Apocalipsa - Capitolul 19 : 1 - 21

1 Apoi am auzit ceva ca glasul puternic al unei mari mulţimi în cer. Şi ziceau: „Lăudaţi-l pe Iah! Salvarea, gloria şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, 2 pentru că judecăţile sale sunt adevărate şi drepte. Căci el a executat judecata asupra marii prostituate, care a corupt pământul cu fornicaţia ei, şi a răzbunat sângele sclavilor săi din mâna ei“. 3 Şi, imediat, au zis a doua oară: „Lăudaţi-l pe Iah! Fumul ei se ridică pentru totdeauna şi veşnic“. 4 Cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru creaturi vii s-au prosternat şi s-au închinat lui Dumnezeu, care stă pe tron, şi au zis: „Amin! Lăudaţi-l pe Iah!“ 5 Şi de la tron a ieşit un glas care a zis: „Lăudaţi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toţi sclavii săi, care vă temeţi de el, mici şi mari!“ 6 Şi am auzit ceva ca glasul unei mari mulţimi, ca un vuiet de ape multe şi ca un zgomot de tunete puternice. Ei ziceau: „Lăudaţi-l pe Iah, pentru că Iehova, Dumnezeul nostru, Cel Atotputernic, şi-a început domnia ca rege! 7 Să ne înveselim, să ne bucurăm şi să-i dăm glorie, pentru că a venit nunta Mielului şi soţia lui s-a pregătit! 8 Da, ei i s-a permis să se înveşmânteze în in fin, strălucitor şi curat, pentru că inul fin reprezintă faptele drepte ale sfinţilor“. 9 Şi el mi-a zis: „Scrie: Fericiţi sunt cei invitaţi la cina nunţii Mielului!“ Şi mi-a mai spus: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu“. 10 Atunci i-am căzut la picioare ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: „Ai grijă! Să nu faci lucrul acesta! Eu nu sunt decât un tovarăş de sclavie al tău şi al fraţilor tăi, care au lucrarea de mărturie despre Isus. Închină-te lui Dumnezeu, fiindcă depunerea mărturiei despre Isus este spiritul profeţiei!“ 11 Şi am văzut cerul deschis şi iată: un cal alb! Cel ce stătea pe el se numeşte Fidel şi Adevărat şi el judecă şi poartă război cu dreptate. 12 Ochii lui erau o flacără de foc, iar pe capul lui erau multe diademe. El avea un nume scris pe care nu-l cunoaşte nimeni în afară de el, 13 era îmbrăcat cu o mantie stropită cu sânge, iar numele cu care este numit este Cuvântul lui Dumnezeu. 14 Armatele din cer îl urmau pe cai albi şi erau îmbrăcate în in fin, alb şi curat. 15 Din gura lui ieşea o sabie lungă şi ascuţită, ca să lovească naţiunile cu ea, şi el le va păstori cu un toiag de fier. El calcă în picioare teascul furiei mâniei Dumnezeului cel Atotputernic. 16 Pe mantia lui, da, pe coapsa lui, are scris un nume: Regele regilor şi Domnul domnilor. 17 Şi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi le-a zis tuturor păsărilor care zboară prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la marea cină a lui Dumnezeu, 18 ca să mâncaţi carnea regilor, carnea comandanţilor, carnea oamenilor puternici, carnea cailor şi a celor ce stau pe ei şi carnea tuturor, oameni liberi şi sclavi, mici şi mari!“ 19 Şi am văzut fiara şi pe regii pământului şi armatele lor adunaţi ca să facă război împotriva celui ce stătea pe cal şi împotriva armatei sale. 20 Şi fiara a fost prinsă şi, împreună cu ea, profetul fals care a făcut în faţa ei semnele prin care i-a indus în eroare pe cei ce au primit semnul fiarei şi pe cei ce se închină imaginii ei. Amândoi au fost aruncaţi de vii în lacul de foc ce arde cu sulf. 21 Dar ceilalţi au fost omorâţi cu sabia lungă a celui ce stătea pe cal, cu sabia care ieşea din gura lui. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.