Capitolul VI - Unde sunt morţii ?

De mii de ani, oamenii îşi pun aceste întrebări importante. Răspunsul la ele ne interesează pe fiecare, indiferent cine suntem şi unde trăim.În capitolul precedent, am văzut că jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos ne oferă posibilitatea de a ne bucura de viaţă veşnică. Am mai aflat că Biblia prezice un timp când „moartea nu va mai fi“ (Revelaţia 21:4). Până atunci însă murim cu toţii. „Cei vii . . . ştiu că vor muri“, a spus înţeleptul rege Solomon (Eclesiastul 9:5). Deşi încercăm cu toţii să trăim cât mai mult, ne întrebăm: Ce se întâmplă cu noi când murim? Moartea celor dragi ne produce multă durere şi poate că ne întrebăm: Unde merg ei? Suferă? Veghează asupra noastră? Putem face ceva pentru ei? Îi vom revedea vreodată? Religiile lumii oferă diverse răspunsuri la aceste întrebări. Unele spun că dacă faci fapte bune în viaţă, vei merge la cer, dar dacă duci o viaţă imorală, vei fi chinuit în foc. Altele îi învaţă pe oameni că după moarte se duc în lumea spiritelor, alături de strămoşii lor. Există şi unele religii care spun că morţii merg pe lumea cealaltă pentru a fi judecaţi, după care se reîncarnează, sau renasc într-un alt corp.Toate aceste învăţături religioase au în comun o idee fundamentală: ceva din noi supravieţuieşte morţii corpului. Aproape toate religiile din trecut şi din prezent spun că, într-un fel sau altul, noi trăim veşnic, păstrându-ne capacitatea de a vedea, de a auzi şi de a gândi. E posibil oare acest lucru? Simţurile şi gândurile noastre depind de funcţiile creierului. La moarte, creierul îşi încetează activitatea. Amintirile, sentimentele şi simţurile noastre nu continuă să existe într-un mod misterios, independent de creier. Ele nu supravieţuiesc distrugerii creierului. Ce se intampla cu noi cand murim ?  Ce se întâmplă cu oamenii când mor? Pentru Iehova, Cel care a creat creierul, acest lucru nu este un mister. El cunoaşte adevărul, iar în Cuvântul său, Biblia, ne spune care este starea morţilor. Învăţătura biblică este clară: La moarte, omul încetează să existe. Moartea este opusul vieţii. Morţii nu văd, nu aud şi nu gândesc. Nimic din noi nu supravieţuieşte morţii corpului. Noi nu avem un suflet sau un spirit nemuritor.După ce a spus că cei vii ştiu că vor muri, Solomon a adăugat: „Cei morţi nu ştiu nimic“. Apoi, Solomon a explicat acest adevăr fundamental spunând că morţii nu pot nici să iubească, nici să urască, şi că în mormânt „nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“ (Eclesiastul 9:5, 6, 10). În mod asemănător, în Psalmul 146:4 se spune că atunci când un om moare „îi pier şi planurile“. Suntem muritori şi odată cu moartea corpului nostru încetăm să existăm. Viaţa noastră este ca flacăra unei lumânări: când se stinge, încetează să existe  nu merge într-un alt loc. Ce a spus Isus despre moarte ? Isus Cristos a vorbit despre starea morţilor. De exemplu, când a murit Lazăr, o cunoştinţă apropiată, el le-a spus discipolilor săi: „Lazăr, prietenul nostru, s-a dus să se odihnească“. Din cuvintele lui Isus, discipolii au înţeles că Lazăr dormea, refăcându-se după o boală. Dar ei înţeleseseră greşit. Atunci Isus le-a spus clar: „Lazăr a murit“ (Ioan 11:11–14). Aţi remarcat, probabil, că Isus a asemănat moartea cu odihna şi somnul. Lazăr nu se afla nici în cer, nici în focul iadului. El nu era alături de îngeri sau de strămoşii săi. Nici nu urma să renască într-un alt corp omenesc. Pur şi simplu, el se odihnea în moarte, ca şi cum s-ar fi aflat într-un somn adânc, fără visuri. Şi alte texte biblice compară moartea cu somnul. De exemplu, când discipolul Ştefan a fost omorât cu pietre, Biblia spune că „a adormit“ (Faptele 7:60). În mod asemănător, apostolul Pavel a scris despre unii din zilele lui că „au adormit în moarte“.  