Adevarul va va face liberi - Capitolul XXVIII

Printii unui pamant liber „Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea.” Aceasta este glorioasa privelişte pe care Dum­nezeul adevărului o dă acelora care se încred în cuvântul promisiunii Sale. Realizarea acestei promisiuni va întrece cu mult, în mărire şi binecuvântare, tot ceea ce ochii noştri ai credinţei pot să vadă acum. - 2Petru 3:13. Apostolul Ioan, după ce văzuse în scene simbolice nimicirea „cerurilor şi a pământului de acum”, scrie: „Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era. Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei şi El va fi Dumnezeul lor. El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.” Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”- Apocalipsa 21:1-5. Promisiunile religioase şi politice de a clădi o nouă lume mai bună şi liberă, prin mâinile oamenilor, sunt prin urmare caraghioase şi arogante. Ele dovedesc că cei ce le-au făcut uită pe Dumnezeu şi ţin cuvântul Său ca neadevărat. Dar tocmai aşa numita „nouă ordine” a lor va dispărea în Armaghedon şi cuvântul lui Dumnezeu va fi justificat ca adevărat. Noua lume a dreptăţii va fi modelată de către Atotputernicul Dumnezeu prin Meşterul Său, Cuvântul, Cristos Isus. „Căci iată, Eu fac ceruri noi şi un pământ nou; aşa că nimeni nu-şi va mai aduce aminte de lucrurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte. Ci vă veţi bucura şi vă veţi veseli pe vecie pentru cele ce voi face. Căci cerurile cele noi şi pământul cel nou, pe care le voi face, vor dăinui înaintea Mea, zice Iehova.” - Isaia 65:17,18; 66:22, A.R.V. Prin urcarea pe tron a Regelui Său la sfârşitul celor „şapte timpuri” în anul 1914 d.C., Marele Creator a creat „cerurile noi”, organizaţia principală a universului Său. „Războiul în cer” care urmă, se sfârşi cu răsturnarea nelegiuitelor ceruri ale lui Satan şi ale demonilor săi, deşi nimicirea acelor crea­turi nelegiuite nu fusese dusă la îndeplinire imediat după înjosirea lor pe pământ, ci aşteaptă sfârşitul final al orga­nizaţiei lui Satan în Armaghedon. „Cerurile noi” sunt simboli­zate prin „noul Ierusalim”, care se coboară din cer. Adică, acesta îşi extinde puterea Sa din cer, până jos pe pământ, pentru crearea unei noi organizaţii guvernatoare, simbolizată ca „pământul nou”. „Noul Ierusalim” domneşte în mijlocul vrăjmaşilor lui până când Armaghedonul va fi luptat şi vrăjmaşii vor fi ni­miciţi. Domnitorul Drept al „noului Ierusalim” este Mielul lui Dumnezeu: „Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-au mai găsit loc pentru ele.” (Apocalipsa 20:11; 3:21) Atunci Regele şi cetatea, care reprezintă mireasa Sa, nevasta Mielului, vor domni ca „cerurile noi” peste globul terestru curăţit şi va avea loc stabilirea „noului pământ”. Cine va compune acea nouă organizaţie pământească? „Noul Pământ” va consta din reprezentanţii oficiali văzuţi ai cerescului Domnitor nevăzut, noul Suveran drept peste omenire. „Alte oi” ale Domnului fiind adunate mai întâi de la crearea „noilor ceruri” în „o turmă”, nu vor fi făcute reprezentaţii Suveranului lor nevăzut, chiar dacă supravieţuiesc marii strâmtorări la sfârşitul lumii. Serviciul de reprezen­tanţi va fi acordat oamenilor credincioşi care trăiseră înain­tea slujbei pământeşti a lui Isus în carne. Aceşti oameni fuseseră privilegiaţi să-l preumbrească pe El, calea Sa credincioasă şi jertfa Lui, prin propriile lor fapte de credinţă şi devotament faţă de Dumnezeu. Mulţi din ei erau din linia genealogică umană de urmaşi până la naşterea lui Isus în carne, fiind astfel strămoşii Săi după carne. Întrucât serviseră ca martori ai lui Iehova şi ca reprezentanţi profetici ai viitorului Rege al lui Iehova, ei vor servi din nou ca reprezentanţii Săi demni de încredere pe