Capitolul VII - O speranţă reală pentru cei dragi care au murit

Imagineaza-ti că eşti urmărit de un duşman foarte crud, mult mai puternic şi mai rapid decât tine. Ştii că e nemilos deoarece l-ai văzut omorându-ţi câţiva prieteni. Oricât de tare fugi, el se apropie tot mai mult de tine. N-ai nici o scăpare. Dar deodată apare un salvator. El este mult mai puternic decât duşmanul tău şi îţi promite că te va ajuta. Ce uşurare simţi!Putem spune că, într-un anumit sens, şi tu eşti urmărit de un duşman asemănător. De fapt, cu toţii suntem urmăriţi de el. Aşa cum am văzut în capitolul precedent, Biblia spune că moartea este un duşman. Nimeni nu poate fugi sau scăpa de ea. Majoritatea dintre noi am văzut acest duşman curmând viaţa unor persoane dragi. Însă Iehova este mult mai puternic decât moartea. El este acel Salvator plin de iubire care a demonstrat deja că poate învinge acest duşman. În plus, Iehova ne promite că va distruge moartea pentru totdeauna. Biblia ne învaţă: „Ca ultim duşman, moartea va fi redusă la nimic“ (1 Corinteni 15:26). Ce veste bună! Să ne gândim la durerea pe care o simţim când moartea ne răpeşte pe cineva drag. Aceasta ne va ajuta să apreciem şi mai mult o promisiune a lui Iehova care ne va aduce multă bucurie: promisiunea că morţii vor trăi din nou (Isaia 26:19). Ei vor fi readuşi la viaţă. În aceasta constă, de fapt, speranţa învierii! Cand iti moare cineva drag Ai pierdut pe cineva drag în moarte? Durerea sfâşietoare şi sentimentele de neputinţă pot fi insuportabile. În astfel de momente, trebuie să ne îndreptăm spre Cuvântul lui Dumnezeu pentru mângâiere (2 Corinteni 1:3, 4). Biblia ne ajută să înţelegem cum privesc Iehova şi Isus moartea. Isus, care a oglindit în mod perfect personalitatea Tatălui său, a cunoscut el însuşi durerea provocată de moartea cuiva apropiat (Ioan 14:9). Când trecea prin Ierusalim, Isus obişnuia să-i viziteze pe Lazăr şi pe surorile lui, Maria şi Marta, care locuiau în Betania, un oraş vecin. Ei deveniseră prieteni apropiaţi. Biblia ne spune: „Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr“ (Ioan 11:5). Însă, aşa cum am văzut în capitolul precedent, Lazăr murise.Ce a simţit Isus când prietenul său a murit? Din relatarea biblică aflăm că Isus a venit la rudele şi la prietenii îndureraţi ai lui Lazăr. Când i-a văzut, Isus a fost profund mişcat: „a gemut în spirit şi s-a tulburat“. Relatarea spune în continuare că „a izbucnit în lacrimi“ (Ioan 11:33, 35). A fost Isus cuprins de deznădejde? Nicidecum. De fapt, Isus ştia că urma să se întâmple un lucru extraordinar (Ioan 11:3, 4). Cu toate acestea, el a simţit suferinţa provocată de moarte. Durerea simţită de Isus este, într-un fel, o sursă de încurajare pentru noi, deoarece ne arată că atât Isus, cât şi Tatăl său, Iehova, urăsc moartea. Însă Iehova Dumnezeu poate să lupte cu acest duşman şi să-l învingă! Să vedem în continuare ce putere i-a dat Dumnezeu lui Isus. "Lazar,vino afara" Lazăr era înmormântat într-o peşteră, iar Isus a cerut ca piatra de la intrare să fie dată la o parte. Marta a obiectat, întrucât după patru zile corpul neînsufleţit al lui Lazăr intrase deja în putrefacţie (Ioan 11:39). De fapt, din punct de vedere uman, nu mai exista nici o speranţă. Piatra a fost însă dată la o parte, iar Isus a strigat cu voce tare: „Lazăr, vino afară!“ Ce s-a întâmplat atunci? „Omul care fusese mort a ieşit“ (Ioan 11:43, 44). Imaginează-ţi bucuria celor prezenţi! Surorile, rudele, prietenii şi vecinii ştiau că Lazăr murise. Dar acum iubitul lor Lazăr trăia din nou. Era incredibil! Fără îndoială că mulţi l-au îmbrăţişat plini de bucurie. Ce victorie asupra morţii! Isus nu a pretins că a făcut acest miracol cu puterea sa. În rugăciunea pe care a rostit-o înainte de a-l chema pe Lazăr afară, el a arătat clar că Iehova era cel care înfăptuia învierea (Ioan 11:41, 42). Aceasta nu a fost singura ocazie în care Iehova făcea învieri. Învierea