Faptele apostolilor - Capitolul 19 : 1 - 41

1 Mai târziu, când Apolo era în Corint, Pavel a trecut prin ţinuturile din interiorul ţării, a coborât la Efes, unde a găsit câţiva discipoli, 2 pe care i-a întrebat: „Aţi primit spirit sfânt când aţi devenit credincioşi?“ Ei i-au răspuns: „Dar nici n-am auzit că există spirit sfânt“. 3 El a întrebat: „Atunci cu ce aţi fost botezaţi?“ Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan“. 4 Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul care era simbol al căinţei şi a spus poporului să creadă în cel care va veni după el, adică în Isus“. 5 Auzind aceasta, ei s-au botezat în numele Domnului Isus. 6 Când Pavel şi-a pus mâinile peste ei, spiritul sfânt a venit peste ei şi au început să vorbească în limbi şi să profeţească. 7 Cu toţii erau cam doisprezece bărbaţi. 8 El a mers la sinagogă trei luni şi a vorbit cu îndrăzneală, ţinând cuvântări şi aducând argumente convingătoare despre regatul lui Dumnezeu. 9 Dar, pentru că unii se împietreau şi nu credeau, ci vorbeau batjocoritor despre Cale înaintea mulţimii, el s-a retras, i-a separat pe discipoli de ei şi ţinea cuvântări zilnic în sala şcolii lui Tiran. 10 Lucrul acesta s-a petrecut timp de doi ani, astfel că toţi cei care locuiau în provincia Asiei au auzit cuvântul Domnului, atât iudei, cât şi greci. 11 Şi Dumnezeu făcea lucrări de putere extraordinare prin mâna lui Pavel, 12 astfel încât erau duse chiar şi ştergare şi şorţuri de pe corpul lui la bolnavi şi bolile îi lăsau, iar spiritele rele ieşeau. 13 Dar unii dintre iudeii exorcişti care umblau din loc în loc încercau şi ei să cheme numele Domnului Isus peste cei care aveau spirite rele, zicând: „Vă poruncesc solemn prin Isus pe care îl predică Pavel!“ 14 Şi lucrul acesta îl făceau şi cei şapte fii ai lui Sceva, un preot principal iudeu. 15 Dar, răspunzând, spiritul rău le-a zis: „Pe Isus îl cunosc şi ştiu şi cine este Pavel. Dar voi cine sunteţi?“ 16 Atunci omul în care era spiritul rău a sărit asupra lor, i-a învins pe toţi, fiind mai tare decât ei, astfel că ei au fugit din casa aceea goi şi răniţi. 17 Lucrul acesta a ajuns să fie cunoscut de toţi, atât de iudeii, cât şi de grecii care locuiau în Efes. Şi teama a pus stăpânire pe toţi, iar numele Domnului Isus era preamărit. 18 Mulţi dintre cei ce deveniseră credincioşi veneau să-şi mărturisească şi să-şi recunoască deschis faptele. 19 Şi mulţi dintre cei ce practicau magia şi-au adunat cărţile şi le-au ars în faţa tuturor. S-a calculat preţul acestora şi s-a constatat că valorau cincizeci de mii de arginţi. 20 Astfel, cuvântul lui Iehova creştea şi era tot mai tare. 21 Când s-au împlinit aceste lucruri, Pavel a hotărât în spiritul lui ca, după ce va trece prin Macedonia şi Ahaia, să se ducă la Ierusalim. Şi zicea: „După ce voi merge acolo, va trebui să văd şi Roma“. 22 Astfel, i-a trimis în Macedonia pe doi dintre cei care îl slujeau, pe Timotei şi pe Erast, dar el a mai rămas un timp în provincia Asiei. 23 În timpul acela au avut loc mari tulburări în ce priveşte Calea. 24 Căci un om pe nume Dimitrie, un argintar, le aducea meşteşugarilor nu puţin câştig, făcând din argint sanctuare ale lui Artemis. 25 El i-a strâns pe aceştia şi pe cei care se ocupau cu astfel de lucruri şi a zis: „Bărbaţilor, voi ştiţi bine că din această meserie vine bunăstarea noastră. 26 Voi vedeţi şi auziţi cum nu numai în Efes, ci aproape în toată provincia Asiei, acest Pavel a convins o foarte mare mulţime şi a făcut-o să-şi schimbe părerea, spunând că dumnezeii făcuţi de mâini nu sunt dumnezei. 27 Mai mult, există nu numai pericolul ca această ocupaţie a noastră să ajungă dispreţuită, ci şi ca templul marii zeiţe Artemis să fie socotit un nimic, iar măreţia ei, la care se închină toată provincia Asiei şi pământul locuit, este aproape să fie nimicită“. 28 Auzind aceasta, oamenii s-au umplut de furie şi au început să strige, zicând: „Mare este Artemis a efesenilor!“ 29 Atunci în oraş s-a produs o mare tulburare şi s-au năpustit cu toţii în teatru, luându-i cu forţa pe macedonenii Gaius şi Aristarh, tovarăşii de călătorie ai lui Pavel. 30 Pavel voia să meargă în mijlocul poporului, dar discipolii nu l-au lăsat. 31 Chiar unii dintre organizatorii de sărbători şi jocuri, care erau prietenoşi cu el, i-au trimis vorbă, rugându-l insistent să nu se expună pericolului de a intra în teatru. 32 De fapt, unii strigau una, alţii alta, căci adunarea era tulburată, iar cei mai mulţi nici nu ştiau de ce se adunaseră. 33 Atunci, împreună, l-au scos din mulţime pe Alexandru, pentru că iudeii îl împingeau în faţă. Şi Alexandru a făcut semn cu mâna, pentru că voia să-şi prezinte apărarea înaintea poporului. 34 Dar, când şi-au dat seama că era iudeu, au izbucnit toţi într-un glas, strigând cam două ore: „Mare este Artemis a efesenilor!“ 35 În cele din urmă, după ce a potolit mulţimea, notarul oraşului a zis: „Bărbaţi din Efes, care dintre oameni nu ştie că oraşul efesenilor păzeşte templul marii Artemis şi chipul care a căzut din cer? 36 Aşadar, întrucât aceste lucruri sunt de netăgăduit, se cuvine să rămâneţi calmi şi să nu acţionaţi pripit. 37 Căci i-aţi adus pe aceşti bărbaţi care nu sunt nici jefuitori de temple, nici blasfematori ai zeiţei noastre. 38 De aceea, dacă Dimitrie şi meşteşugarii care sunt cu el au o plângere împotriva cuiva, sunt şi zile de audiere, şi proconsuli. Să-şi prezinte învinuirile unii împotriva altora! 39 Însă, dacă vreţi mai mult decât atât, lucrul acesta va trebui să se hotărască într-o adunare legală. 40 Căci suntem în pericol de a fi învinuiţi de rebeliune pentru întâmplarea de azi, fiindcă nu există niciun motiv prin care să putem justifica această gloată care provoacă dezordine“. 41 Şi, după ce a spus aceste lucruri, a dat drumul adunării.