Capitolul V - Răscumpărarea,cel mai preţios dar de la Dumnezeu

Care este cel mai frumos cadou pe care l-ai primit? Un cadou nu trebuie să coste mult ca să fie preţios. De fapt, adevărata lui valoare nu se măsoară în bani. Un cadou este cu adevărat valoros când îţi aduce bucurie sau când îţi satisface o necesitate reală.Printre numeroasele cadouri pe care ţi le-ai putea dori, există unul care le întrece pe toate. Este vorba despre un dar pe care Dumnezeu l-a oferit omenirii. Iehova ne-a oferit multe lucruri, însă jertfa de răscumpărare a Fiului său Isus Cristos este cel mai mare dar al său (Matei 20:28). Aşa cum vom vedea în acest capitol, răscumpărarea este cel mai preţios dar pe care l-ai putea primi, deoarece îţi aduce bucurii imense şi îţi satisface cele mai importante necesităţi. Este cea mai mare expresie a iubirii lui Iehova. Ce este rascumpararea ? Simplu spus, răscumpărarea este măsura pe care a luat-o Iehova pentru a elibera omenirea din păcat şi moarte (Efeseni 1:7). Ca să înţelegem această învăţătură biblică trebuie să ne amintim ce s-a întâmplat în trecut, în grădina Edenului. Numai dacă înţelegem ce a pierdut Adam când a păcătuit, putem aprecia pe deplin valoarea răscumpărării.Când l-a creat pe Adam, Iehova i-a dat un lucru foarte preţios: viaţă perfectă. Să ne gândim ce a însemnat aceasta pentru Adam. Având un corp şi o minte perfecte, el nu urma să se îmbolnăvească, să îmbătrânească sau să moară. În calitate de om perfect, el se bucura de relaţii speciale cu Iehova. Biblia îl numeşte pe Adam „fiul lui Dumnezeu“ (Luca 3:38). Aşadar, relaţiile sale apropiate cu Iehova Dumnezeu puteau fi asemănate cu cele dintre un fiu şi tatăl său iubitor. Iehova a comunicat cu fiul său de pe pământ, Adam, dându-i sarcini plăcute şi arătându-i ce aştepta de la el. Geneza 1:28–30; 2:16, 17. Adam a fost creat după „chipul lui Dumnezeu“ (Geneza 1:27). Aceasta nu înseamnă că Adam semăna la înfăţişare cu Dumnezeu. Aşa cum am văzut în primul capitol, Iehova este un spirit invizibil (Ioan 4:24). El nu are un corp din carne şi oase. Adam a fost creat după chipul lui Dumnezeu în sensul că a fost înzestrat cu calităţi divine, cum ar fi iubirea, înţelepciunea, dreptatea şi puterea. În plus, Adam fusese creat cu liber arbitru, aceasta fiind o altă asemănare importantă dintre el şi Tatăl său. El nu era un robot, ci putea să ia decizii şi să aleagă între bine şi rău. Dacă ar fi ales să asculte de Dumnezeu, ar fi putut să trăiască pentru totdeauna în Paradis pe pământ.Este evident, aşadar, că, fiind condamnat la moarte deoarece nu a ascultat de Dumnezeu, Adam a plătit un preţ foarte mare. Păcatul l-a costat viaţa perfectă, precum şi binecuvântările de care se putea bucura graţie acesteia (Geneza 3:17–19). Din nefericire, nu numai Adam a pierdut acest dar preţios, ci şi urmaşii săi. Cuvântul lui Dumnezeu declară: „Printr-un singur om [Adam] a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins la toţi oamenii, deoarece toţi păcătuiseră“ (Romani 5:12). Într-adevăr, cu toţii am moştenit păcatul de la Adam. De aceea, Biblia spune că Adam ‘s-a vândut’ pe el şi ‘i-a vândut’ şi pe urmaşii săi în sclavia păcatului şi a morţii (Romani 7:14). Întrucât Adam şi Eva au ales în mod conştient să nu asculte de Dumnezeu, situaţia lor era fără speranţă. Dar ce se