lui Lazăr este doar unul dintre cele nouă miracole de acest gen despre care se vorbeşte în Cuvântul lui Dumnezeu. E o plăcere să citim şi să studiem aceste relatări! Ele ne arată că Dumnezeu nu este părtinitor, deoarece printre cei înviaţi de el s-au numărat tineri şi bătrâni, bărbaţi şi femei, evrei şi neevrei. Şi câtă bucurie transmit aceste relatări! De exemplu, când Isus a înviat o fetiţă, părinţii ei „au fost copleşiţi de o mare exaltare“ (Marcu 5:42). Da, Iehova le făcuse o bucurie pe care nu aveau s-o uite toată viaţa. Sa invatam din relatarile despre inviere Biblia ne învaţă că morţii „nu ştiu nimic“. Ei nu mai sunt vii şi nu îşi continuă existenţa în altă parte. Relatarea despre Lazăr confirmă acest lucru. După ce Lazăr a revenit la viaţă, i-a impresionat el oare pe alţii cu descrieri ale raiului? Sau i-a îngrozit el cu povestiri despre un iad al focului? Nu, Biblia nu arată că Lazăr ar fi făcut aşa ceva. În cele patru zile cât a fost mort, Lazăr ‘nu a ştiut nimic’ (Eclesiastul 9:5). El a dormit în moarte.Ioan 11:11.Relatarea despre Lazăr ne mai învaţă că învierea este o realitate, nu un mit. La învierea lui Lazăr a asistat o mulţime de oameni. Nici chiar conducătorii religioşi, care îl urau pe Isus, n-au negat acest miracol. Dimpotrivă, ei au spus: „Ce trebuie să facem, pentru că acest om Isus face multe semne?“ (Ioan 11:47). Numeroşi oameni s-au dus să-l vadă pe înviatul Lazăr şi mulţi dintre ei şi-au pus credinţa în Isus. Pentru ei, Lazăr constituia dovada vie că Isus era trimisul lui Dumnezeu. Această dovadă era aşa de evidentă, încât unii conducători religioşi iudei cu inima împietrită au plănuit să-l ucidă atât pe Isus, cât şi pe Lazăr.Ioan 11:53; 12:9–11. Este credinţa noastră în înviere nerealistă? Nu, deoarece Isus a spus că în viitor „toţi cei din mormintele de amintire“ vor fi înviaţi (Ioan 5:28). Iehova este Creatorul a tot ce are viaţă. Este greu de crezut că el poate să-i creeze pe oameni din nou? E adevărat că totul depinde de memoria lui Iehova. Dar îşi poate el aduce aminte de cei dragi care au murit? În univers există miliarde şi miliarde de stele, iar Dumnezeu le dă nume la toate (Isaia 40:26)! În mod asemănător, Iehova Dumnezeu îşi poate aminti chiar şi cele mai mici detalii despre cei dragi care au murit şi este gata să-i readucă la viaţă.Biblia ne arată că Iehova este dornic să-i învie pe morţi. De unde ştim aceasta? Fidelul Iov a pus următoarea întrebare: „Dacă moare un om, va trăi el din nou?“ Iov se referea la aşteptarea lui în mormânt până când Dumnezeu avea să-şi aducă aminte de el. Acest bărbat fidel i-a spus lui Iehova: „Ai chema, şi eu Ţi-aş răspunde; Ţi-ar fi dor de lucrarea mâinilor Tale“. Iov 14:13–15, Cornilescu, 2001.Gândeşte-te: Iehova este, de fapt, nerăbdător să-i readucă la viaţă pe morţi. Nu te emoţionează gândul că el are astfel de sentimente? Dar ce s-ar mai putea spune despre această înviere viitoare? Cine va fi înviat şi unde?Fireşte că cei care au fost înviaţi de Isus au murit din nou. Înseamnă însă că învierea lor nu a avut sens? Nicidecum. Aceste relatări biblice confirmă adevăruri importante şi ne umplu inima de speranţă. "Toti cei din mormintele de amintire" Relatările biblice despre înviere ne dau multe indicii despre învierile viitoare. Oamenii readuşi la viaţă aici, pe pământ, s-au întors la cei dragi ai lor. La fel va fi şi în viitor, ba chiar mai bine. Aşa cum am văzut în tema "Care este scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ? " , scopul lui Dumnezeu este ca întregul pământ să devină un paradis. Astfel, morţii nu vor reveni la viaţă într-o lume plină de războaie, criminalitate şi boli. Ei vor avea ocazia să trăiască veşnic pe acest pământ, în pace şi fericire.Cine va fi înviat? Isus a zis că „toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea sa a lui Isus şi vor ieşi afară“ (Ioan 5:28, 29). În Revelaţia 20:13 ni se spune ceva asemănător: „Marea i-a dat înapoi pe morţii care erau în ea, şi moartea şi Hadesul i-au dat înapoi pe morţii care erau în ele“. „Hadesul“ este mormântul comun al omenirii (vezi apendicele de la paginile 212–213). Acest mormânt colectiv va fi golit. Miliardele de oameni care dorm în el vor trăi din nou. Apostolul Pavel a declarat: „Va fi o înviere atât a celor drepţi, cât şi a celor nedrepţi“ (Faptele 24:15). Ce înseamnă aceste cuvinte? Printre ‘cei drepţi’ se vor afla multe personaje biblice care au trăit înainte de venirea lui Isus pe pământ. Probabil că te gândeşti la Noe, Avraam, Sara, Moise, Rut, Estera şi mulţi alţii. Despre unii dintre aceşti oameni ai credinţei se vorbeşte în Evrei, capitolul 11. Însă din categoria „celor drepţi“ fac parte şi slujitorii lui Iehova care mor în prezent. Având speranţa învierii, nouă nu ne este frică de moarte. — Evrei 2:15.Dar ce se va întâmpla cu cei care nu l-au slujit pe Iehova deoarece nu l-au cunoscut niciodată? Nici aceste miliarde de oameni „nedrepţi“ nu vor fi uitaţi. Şi ei vor fi înviaţi şi vor avea ocazia să înveţe despre adevăratul Dumnezeu şi să-i slujească. Pe parcursul unei perioade de o mie de ani, morţii vor fi înviaţi şi vor putea să li se alăture oamenilor fideli de pe pământ pentru a i se închina lui Iehova. Va fi o perioadă minunată! Biblia o numeşte Ziua Judecăţii. Să înţelegem, aşadar, că toţi oamenii care au trăit pe pământ vor fi înviaţi? Nu. Biblia spune că unii morţi se află în „Gheenă“ (Luca 12:5). Acest nume provine de la un loc de depozitare a gunoaielor, situat în afara zidurilor Ierusalimului antic, unde erau arse cadavre şi gunoaie. Evreii aruncau aici cadavrele răufăcătorilor deoarece considerau că aceştia nu meritau să fie înmormântaţi şi să aibă parte de înviere. Aşadar, Gheena este un simbol potrivit al distrugerii eterne. Deşi Isus va lua şi el parte la judecarea celor vii şi a celor morţi, Iehova este Judecătorul suprem (Faptele 10:42). El nu îi va învia niciodată pe aceia pe care îi consideră răi şi îndărătnici. Invierea cereasca Biblia mai vorbeşte despre un tip de înviere, învierea la viaţă spirituală în cer. Cu privire la acest tip de înviere, există un singur exemplu în Biblie, cel al lui Isus Cristos.După ce Isus a fost omorât, Iehova nu şi-a lăsat Fiul loial să zacă în mormânt (Psalmul 16:10; Faptele 13:34, 35). Dumnezeu l-a înviat pe Isus, dar nu ca om. Apostolul Petru ne spune că Cristos a fost „dat morţii în carne, dar . . . a fost făcut viu în spirit“ (1 Petru 3:18). Această înviere a fost un miracol extraordinar. Isus era din nou viu ca persoană spirituală puternică (1 Corinteni 15:3–6)! El a fost primul care a avut parte de acest tip de înviere glorioasă (Ioan 3:13). Dar nu şi ultimul. Ştiind că avea să se întoarcă în scurtă vreme la cer, Isus le-a spus discipolilor săi fideli că ‘le va pregăti un loc’ (Ioan 14:2). Isus a numit grupul celor care merg la cer ‘turma mică’ (Luca 12:32). Câte persoane fac parte din acest grup relativ mic de creştini fideli? În Revelaţia 14:1, apostolul Ioan spune: „M-am uitat, şi iată, Mielul Isus Cristos, care stătea pe muntele Sion, şi cu el o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau numele său şi numele Tatălui său scrise pe frunte“. Cei 144 000 de creştini, inclusiv apostolii fideli ai lui Isus, sunt înviaţi la viaţă cerească. Când are loc învierea lor? Conform celor scrise de apostolul Pavel, în timpul prezenţei lui Cristos (1 Corinteni 15:23). Aşa cum vei vedea în capitolul 9, noi trăim astăzi în acest timp. Puţinii membri rămaşi în viaţă dintre cei 144 000 care mor în aceste zile sunt înviaţi instantaneu la viaţă cerească (1 Corinteni 15:51–55). Totuşi, marea majoritate a oamenilor au perspectiva de a fi înviaţi în viitor pe un pământ paradiziac.Da, Iehova va învinge duşmanul nostru moartea pentru totdeauna (Isaia 25:8)! Dar poate că te întrebi: Ce vor face cei înviaţi în cer? Ei vor deveni membrii unui Regat ceresc glorios.