pământ, sub împărăţia Sa stabilită în reali­tate. Aceasta nu este o discriminare nejustificată împotriva „altor oi” şi nici un motiv să se plângă din partea lor. Totul este din mila şi bunătatea lui Dumnezeu şi pentru gloria Aceluia care face toate lucrurile noi, în conformitate cu propria Sa voinţă neegoistă. - Romani 9:14-16; 11:29. Unul dintre acei oameni credincioşi din vechime, profeţise despre nimicirea aranjamentului mondial totalitar, preumbrit prin Regele Asiriei şi prinţii săi. El zicea atunci: „Iată, un rege va domni cu dreptate şi prinţii vor domni cu judecată. Şi un om va fi ca un adăpost împotriva vântului.” (Isaia 31:6-9; 32:1,2). Cristos Isus, „Fiul omului”, va domni ca Rege în Sion, „noul Ierusalim”, şi cei 144.000 de membri ai trupului Său biserică „vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani”. (Apocalipsa 20:4,6). Ei domnesc împreună cu El în cerurile nevăzute, iar bărbaţii credincioşi din vechime vor domni cu judecată pe pământ, sub împărăţie. Ei îşi primesc viaţa lor de la Cristos Isus, Regele. Instalaţi în poziţie oficială pe pământ ca fii ai Regelui, ei vor fi „prinţi” văzuţi ai omenirii. Aceasta este declarat în mod expres în Psal­mul 45, care este adresat Regelui lui Dumnezeu. După o descriere a reginei, „nevasta Mielului”, şi apoi a însoţitoarelor ei fecioare, „alte oi” ale Domnului, Psal­mul 45:16 zice Regelui: „Copiii tăi vor lua locul părinţilor tăi; îi vei face prinţi pe tot pământul.” Printre unii ca aceştia sunt Moise şi Ioan Botezătorul, care amândoi muriseră înaintea zilei de Rusalii şi de aceea nu fuseseră născuţi de spirit. Prin urmare, ca dovadă că aceşti foarte distinşi profeţi din vechime nu vor domni cu Cristos în cer, ci vor fi prinţi pe pământ, inferiori casei regale a împărăţiei, Isus zicea: „Ade­vărat vă spun că, dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi, cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el.” - Matei 11:11. Unde sunt acei viitori „prinţi” acum? Nu în vreun loc imagi­nar numit „limbo”, nici în cer. Ei sunt morţi în Şeol sau iad, locul inconştienţei sau inexistenţei în moarte. Credinciosul Iacov aştepta să meargă acolo şi cugeta că iubitul său fiu Iosif era de asemenea acolo. În conformitate cu Geneza 37:35, Iacov zicea: „Plângând mă voi pogorÎ la fiul meu în IAD [româneşte: locuinţa morţilor].” (Versiunea Douay) Sau: „Voi merge plângând în Sheol, la fiul meu.” (A.R.V.) Sau: „Plângând mă pogor în MORMÎNT la fiul meu.” (Versiunea Autorizată). De asemenea răbdătorul Iov, în timp ce era chinuit cu dureri trupeşti de către Diavol, se ruga să meargă în locuinţa morţilor, zicând: „Cine mi-ar garanta că tu m-ai putea ocroti în IAD?” (Iov 14:13, Douay) Sau: „Ah, de m-ai ascunde în SHEOL!” (A.R.V.) Sau: „Ah, de m-ai ascunde în MORMÎNT!” (Versiunea Autorizată) Sau: „Ah, de m-ai ascunde în locuinţa morţilor.” (Trad. românească). Scena schimbării la faţă pe muntele sfânt, în care Moise şi Ilie apăruseră vorbind cu Isus, nu tăgăduieşte faptul că ei erau morţi. Isus zicea că ceea ce văzuseră ucenicii Săi era o „vedenie”; după cum Ioan, când, privind Apocalipsa, văzu vedenii, în care el însuşi vorbea şi de asemenea vedea şi auzea şi pe alţii vorbind. Dar astfel de vedenii nu erau realităţi. (Matei 17:9; Fapte 12:9). Dacă profeţii Moise şi Ilie înviaseră în realitate şi apăruseră în trupuri de carne în acea scenă a schimbării la faţă, atunci aceasta ar fi tăgăduit adevărul Scripturii că Isus Cristos este „cel întâi născut din morţi”. (Apocalipsa 1:5; Coloseni 1:18) Cu puţin timp înaintea acelei schimbări la faţă, Isus spusese clar: „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel ce s-a pogorât din cer, adică Fiul omului.” (Ioan 3:13). Şi Petru era de acord cu acest fapt în ziua de Rusalii. - Fapte 2:34. Aceşti bărbaţi din vechime necesită o înviere. Ei aşteptau să primească această înviere prin Sămânţa femeii, care va zdrobi capul Şarpelui. Apostolul Pavel scrie creştinilor, care sunt în legământul pentru împărăţia cerurilor şi le dă o descri­ere a acelor bărbaţi credincioşi din vechime, de la Abel până la Ioan Botezătorul. El a scris despre refuzul lor de a face compromis şi de a-şi câştiga scăparea din suferinţe şi adăugă: „Unii, ca să dobândească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea şi au fost chinuiţi.” (Evrei 11:35). Deşi nu se împărtăşesc de răsplata „primei învieri” împreună cu clasa „împărăţiei cerurilor”, totuşi ei obţin o înviere mai bună decât cea a restului omenirii răscum­părate. Pentru ce? Pentru că ei şi-au păzit legământul cu Dumnezeu şi şi-au menţinut integritatea lor împotriva Dia­volului şi prin aceasta ei „au făcut binele”. De aceea zicea Isus că ei vor ieşi afară din morminte la o „înviere pentru viaţă”. Trezindu-se din moarte, ei vor ocupa poziţia de „prinţi peste tot pământul”. - Ioan 5:28,29. Ei nu puteau, cu toate acestea, să primească această înviere înaintea venirii lui Cristos la templu, timp în care cei „morţi în Cristos” trebuie să învie întâi. Despre această chestiune apostolul scrie creştinilor chemaţi la chemarea cerească şi la „întâia înviere” şi le zice: „Toţi aceştia, măcar că au fost lăudaţi pentru credinţa lor, totuşi n-au primit ce le fusese făgăduit; pentru că Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n-ajungă ei la desăvârşire fără noi.” (Evrei 11:39,40). Acum, că Regele a venit la templu şi învie pe sfinţii adormiţi şi adună rămăşiţa Sa credincioasă în starea templului în uni­tate cu El, există speranţă că aceşti bărbaţi credincioşi din vechime pot fi înviaţi în viitorul apropiat. Unele texte scripturale şi drame profetice par a se înţelege că ei ar putea să învie la viaţă încă înainte de bătălia Armaghedonului şi ar putea întâlni rămăşiţa spirituală credincioasă, şi împreună cu ea să vadă marea bătălie şi glorioasa biruinţă despre care ei profeţiseră. Apocalipsa zice cu privire la nimicirea „fe­meii” lui Satan, Babilon: „Bucură-te de ea, cerule! Bucuraţi-vă şi voi, sfinţilor, apostolilor şi prorocilor! Pentru că Dumnezeu v-a făcut dreptate şi a judecat-o.” (Apocalipsa 18:20, A.R.V.) Membrii rămăşiţei credincioase au speranţa că, întocmai du­pă cum Iosif întâlni pe bătrânul său tată Iacov, înainte ca cei şapte ani de foamete în Egipt să fi fost trecuţi, tot astfel ei pot să aibă bucuria de a ura „bun venit” acestor profeţi şi martori credincioşi din vechime, după întoarcerea lor din mormânt, înainte ca această înspăimântătoare perioadă de foamete spi­rituală să se sfârşească în „bătălia zilei celei mari”. - Geneza 46:26-30. Cristos Isus este Temelia noii lumi a dreptăţii. „Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părinte veşnic, Prinţ al păcii. Creşterea guvernării şi păcii Sale nu va avea sfârşit.” (Isaia 9:6,7). Când El va învia din morţi pe acei martori din vechime, dându-le viaţă şi devenind astfel „Părintele lor veşnic”, şi când, după Armaghedon, El îi va instala în serviciu ca „prinţi peste tot pământul”, atunci „pământul nou” şi „cerurile noi” vor fi stabilite în realitate. Acea lume nouă va fi stabilită astfel încât să nu poată fi mişcată pe vecie. De aceea, porunca divină este acum dată: „Spuneţi printre neamuri: Iehova împărăţeşte! De aceea lumea este tare şi nu se clatină. Domnul judecă popoarele cu dreptate. Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul; să mugească marea cu tot ce cuprinde ea, toţi copacii pădurii să strige de bucurie înaintea lui Iehova! Căci El vine, vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate şi poporul cu adevărul Său.” - Psalmii 96:10-13, A.R.V.