poate spune despre urmaşii lor, inclusiv despre noi? Iehova a salvat omenirea prin intermediul răscumpărării. La ce se referă termenul „răscumpărare“? Acest cuvânt are două sensuri de bază. În primul rând, răscumpărarea este preţul plătit pentru a elibera pe cineva sau pentru a reintra în posesia unui lucru vândut. Ne putem gândi la preţul plătit pentru eliberarea unui prizonier de război. În al doilea rând, răscumpărarea este preţul care acoperă valoarea unui lucru. Este asemănător preţului plătit pentru acoperirea unor daune. De exemplu, o persoană vinovată de un accident trebuie să plătească o sumă de bani egală cu valoarea pagubelor produse.Cum putea fi acoperită pierderea enormă pe care ne-a provocat-o Adam tuturor, şi cum puteam fi eliberaţi din sclavia păcatului şi a morţii? Să analizăm în continuare învăţătura biblică despre răscumpărare şi foloasele pe care ni le poate aduce ea. Cum a oferit Iehova rascumpararea Arată că ai credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus. Isus însuşi a spus: „Cel care exercită credinţă în Fiul are viaţă veşnică“ (Ioan 3:36). Cum putem arăta că avem credinţă în Isus? Nu doar prin cuvinte. „Credinţa fără fapte este moartă“, se spune în Iacov 2:26. Cu siguranţă, credinţa adevărată se dovedeşte prin „fapte“, adică prin acţiunile noastre. Putem arăta că avem credinţă în Isus dacă ne străduim din răsputeri să-l imităm nu numai prin cuvinte, ci şi prin fapte.  Ioan 13:15.Asistă la celebrarea anuală a Cinei Domnului. În seara zilei de 14 nisan a anului 33 e.n., Isus a instituit o sărbătoare specială, „cina Domnului“, cum este ea numită în Biblie (1 Corinteni 11:20; Matei 26:26–28). Aceasta mai este numită Comemorarea morţii lui Cristos. Isus a instituit-o pentru a le aminti apostolilor şi tuturor creştinilor adevăraţi de mai târziu că prin moartea sa de om perfect el şi-a dat sufletul, sau viaţa, ca răscumpărare. Referindu-se la această comemorare, Isus a poruncit: „Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea“ (Luca 22:19). Asistând la Comemorare ne aducem aminte de marea iubire pe care ne-au arătat-o Iehova şi Isus prin intermediul răscumpărării. Putem demonstra că apreciem răscumpărarea fiind prezenţi la Comemorarea anuală a morţii lui Isus. Într-adevăr, darul răscumpărării oferit de Iehova este inestimabil (2 Corinteni 9:14, 15). Chiar şi cei care au murit pot beneficia de el.Nici o viaţă umană imperfectă nu putea răscumpăra viaţa umană perfectă ce se pierduse (Psalmul 49:7, 8). În armonie cu principiul justiţiei perfecte aflat în Cuvântul lui Dumnezeu, era nevoie de o răscumpărare egală ca valoare cu ceea ce se pierduse. Biblia spune: „Viaţă pentru viaţă“ (Deuteronomul 19:21). Prin urmare, ce anume avea să acopere valoarea vieţii umane perfecte pierdute de Adam? Numai o altă viaţă umană perfectă putea fi ‘răscumpărarea corespunzătoare’.  1 Timotei 2:6.Cum a oferit Iehova răscumpărarea? Trimiţându-l pe pământ pe unul dintre fiii săi spirituali perfecţi. Însă nu pe oricare dintre ei, ci pe cel mai preţios, pe Fiul său unic-născut (1 Ioan 4:9, 10). Acest Fiu şi-a părăsit de bunăvoie locuinţa cerească (Filipeni 2:7). Aşa cum am învăţat în capitolul precedent, Iehova a transferat, printr-un miracol, viaţa acestui Fiu în uterul Mariei. Graţie spiritului sfânt al lui Dumnezeu, Isus s-a născut perfect, fără să se afle sub condamnarea păcatului.  