Faptele apostolilor - Capitolul 21 : 1 - 40

1 După ce ne-am smuls de lângă ei şi am ieşit în larg, am mers drept înainte şi am ajuns la Cos, a doua zi la Rodos şi de acolo la Patara. 2 Şi, după ce am găsit o corabie care traversa marea spre Fenicia, ne-am îmbarcat şi am plecat. 3 Când am ajuns în dreptul insulei Cipru, am lăsat-o în urmă pe stânga, am navigat mai departe spre Siria şi am debarcat la Tir, pentru că acolo trebuia să fie descărcată corabia. 4 I-am căutat pe discipoli şi, când i-am găsit, am rămas acolo şapte zile. Dar ei, prin intermediul spiritului, i-au spus de mai multe ori lui Pavel să nu intre în Ierusalim. 5 Astfel, după ce am împlinit acele zile, am plecat, văzându-ne de drum, iar ei ne-au condus cu toţii, şi femeile, şi copiii, afară din oraş. Şi, îngenunchind pe ţărm, ne-am rugat 6 şi ne-am luat rămas-bun unii de la alţii. Apoi am urcat în corabie, iar ei s-au întors acasă. 7 De la Tir am ajuns cu corabia la Ptolemaida, i-am salutat pe fraţi şi am rămas la ei o zi. 8 A doua zi am plecat şi am ajuns la Cezareea, am intrat în casa lui Filip evanghelizatorul, care era unul dintre cei şapte bărbaţi, şi am rămas la el. 9 Acest om avea patru fiice, fecioare, care profeţeau. 10 Noi ne aflam acolo de mai multe zile, când din Iudeea a coborât un profet pe nume Agab, 11 care a venit la noi, a luat centura lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Aşa spune spiritul sfânt: «Aşa îl vor lega iudeii în Ierusalim pe omul căruia îi aparţine această centură şi-l vor da în mâinile oamenilor din naţiuni»“. 12 Când am auzit lucrul acesta, noi şi cei din locul acela l-am implorat să nu urce la Ierusalim. 13 Atunci Pavel a răspuns: „Ce faceţi? De ce plângeţi şi-mi frângeţi inima? Să fiţi siguri că sunt gata nu numai să fiu legat, ci şi să mor la Ierusalim pentru numele Domnului Isus“. 14 Şi, pentru că nu se lăsa înduplecat, am încuviinţat, zicând: „Să se facă voinţa lui Iehova!“ 15 După aceste zile ne-am pregătit de călătorie şi am urcat la Ierusalim. 16 Unii dintre discipolii din Cezareea au mers şi ei cu noi, ca să ne ducă la omul la care trebuia să fim găzduiţi, Mnason din Cipru, unul dintre primii discipoli. 17 Când am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. 18 A doua zi, Pavel a intrat cu noi la Iacov. Erau prezenţi toţi bătrânii. 19 El i-a salutat şi le-a povestit în amănunţime ce făcuse Dumnezeu în naţiuni prin serviciul său. 20 Când au auzit ei aceasta, l-au glorificat pe Dumnezeu şi au zis: „Vezi, frate, câte mii de credincioşi sunt printre iudei; şi toţi sunt zeloşi pentru Lege. 21 Dar ei au auzit zvonindu-se despre tine că-i înveţi pe toţi iudeii din naţiuni o apostazie de la Moise, spunându-le să nu-şi circumcidă copiii şi să nu umble potrivit obiceiurilor bine stabilite. 22 Atunci ce este de făcut? Oricum, ei vor auzi că ai sosit. 23 De aceea, să faci ce-ţi spunem: Avem patru bărbaţi care sunt sub o făgăduinţă. 24 Ia-i cu tine pe aceşti bărbaţi, curăţeşte-te cu ei potrivit ceremonialului şi îngrijeşte-te de cheltuielile lor, ca să-şi radă capul. Astfel, toţi vor şti că zvonurile pe care le-au auzit despre tine nu sunt adevărate, ci umbli cum se cuvine, respectând şi tu Legea. 25 Iar în ce-i priveşte pe credincioşii din naţiuni, am luat o hotărâre şi am trimis-o: că trebuie să se păzească de ceea ce este jertfit idolilor, de sânge, de animale strangulate şi de fornicaţie“. 26 Astfel, a doua zi, Pavel i-a luat cu el pe acei bărbaţi, s-a curăţit cu ei potrivit ceremonialului şi a intrat în templu ca să anunţe zilele care trebuiau împlinite pentru curăţirea ceremonială, până când era prezentată ofranda pentru fiecare dintre ei. 27 Când cele şapte zile erau pe sfârşite, iudeii din Asia l-au văzut în templu şi, provocând tulburare în toată mulţimea, au pus mâna pe el 28 şi au strigat: „Bărbaţi ai lui Israel, ajutor! Acesta este omul care îi învaţă pe toţi pretutindeni împotriva poporului, a Legii şi a acestui loc! Ba chiar a adus greci în templu şi a pângărit acest loc sfânt!“ 29 Căci îl văzuseră mai înainte pe Trofim, efeseanul, cu el în oraş şi credeau că Pavel îl adusese în templu. 30 Tot oraşul a fost cuprins de zarvă şi oamenii au fugit cu toţii la templu, au pus mâna pe Pavel şi l-au târât afară din templu. Şi imediat s-au închis uşile. 31 În timp ce încercau să-l omoare, la comandantul cohortei a ajuns vestea că în tot Ierusalimul era tulburare. 32 El a luat imediat soldaţi şi centurioni şi a coborât în fugă la ei. Când i-au văzut pe comandant şi pe soldaţi, nu l-au mai bătut pe Pavel. 33 Atunci comandantul s-a apropiat, l-a apucat şi a poruncit să fie legat cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine era şi ce făcuse. 34 Dar unii din mulţime au început să strige una, alţii alta. Astfel, neputând să afle ceva sigur din cauza agitaţiei, a poruncit să fie dus la cazarmă. 35 Dar, când a ajuns pe trepte, el a trebuit să fie purtat de soldaţi din cauza violenţei mulţimii. 36 Căci mulţimea poporului venea în urmă, strigând: „Ucide-l!“ 37 Şi, când tocmai voiau să-l ducă în cazarmă, Pavel i-a zis comandantului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?“ El a zis: „Ştii greceşte? 38 Nu cumva eşti tu egipteanul care, înainte de aceste zile, a stârnit o rebeliune şi a condus în pustiu patru mii de bărbaţi înarmaţi cu pumnale?“ 39 Atunci Pavel a zis: „Eu sunt iudeu din Tarsul Ciliciei, cetăţean al unui oraş deloc lipsit de importanţă. De aceea, permite-mi, te rog, să vorbesc poporului“. 40 După ce i-a dat permisiunea, Pavel, stând pe trepte, a făcut semn cu mâna poporului. Când s-a aşternut o mare linişte, le-a vorbit în limba ebraică, zicând: