Faptele apostolilor - Capitolul 9 : 1 - 43

1 Dar Saul, suflând încă ameninţare şi ucidere împotriva discipolilor Domnului, s-a dus la marele preot 2 şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca să-i aducă legaţi la Ierusalim pe toţi membrii Căii pe care-i găsea, atât bărbaţi, cât şi femei. 3 Pe drum, când se apropia de Damasc, o lumină din cer a strălucit deodată în jurul lui 4 şi, căzând la pământ, el a auzit un glas care-i zicea: „Saul, Saul, de ce mă persecuţi?“ 5 El a întrebat: „Cine eşti, Doamne?“ Iar el a zis: „Sunt Isus, pe care tu îl persecuţi. 6 Dar ridică-te, intră în oraş şi ţi se va spune ce trebuie să faci“. 7 Oamenii care călătoreau cu el au rămas muţi: auzeau un glas vorbind, dar nu vedeau pe nimeni. 8 Saul s-a ridicat de la pământ şi, cu toate că avea ochii deschişi, nu vedea nimic. Atunci l-au luat de mână şi l-au dus la Damasc. 9 Trei zile n-a văzut nimic şi nici n-a mâncat, nici n-a băut. 10 În Damasc era un discipol pe nume Anania. Şi Domnul i-a zis într-o viziune: „Anania!“ El a răspuns: „Iată-mă, Doamne!“ 11 Domnul i-a spus: „Ridică-te, du-te pe strada numită Dreaptă şi caută-l în casa lui Iuda pe un om numit Saul, din Tars. Căci iată că el se roagă, 12 iar într-o viziune l-a văzut pe un om numit Anania intrând şi punându-şi mâinile peste el ca să-şi recapete vederea“. 13 Dar Anania a răspuns: „Doamne, am auzit de la mulţi despre omul acesta, câte rele le-a făcut sfinţilor tăi în Ierusalim. 14 Şi aici are autoritate de la preoţii principali să-i pună în lanţuri pe toţi cei ce cheamă numele tău“. 15 Dar Domnul i-a spus: „Du-te, pentru că omul acesta este un vas pe care l-am ales să-mi ducă numele la naţiuni, la regi şi la fiii lui Israel! 16 Căci îi voi arăta clar câte lucruri trebuie să sufere pentru numele meu“. 17 Atunci Anania a plecat şi a intrat în casa aceea, şi-a pus mâinile peste el şi a zis: „Frate Saul, Domnul, acel Isus care ţi s-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să-ţi recapeţi vederea şi să te umpli de spirit sfânt“. 18 Şi imediat i-a căzut de pe ochi ceva ce semăna cu nişte solzi, iar el şi-a recăpătat vederea. Şi s-a ridicat şi a fost botezat, 19 apoi a mâncat şi a prins puteri. El a rămas câteva zile cu discipolii din Damasc 20 şi a început imediat să-l predice în sinagogi pe Isus, anunţând că El este Fiul lui Dumnezeu. 21 Dar toţi cei care-l auzeau rămâneau uluiţi şi ziceau: „Nu este acesta omul care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce cheamă acest nume şi care a venit aici tocmai ca să-i ducă legaţi la preoţii principali?“ 22 Dar Saul se întărea tot mai mult şi îi uluia pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind logic că El este Cristosul. 23 Şi, după ce au trecut multe zile, iudeii s-au sfătuit să-l omoare. 24 Dar Saul a aflat de uneltirea lor. Însă ei supravegheau cu atenţie porţile zi şi noapte, ca să-l omoare. 25 Atunci discipolii lui l-au luat şi l-au coborât noaptea printr-o deschizătură din zid, lăsându-l în jos într-un coş. 26 Când a ajuns la Ierusalim, el a încercat să li se alăture discipolilor, dar toţi se temeau de el, fiindcă nu credeau că este discipol. 27 Atunci Barnaba i-a venit în ajutor şi l-a dus la apostoli, istorisindu-le amănunţit cum, pe drum, Saul îl văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc vorbise cu îndrăzneală în numele lui Isus. 28 Şi a rămas cu ei, intrând şi ieşind prin Ierusalim şi vorbind cu îndrăzneală în numele Domnului. 29 De asemenea, el vorbea şi discuta aprins cu iudeii de limbă greacă. Dar aceştia căutau să-l omoare. 30 Când au aflat lucrul acesta, fraţii l-au adus jos la Cezareea şi l-au trimis la Tars. 31 Atunci congregaţia din toată Iudeea, Galileea şi Samaria s-a bucurat de o perioadă de pace şi se zidea şi, umblând în teamă de Iehova şi în mângâierea spiritului sfânt, continua să se înmulţească. 32 Şi, trecând prin toată regiunea, Petru a coborât şi la sfinţii care locuiau în Lida. 33 Acolo l-a găsit pe un om numit Enea, care de opt ani zăcea pe patul lui, căci era paralizat. 34 Petru i-a zis: „Enea, Isus Cristos te vindecă! Ridică-te şi fă-ţi patul!“ Şi el s-a ridicat imediat. 35 Toţi cei care locuiau în Lida şi în câmpia Saronului l-au văzut şi s-au întors la Domnul. 36 Iar în Iope era un discipol, o femeie pe nume Tabita, care, tradus, înseamnă Dorca. Ea era bogată în fapte bune şi în darurile de îndurare pe care le făcea. 37 Dar în zilele acelea s-a îmbolnăvit şi a murit. Atunci au spălat-o şi au pus-o într-o cameră de sus. 38 Pentru că Lida era aproape de Iope, când discipolii au auzit că Petru era în acest oraş, au trimis doi oameni la el să-l implore: „Te rugăm, nu ezita să vii până la noi!“ 39 Atunci Petru s-a ridicat şi s-a dus cu ei. Când a sosit, l-au condus în camera de sus şi toate văduvele au venit la el plângând şi arătându-i multe dintre cămăşile şi mantiile pe care le făcea Dorca atunci când era cu ele. 40 Dar Petru i-a scos pe toţi afară şi, îngenunchind, s-a rugat. Apoi s-a întors spre corp şi a zis: „Tabita, ridică-te!“ Ea a deschis ochii şi, văzându-l pe Petru, s-a ridicat în capul oaselor. 41 El i-a dat mâna şi a ridicat-o, apoi i-a chemat pe sfinţi şi pe văduve şi le-a arătat-o vie. 42 Lucrul acesta a ajuns cunoscut în tot oraşul Iope şi mulţi au crezut în Domnul. 43 Şi Petru a rămas mai multe zile în Iope la un oarecare Simon, un tăbăcar.