Luca 1:35. Cum putea un singur om să servească drept răscumpărare pentru nenumăraţi oameni? De fapt, cum au ajuns aceştia păcătoşi? Să ne amintim că, după ce Adam a păcătuit, el a pierdut acest dar preţios care era viaţa perfectă şi nu l-a mai putut oferi urmaşilor săi. În schimb, le-a transmis păcatul şi moartea. Isus, pe care Biblia îl numeşte „ultimul Adam“, a avut viaţă perfectă şi nu a păcătuit niciodată (1 Corinteni 15:45). Într-un anumit sens, Isus i-a luat locul lui Adam pentru a ne salva. Dându-şi viaţa umană perfectă ca jertfă şi rămânându-i fidel lui Dumnezeu până la sfârşit, Isus a plătit preţul pentru păcatul lui Adam. Astfel, el le-a dat urmaşilor lui Adam o speranţă.  Romani 5:19; 1 Corinteni 15:21, 22. Biblia descrie suferinţele pe care le-a îndurat Isus înainte de a muri. El a fost biciuit cu multă cruzime, a fost ţintuit fără milă pe un stâlp de tortură şi a murit în chinuri groaznice De ce a trebuit Isus să sufere atât de mult? Într-un alt capitol, vom vedea că Satan a susţinut că Iehova nu va avea pe pământ slujitori care să-i rămână fideli în încercări. Păstrându-şi însă fidelitatea în mari suferinţe, Isus a dat cel mai bun răspuns la provocarea lui Satan. Isus a demonstrat că un om perfect, înzestrat cu liber arbitru, îşi poate păstra integritatea indiferent ce ar face Diavolul. Cât de mult trebuie să-l fi bucurat pe Iehova fidelitatea Fiului său iubit! Proverbele 27:11. Cum a fost plătită răscumpărarea? În a paisprezecea zi a lunii evreieşti nisan, anul 33 e.n., Dumnezeu a permis ca Fiul său perfect şi fără păcat să fie omorât. Isus şi-a dat viaţa umană perfectă ca jertfă „o dată pentru totdeauna“ (Evrei 10:10). A treia zi după moartea lui Isus, Iehova l-a înviat la viaţă spirituală. După ce s-a înălţat la cer, Isus i-a prezentat lui Dumnezeu valoarea vieţii sale umane perfecte ca răscumpărare pentru urmaşii lui Adam (Evrei 9:24). Iehova a acceptat valoarea jertfei lui Isus ca răscumpărare pentru a elibera omenirea din sclavia păcatului şi a morţii. Romani 3:23, 24. Foloasele rascumpararii În pofida stării noastre păcătoase, ne putem bucura de binecuvântările inestimabile ale răscumpărării. Să analizăm câteva dintre foloasele prezente şi viitoare pe care ni le aduce acest dar extraordinar oferit de Dumnezeu.Iertarea păcatelor. Din cauza imperfecţiunii moştenite, avem de dus o adevărată luptă pentru a face ceea ce este bine. Cu toţii păcătuim prin cuvinte sau fapte. Însă prin jertfa de răscumpărare a lui Isus putem primi „iertarea păcatelor“ (Coloseni 1:13, 14). Totuşi, pentru a fi iertaţi, trebuie să ne căim sincer. În plus, trebuie să apelăm cu umilinţă la Iehova, cerându-i iertare în virtutea credinţei în jertfa de răscumpărare a Fiului său.  1 Ioan 1:8, 9. O conştiinţă curată înaintea lui Dumnezeu. Mustrările de conştiinţă pot naşte în noi sentimente de deznădejde şi de inutilitate. Cu toate acestea, Iehova, în bunătatea sa, ne iartă pe baza răscumpărării, dându-ne posibilitatea să ne închinăm lui cu o conştiinţă curată în pofida imperfecţiunii noastre (Evrei 9:13, 14). În felul acesta noi putem avea libertate de exprimare înaintea lui Iehova şi ne putem apropia de el în rugăciune (Evrei 4:14–16). Cel care îşi păstrează conştiinţa curată se