Apocalipsa - Capitolul 1 : 1 - 20

1 O revelaţie a lui Isus Cristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu ca să le arate sclavilor săi lucrurile care trebuie să se întâmple în curând. El l-a trimis pe îngerul său şi, prin el, i-a prezentat-o în simboluri sclavului său Ioan, 2 care a depus mărturie despre cuvântul dat de Dumnezeu şi despre mărturia lui Isus Cristos, da, despre toate lucrurile pe care le-a văzut. 3 Fericit este cel care citeşte cu voce tare şi cei care aud cuvintele acestei profeţii şi respectă lucrurile scrise în ea, căci timpul fixat este aproape. 4 Ioan, către cele şapte congregaţii din provincia Asiei: Să aveţi bunătate nemeritată şi pace de la „Cel care este, care era şi care va veni“, de la cele şapte spirite care sunt înaintea tronului său 5 şi de la Isus Cristos, „Martorul fidel“, „Întâiul născut din morţi“ şi „Conducătorul regilor pământului“! A celui care ne iubeşte şi care ne-a dezlegat de păcatele noastre prin sângele său  6 şi a făcut din noi un regat, preoţi pentru Dumnezeul şi Tatăl său , da, a lui să fie gloria şi puterea pentru totdeauna! Amin! 7 Iată că el vine cu norii şi orice ochi îl va vedea, chiar şi cei ce l-au străpuns. Şi toate triburile pământului se vor bate în piept de durere din cauza lui. Da, amin! 8 „Eu sunt Alfa şi Omega“, spune Iehova Dumnezeu, „Cel care este, care era şi care va veni, Cel Atotputernic“. 9 Eu, Ioan, fratele vostru şi părtaş cu voi la necazuri, la regat şi la perseverenţă în calitate de continuator al lui Isus, am ajuns pe insula numită Patmos pentru că am vorbit despre Dumnezeu şi am depus mărturie despre Isus. 10 Prin inspiraţie am ajuns în ziua Domnului şi am auzit în spatele meu un glas puternic, ca de trompetă, 11 zicând: „Scrie într-un sul ce vezi şi trimite-l celor şapte congregaţii: din Efes, din Smirna, din Pergam, din Tiatira, din Sardes, din Filadelfia şi din Laodiceea“. 12 Şi m-am întors să văd al cui era glasul care vorbea cu mine şi, când m-am întors, am văzut şapte lampadare de aur, 13 iar în mijlocul lampadarelor pe cineva ca un fiu al omului, îmbrăcat cu un veşmânt care îi ajungea până la glezne şi încins la piept cu o centură de aur. 14 Capul şi părul lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada, iar ochii lui erau ca o flacără de foc. 15 Picioarele lui erau ca arama strălucitoare care arde în cuptor, iar glasul lui era ca vuietul multor ape. 16 În mâna dreaptă avea şapte stele şi din gura lui ieşea o sabie cu două tăişuri, lungă şi ascuţită, iar faţa îi era ca soarele când străluceşte cu putere. 17 Când l-am văzut, am căzut ca mort la picioarele lui. El şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu-ţi fie teamă! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, 18 cel viu. Am fost mort, dar iată că sunt viu pentru totdeauna şi veşnic şi am cheile morţii şi ale Hadesului. 19 Scrie lucrurile pe care le-ai văzut, lucrurile care sunt şi lucrurile care se vor întâmpla după acestea. 20 Iată care este secretul sacru al celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna mea dreaptă şi al celor şapte lampadare de aur: Cele şapte stele reprezintă îngerii celor şapte congregaţii, iar cele şapte lampadare reprezintă şapte congregaţii.