1 Corinteni 15:6.Făcea parte moartea din scopul iniţial al lui Dumnezeu? Nicidecum! Iehova i-a creat pe oameni ca să trăiască pentru totdeauna pe pământ. Aşa cum am văzut în capitolele anterioare, Dumnezeu i-a aşezat pe primii doi oameni într-un paradis încântător, binecuvântându-i cu o sănătate perfectă. Iehova le voia numai binele. Există vreun părinte iubitor care să-i dorească copilului său să treacă prin chinurile bătrâneţii şi să moară? Bineînţeles că nu. Iehova şi-a iubit copiii şi a vrut ca ei să se bucure de fericire veşnică pe pământ. Biblia spune despre oameni: „Iehova a pus în inima lor şi veşnicia“ (Eclesiastul 3:11). Dumnezeu ne-a creat cu dorinţa de a trăi veşnic şi a luat măsuri ca această dorinţă să ne fie îndeplinită. De ce mor oamenii ?  Atunci, de ce mor oamenii? Pentru a afla răspunsul, trebuie să vedem ce s-a întâmplat când pe pământ existau doar un bărbat şi o femeie. Biblia ne spune: „Domnul Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni de mâncare“ (Geneza 2:9). Exista totuşi o restricţie. Iehova i-a zis lui Adam: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit“ (Geneza 2:16, 17). Această poruncă nu era greu de respectat. Existau o mulţime de pomi din care Adam şi Eva puteau să mănânce. Dar acum li se oferea prilejul să-şi demonstreze recunoştinţa faţă de Cel care le dăduse totul, inclusiv viaţa perfectă. Ascultând, ei ar fi arătat, de asemenea, că respectă autoritatea Tatălui lor ceresc şi că doresc îndrumarea lui iubitoare.Din nefericire, primul cuplu uman a ales să nu asculte de Iehova. Prin intermediul unui şarpe, Satan i-a vorbit Evei şi a întrebat-o: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?»“. Eva i-a răspuns: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: «Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi»“.  Geneza 3:1–3. „Hotărât că nu veţi muri“, a spus Satan. „Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul“ (Geneza 3:4, 5). Satan a vrut ca Eva să creadă că era în avantajul ei să mănânce din fructul interzis. Potrivit spuselor lui, ea avea dreptul să decidă ce era bine şi ce era rău; era liberă să facă ce voia. De asemenea, Satan i-a spus că Iehova i-a minţit când le-a vorbit despre consecinţele pe care aveau să le suporte dacă mâncau din acel fruct. Eva l-a crezut pe Satan. A luat un fruct şi a mâncat. Apoi i-a dat şi soţului ei, care a mâncat şi el. Ei nu au acţionat din ignoranţă. Ştiau că făceau exact ceea ce Dumnezeu le spusese să nu facă. Mâncând din fruct, ei au încălcat cu bună ştiinţă o poruncă simplă şi rezonabilă. Ei l-au dispreţuit pe Tatăl lor ceresc şi i-au desconsiderat autoritatea. Această lipsă de respect faţă de Creatorul lor iubitor era de neiertat!Gândeşte-te, cum te-ai simţi dacă fiica sau fiul tău, pe care l-ai crescut cu toată dragostea, te-ar desconsidera dovedind lipsă de respect şi de iubire? Nu-i aşa că ai suferi mult? Imaginează-ţi cât trebuie să fi suferit Iehova când Adam şi Eva au devenit rebeli! Întrucât Adam şi Eva au fost neascultători, Iehova nu avea motive să-i ţină în viaţă veşnic. Ei au murit, aşa cum îi avertizase Dumnezeu. Adam şi Eva au încetat să existe. Ei nu s-au dus în lumea spiritelor. Ştim aceasta din cuvintele spuse de Iehova lui Adam când l-a tras la răspundere pentru neascultarea sa. Dumnezeu i-a zis: „Te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost luat; căci ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce“ (Geneza 3:19). Dumnezeu l-a făcut pe Adam din ţărâna pământului (Geneza 2:7). Adam nu existase înainte. Deci, când Iehova a spus că Adam se va întoarce în ţărână, el s-a referit la faptul că acesta urma să revină la o stare de inexistenţă. Adam avea să fie lipsit de viaţă, ca ţărâna din care fusese creat.Adam şi Eva ar fi trăit şi astăzi dacă ar fi ascultat de Dumnezeu şi n-ar fi păcătuit. Noi murim din cauză că Adam le-a transmis tuturor urmaşilor săi păcatul şi moartea (Romani 5:12). Acest păcat este ca o boală ereditară necruţătoare, de care nimeni nu scapă. Moartea, consecinţa păcatului, este un blestem; este un duşman, nu un prieten (1 Corinteni 15:26). Cât de recunoscători ar trebui să fim că Iehova ne-a oferit răscumpărarea pentru a ne elibera din lanţurile acestui duşman înfricoşător! Este bine sa cusoastem adevarul despre moarte ? Este o mângâiere să ştim ce spune Biblia despre starea morţilor. Aşa cum am văzut, morţii nu suferă. Nu trebuie să ne fie frică de ei, deoarece nu ne pot face nici un rău. Ei n-au nevoie de ajutorul nostru şi nici nu ne pot ajuta. Noi nu putem vorbi cu ei, şi nici ei nu pot vorbi cu noi. Mulţi conducători religioşi pretind în mod fals că îi pot ajuta pe cei care au murit, iar oamenii care îi cred sunt dispuşi să-i plătească pentru aceasta. Însă cunoscând adevărul, noi nu suntem o pradă uşoară pentru cei care predau astfel de învăţături false.Este religia ta de acord cu ceea ce ne învaţă Biblia despre morţi? Majoritatea religiilor nu sunt de acord. De ce? Deoarece învăţăturile lor au fost influenţate de Satan. El se foloseşte de religia falsă pentru a-i face pe oameni să creadă că după moartea corpului, ei continuă să trăiască în lumea spiritelor. Aceasta este una dintre minciunile folosite de Satan pentru a-i îndepărta pe oameni de Iehova Dumnezeu. În ce sens? Aşa cum am văzut mai înainte, unele religii îşi învaţă enoriaşii că oamenii care comit fapte rele merg după moarte într-un loc al chinului veşnic. Această învăţătură îl dezonorează pe Dumnezeu. Iehova este un Dumnezeu al iubirii; el nu i-ar face niciodată pe oameni să sufere în acest mod (1 Ioan 4:8). Ce-ai crede despre cineva care şi-ar pedepsi copilul neascultător băgându-i mâna în foc? Ai putea să respecţi un astfel de om? Dimpotrivă, nici măcar n-ai vrea să-l cunoşti! Ai spune, mai degrabă, că este lipsit de inimă. Şi totuşi, Satan vrea să credem că Iehova îi chinuieşte pe oameni într-un foc veşnic.Satan se foloseşte, de asemenea, de unele religii pentru a-i învăţa pe oameni că după moarte aceştia devin spirite pe care cei vii trebuie să le respecte şi să le onoreze. Potrivit acestei învăţături, spiritele morţilor pot fi prieteni puternici sau duşmani necruţători. Mulţi oameni cred această minciună. Fiindu-le teamă de morţi, ei le aduc onoare şi chiar li se închină. Biblia însă ne învaţă că morţii dorm şi că ar trebui să ne închinăm numai lui Iehova, singurul Dumnezeu adevărat şi Creatorul nostru, care ne oferă toate lucrurile necesare vieţii.  Revelaţia 4:11. Cunoscând adevărul despre starea morţilor, nu cazi în capcana ideilor religioase false. În plus, poţi înţelege şi alte învăţături biblice. De exemplu, promisiunea vieţii veşnice pe un pământ paradiziac capătă sens când înţelegi că morţii nu merg în lumea spiritelor.Cu mult timp în urmă, bărbat drept pe nume Iov a pus întrebarea: „Dacă moare un om, va trăi el din nou?“ (Iov 14:14, Cornilescu, 2001). Poate fi adusă din nou la viaţă o persoană care doarme în moarte? Aşa cum vom vedea în capitolul următor, ceea ce ne învaţă Biblia în acest sens ne poate aduce multă mângâiere.