bucură de pacea minţii, are respect de sine şi este fericit.Speranţa vieţii veşnice pe un pământ paradiziac. „Salariul pe care îl plăteşte păcatul este moartea“, se spune în Romani 6:23. Tot aici se mai spune: „Însă darul pe care îl dă Dumnezeu este viaţa veşnică prin Cristos Isus, Domnul nostru“. În capitolul 3 al acestei cărţi am discutat despre binecuvântările pe care le va aduce Paradisul (Revelaţia 21:3, 4). Toate aceste binecuvântări viitoare, inclusiv viaţa veşnică în condiţii de sănătate perfectă, se datoresc faptului că Isus a murit pentru noi. Ca să avem parte de ele trebuie să demonstrăm că apreciem darul răscumpărării. Cum poti demonstra ca apreciezi rascumpararea ? De ce ar trebui să-i fim profund recunoscători lui Iehova pentru răscumpărare? Un cadou este cu atât mai preţios cu cât cel care ni-l dă investeşte în el timp, efort sau bani. Gândul că acest dar este dovada iubirii lui sincere ne impresionează. Răscumpărarea este cel mai preţios dar, deoarece Dumnezeu ne-a oferit-o cu preţul celui mai mare sacrificiu. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut“, se spune în Ioan 3:16. Răscumpărarea este cea mai mare dovadă a iubirii lui Iehova. Ea este şi o dovadă a iubirii lui Isus, deoarece el şi-a dat de bunăvoie viaţa în folosul nostru (Ioan 15:13). Prin urmare, darul răscumpărării ar trebui să ne convingă că atât Iehova, cât şi Fiul său ne iubesc pe fiecare.  Galateni 2:20.Însă cum poţi arăta că apreciezi darul răscumpărării oferit de Dumnezeu? Înainte de toate, străduieşte-te să înveţi mai multe despre Iehova, Cel care ne-a oferit răscumpărarea (Ioan 17:3). Studierea Bibliei cu ajutorul cărţii de faţă te va ajuta să faci exact acest lucru. Pe măsură ce-l vei cunoaşte mai bine pe Iehova, iubirea ta faţă de el va creşte. Apoi, această iubire te va îmboldi să faci ceea ce-i place.  1 Ioan 5:3. Arată că ai credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus. Isus însuşi a spus: „Cel care exercită credinţă în Fiul are viaţă veşnică“ (Ioan 3:36). Cum putem arăta că avem credinţă în Isus? Nu doar prin cuvinte. „Credinţa fără fapte este moartă“, se spune în Iacov 2:26. Cu siguranţă, credinţa adevărată se dovedeşte prin „fapte“, adică prin acţiunile noastre. Putem arăta că avem credinţă în Isus dacă ne străduim din răsputeri să-l imităm nu numai prin cuvinte, ci şi prin fapte.  Ioan 13:15.Asistă la celebrarea anuală a Cinei Domnului. În seara zilei de 14 nisan a anului 33 e.n., Isus a instituit o sărbătoare specială, „cina Domnului“, cum este ea numită în Biblie (1 Corinteni 11:20; Matei 26:26–28). Aceasta mai este numită Comemorarea morţii lui Cristos. Isus a instituit-o pentru a le aminti apostolilor şi tuturor creştinilor adevăraţi de mai târziu că prin moartea sa de om perfect el şi-a dat sufletul, sau viaţa, ca răscumpărare. Referindu-se la această comemorare, Isus a poruncit: „Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea“ (Luca 22:19). Asistând la Comemorare ne aducem aminte de marea iubire pe care ne-au arătat-o Iehova şi Isus prin intermediul răscumpărării. Putem demonstra că apreciem răscumpărarea fiind prezenţi la Comemorarea anuală a morţii lui Isus. Într-adevăr, darul răscumpărării oferit de Iehova este inestimabil (2 Corinteni 9:14, 15). Chiar şi cei care au murit pot beneficia de el.