ospăţul de nuntă este pregătit, dar invitaţii n-au fost demni de el. 9 De aceea, duceţi-vă pe drumurile care duc afară din oraş şi invitaţi la ospăţul de nuntă pe oricine veţi găsi». 10 Atunci sclavii au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi cei pe care i-au găsit, şi răi, şi buni. Şi sala de nuntă s-a umplut cu cei întinşi la masă. 11 Când regele a intrat să-şi vadă oaspeţii, a observat acolo un om care nu era îmbrăcat în haine de nuntă. 12 Şi l-a întrebat: «Prietene, cum ai intrat aici fără haine de nuntă?» El a amuţit. 13 Atunci regele le-a zis slujitorilor săi: «Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor». 14 Căci mulţi sunt invitaţi, dar puţini aleşi“. 15 Atunci fariseii au plecat şi s-au sfătuit să-l prindă în capcană prin vorbele lui. 16 Astfel, i-au trimis la el pe discipolii lor şi pe unii membri ai partidului lui Irod să-i zică: „Învăţătorule, ştim că spui adevărul, că predai calea lui Dumnezeu în adevăr şi că nu-ţi pasă de nimeni, pentru că nu te uiţi la înfăţişarea oamenilor. 17 Spune-ne deci: Ce crezi? Este permis să i se plătească impozit Cezarului sau nu?“ 18 Dar Isus, cunoscându-le răutatea, a zis: „De ce mă puneţi la încercare, ipocriţilor? 19 Arătaţi-mi moneda pentru impozit“. Ei i-au adus un dinar. 20 Şi el le-a zis: „Ale cui sunt chipul acesta şi inscripţia aceasta?“ 21 Ei au zis: „Ale Cezarului“. Atunci el le-a zis: „Daţi deci Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu“. 22 Când au auzit aceasta, s-au mirat şi, lăsându-l, au plecat. 23 În ziua aceea, nişte saduchei, care spun că nu există înviere, s-au apropiat de el şi l-au întrebat: 24 „Învăţătorule, Moise a zis: «Dacă un om moare fără să aibă copii, fratele său trebuie s-o ia în căsătorie pe soţia lui şi să-i ridice urmaşi fratelui său». 25 Iată că printre noi erau şapte fraţi. Primul s-a căsătorit şi apoi a murit şi, pentru că nu avea urmaşi, a lăsat-o pe soţia lui fratelui său. 26 La fel s-a întâmplat şi cu al doilea şi cu al treilea şi aşa cu toţi şapte. 27 Ultima dintre toţi a murit femeia. 28 Deci, la înviere, soţia căruia dintre cei şapte va fi ea? Pentru că toţi au avut-o“. 29 Răspunzând, Isus le-a zis: „Greşiţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu, 30 fiindcă la înviere nici bărbaţii nu se căsătoresc, nici femeile nu sunt date în căsătorie, ci sunt ca îngerii din cer. 31 Iar despre învierea morţilor, n-aţi citit ce v-a spus Dumnezeu, când a zis: 32 «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob»? El nu este Dumnezeul celor morţi, ci al celor vii“. 33 Auzind aceasta, mulţimile au rămas uluite de învăţătura sa. 34 Când au auzit că i-a redus la tăcere pe saduchei, fariseii s-au strâns laolaltă. 35 Şi, ca să-l pună la încercare, unul dintre ei, care era un bun cunoscător al Legii, l-a întrebat: 36 „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?“ 37 El i-a zis: „«Să-l iubeşti pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta». 38 Aceasta este cea mai mare şi cea dintâi poruncă. 39 A doua, asemenea ei, este: «Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi». 40 De aceste două porunci depind toată Legea şi Profeţii“. 41 Şi, în timp ce fariseii erau adunaţi, Isus i-a întrebat: 42 „Ce credeţi despre Cristos? Al cui fiu este?“ Ei i-au zis: „Al lui David“. 43 Şi el le-a zis: „Atunci cum se face că David, prin inspiraţie, îl numeşte «Domn», când spune: 44 «Iehova i-a zis Domnului meu: „Stai la dreapta mea până îi voi pune pe duşmanii tăi sub picioarele tale“»? 45 Dacă David îl numeşte «Domn», cum este el fiul lui?“ 46 Nimeni n-a putut să-i răspundă un cuvânt şi, începând din ziua aceea, nimeni n-a mai îndrăznit să-i pună întrebări.